Rezoluțiune contract. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 272/R-
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-,.28,. B,. 12, județul A, împotriva sentinței nr. 27/C din data de 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cuC, domiciliat în B, sector 1, de Nord, nr.2, -.. 1,. 2,. 9, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimatul - pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței Seria - nr. -/03.03.2009, emisă de Trezoreria Pitești, în sumă de 4,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - reclamant, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că Tribunalul Comercial Argeș este competent de a judeca în totalitate cererea de chemare în judecată. De asemenea, arată că prin recurs este criticată și competența materială și competența teritorială.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.27/C/7.01.2009 a Tribunalului Comercial Argeșa fost declinată competența soluționării cererii formulate de împotriva pârâtului C, în favoarea Judecătoriei Sector 1
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 28.05.2008, a solicitat rezoluțiunea contractului de cesiune încheiat cu pârâtul C la 18.04.2007 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul ca reclamantul să devină asociat unic, sub motiv că acesta a încălcat obligația asumată prin contract.
De asemenea, la 7.01.2009,tribunalula pus din oficiu în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.
Analizând excepția,tribunalula constatat că prin decizia nr.32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și a fost stabilit că disp.art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și art.2821Cod pr.civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect, printre altele, și rezoluțiunea sau rezilierea unor acte juridice.
În temeiul acestei decizii și având în vedere că valoarea litigiului este de 80.000 lei,tribunalula constatat că în temeiul art.2 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine judecătoriei, în speță, competența teritorială revenind Judecătoriei Sectorului 1 B, unde pârâtul își are domiciliul.
La 12.01.2009, a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că tribunalul este competent material să soluționeze cauza și că, în cazul în care această competență ar reveni judecătoriei, din punct de vedere teritorial, Judecătoria Pitești ar fi competentă. Aceste critici au fost întărite prin lămuririle date în ședința de judecată din 20.03.2009, prin care a fost arătat că obiectul recursului este atât necompetența materială, cât și necompetența teritorială.
Recursul este fondat.
Este fondată critica recurentei, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
1. Cu privire la critica privind necompetența materială.
Curtea constată că această critică este greșită întrucât valoarea obiectului litigiului, rezoluțiunea contractului, fiind sub 100.000 lei, cade, potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civilă, în competența judecătoriei și nu a tribunalului. În consecință, soluția instanței de fond de declinare a competenței materiale este legală.
2. Cu privire la competența teritorială.
În adevăr, competența teritorială nu este absolută, fiind lăsată la alegerea reclamantului.
De asemenea, curtea constată că pârâtul nu a invocat necompetența teritorială a instanței.
În drept, potrivit art.10 pct.4 Cod pr.civilă, cererile privitoare la obligațiile comerciale sunt de competența instanței locului unde obligația a luat naștere, iar potrivit art.12 Cod pr.civilă " reclamantul are alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente".
În concluzie, tribunalul, decizând declinarea competenței materiale, trebuia să dispună trimiterea dosarului la Judecătoria Pitești, ca instanță aflată în aceeași localitate cu cea a sediului său.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința, în sensul că se va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-,.28,. B,. 12, județul A, împotriva sentinței nr. 27/C din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cuC, domiciliat în B, sector 1, de Nord, nr.2, -.. 1,. 2,. 9, județul A.
Modifică în parte sentința în sensul că trimite cauza la Judecătoria Pitești, pentru competentă soluționare.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
31.03.2009
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
