Rezoluțiune contract. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.279/C/2009-
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial d eclarat de reclamanțiiși,ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat, din S M,-,.10, jud.S M în contradictoriu cu intimații pârâțiSC " ROMANIA " SRL,cu sediul în B, sector 1, Bulevardul -, nr.30,.4 șiUNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL S M - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI S M,din S M, 25 Octombrie, nr.1, jud.S M, împotriva sentinței nr.181/LC din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelanții reclamanți și - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.25 din 5 octombrie 2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinetul de avocat, lipsă fiind intimata pârâtă SC " ROMÂNIA " SRL și intimata pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul S M - prin primarul municipiului S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4.343,26 lei, achitată prin ordinul de plată nr.1 din 5 octombrie 2009, plus 5 lei timbru judiciar, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în apel, după care:
Reprezentantul apelanților reclamanți, în conformitate cu prevederile art.282/12 Cod procedură civilă solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs. Consideră că, în mod greșit instanța de fond a calificat calea de atac ca fiind apel, raportat la valoarea litigiului.
Instanța,pune în discuția reprezentantului apelanților reclamanți că, potrivit încheierii de ședință din 19 februarie 2009 Tribunalului Satu Mare, a declarat că, valoarea litigiului este de 550.000 RON.
Reprezentantul apelanților reclamanți precizează că, s-a consemnat greșit în încheierea din 19 februarie 2009 Tribunalului Satu Mare că valoarea litigiului este de 550.000 lei, întrucât valoarea declarată a fost de 55.000 lei - RON, la această sumă instanța de fond impunându-i și drept urmare a și achitat taxa de timbru. Față de această precizare solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Instanța,recalifică calea de atac din apelîn recurs. Pentru compunerea legală a completului de recurs, dispune suspendarea ședinței de judecată pentru 10 minute.
În conformitate cu prevederile art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, completul 2 de apel, (format din judecători și ) se reîntregește cu primul judecător din planificarea de permanență din data de 6 octombrie 2009 (judecător ), pentru formarea completului de recurs.
La apelul nominal făcut în cauză, după constituirea legală a completului de recurs, s-au prezentat aceleași părți.
Reprezentantul recurenților reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, care a soluționat procesul prin respingerea acțiunii, fără a intra în cercetarea fondului, în urma admiterii excepției de necompetență generală instanțelor judecătorești, cu cheltuieli de judecată, atât la instanța de fond, cât și în recurs. Potrivit prevederilor art.343/4 alin.3 Cod procedură civilă, arată că, la cererea uneia dintre părți, instanța se va declara necompetentă dacă va constata convenția arbitrală. Astfel, instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat și asupra fondului cauzei, respingând acțiunea înaintată de reclamanți, fără a intra în cercetarea fondului cauzei și fără să dea părților cuvântul pe fond. Consideră că, în mod legal s-a adresat instanței judecătorești cu o acțiune în constatarea rezoluțiunii în parte a contractului de asociere în participațiune, încheiat între SC " ROMÂNIA " SRL și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul SMp rin primarul municipiului S M, cu argumentul dat de decizia civilă nr.105/2006 a Curții de Apel Oradea, în dosar nr.646/2006, prin care s-a restituit în natură terenul. Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.10/2001, în situația în care pe terenul restituit în natură există un contract de asociere, noul proprietar se va subroga în drepturile statului cu renegocierea clauzelor contractului.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.181/LC din 26 martie 2009, Tribunalul Satu Marea admis excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești în soluționarea litigiului dintre părți, invocată de pârâta SC ROMANIA SRL și a respins acțiunea înaintată de reclamanții și, cu domiciliul procedural ales în S M,- la sediul Cabinetului de Avocat împotriva pârâților SC ROMANIA SRL cu sediul procedural ales în B, sector 1,-,. IV la sediul societății civile de avocatură și Asociații și Unitatea Administrativ Teritorială - MUNICIPIUL SMp rin Primar, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, județul S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Existența clauzei compromisorii în conținutul contractului nr. 18056/2002 încheiat între pârâți este evidentă și necontestată de către părțile prezentului proces.
Astfel, potrivit art. 11.2. din contract "toate litigiile decurgând din sau având legătură cu prezentul contract de asociere vor fi soluționate de o C de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României".
Această clauză este pe deplin valabilă și în condițiile în care reclamanții - prin efectul legii - se în drepturile Unității Administrativ Teritoriale - MUNICIPIUL S M, le este în mod evident opozabilă.
Întrucât potrivit art. 343 indice 3 alin. 1 Cod procedură civilă încheierea convenției arbitrale exclude pentru litigiul ce face obiectul ei competența instanțelor judecătorești, tribunalul admis excepția de necompetență și a respins acțiunea.
Instanța a constatat că în temeiul art. 159 pct. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 343 indice 4 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția dezinvestirii nu presupune punerea în discuție a unui conflict de competență cu tribunalul arbitral și nici trimiterea dosarului organului cu activitate jurisdicțională competent, întrucât necompetența este de ordine publică.
Tribunalul a omis acordarea cheltuielilor de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au formulat apel apelanții și, cale de atac recalificată de instanță ca fiind recurs, în baza art. 84 Cod procedură civilă, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în urma admiterii excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești.
Astfel, potrivit art. 343 ind. 4 alin. 3 Cod procedură civilă, la cererea unei dintre părți, instanța de judecată se va declara necompetentă dacă va constata convenția arbitrală. Instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit și asupra fondului cauzei, respingând acțiunea reclamanților fără a intra în cercetarea fondului și fără a da părților cuvântul pe fond.
Au mai arătat recurenții că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 10/2001, urmau să se subroge în calitate de noi proprietari în drepturile statului cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului. Tocmai din cauza faptului că nu s-a reușie renegocierea clauzelor contractului cu pârâta Romania Mineraloel, s-a formulat acțiunea în constatarea rezoluțiunii în parte a contractului de asociere în participațiune încheiat între pârâți, recurenții opinând că urma săf ie renegociată inclusiv clauza privind soluționarea litigiilor dintre părți, iar din această perspectivă în mod greșit s-a dispus respingerea acțiunii, ca urmare a admiterii excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat prevederile art. 312 și urm. și art. 343 ind. 4 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pârâta intimată Romania Mineraloel a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca în principal să se constate nulitatea recursului, în baza art. 302/1 alin. 1 lit. c) și art. 306 Cod procedură civilă, iar în subsidiar să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, intimata a arătat că, raportat la prevederile legale arătate, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, recurenții nu s-au conformat exigențelor art.302/1 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, neindicând nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să stea la baza recursului formulat. Mai mult decât atât, recurenții nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Simpla enunțare de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Pe fondul cauzei, arată intimata că, cedarea contractului implică și cedarea cauzei compromisorii, în același mod și cu respectarea acelorași condiții de formă.
Prin efectul Deciziei și al legii (dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005), reclamanții s-au subrogat în drepturile statului, pentru suprafața retrocedată, devenind parte a Contractului, cu toate că drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate. Astfel, dispozițiile art.969 sunt aplicabile și reclamanților, aceștia fiind ținuți de contractul valabil încheiat.
În contextul în care reclamanții sunt parte a Contractului, iar litigiul decurge și are legătură cu Contractul, clauza compromisorie inclusă în Contract și menționată în art.343 alin.3 din Codul d e procedură civilă exclude fără nici o rezervă competența de soluționare a litigiului de către instanțele judecătorești.
Astfel, în mod temeinic Tribunalul Satu Marea reținut prin sentința pronunțată, valabilitatea clauzei compromisorii și incidența în speță a dispozițiilor art.343alin.3 din Codul d e procedură civilă, admițând excepția de necompetență ridicată de către
În ceea ce privește criticile conform cărora instanța de fond s-a pronunțat și asupra fondului cauzei, respingând acțiunea înaintată de reclamanți, învederează faptul că, acestea sunt rezultatul interpretării juridice greșite a sentinței pronunțate. Tribunalul Satu Mare nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, ci a respins acțiunea, fiind în imposibilitate de a-și declina competența către instanța arbitrală.
Instanța este în imposibilitate de a trimite cererea de chemare în judecată spre competentă soluționare, întrucât instanța nu poate sesiza decât tot o instanță de judecată, iar instanța arbitrală nu se poate investi în acest mod, întrucât arbitrajul se desfășoară potrivit unor reguli specifice. Astfel, instanța de fond în mod temeinic a respins acțiunea formulată de către recurenții reclamanți.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis, casată sentința pronunțată și trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității recursului, prin prisma prevederilor art. 302/1 alin. 1 lit. c) și art. 306 Cod procedură civilă, aceasta este nefondată, căci potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Prin urmare, textul art. 304/1 instituie o normă specială, derogatorie de la norma generală expusă de intimată. Prin urmare, aflându-ne în situația unei hotărâri de fond care, prin prisma prevederilor art. 282/1 Cod procedură civilă, nu este susceptibilă de apel, recurenții nu erau limitați la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, cauza putând fi examinată sub toate aspectele.
În ceea ce privește legalitatea soluției pronunțate de instanța de fond, instanța de recurs reține că aceasta a soluționat cauza cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și cu încălcarea competenței altei instanțe. Astfel, în condițiile în care, prin întâmpinare, pârâta Romania Mineraloel a invocat existența clauzei compromisorii, instanța de fond trebuia să analizeze dacă, în speța dedusă judecății, convenția arbitrală inserată în contractul de asociere în participațiune încheiat între pârâți, era opozabilă reclamantei.
Din această perspectivă, desigur că, la prima vedere, s-ar părea că transmiterea clauzei compromisorii este un efect automat al transmiterii drepturilor substanțiale, ca efect al rii reclamanților în drepturile statului, aceștia devenind părți ale contractului și deci clauza compromisorie le-ar fi opozabilă.
Însă, în speța dedusă judecății, reclamanții au solicitat constatarea rezoluțiunii parțiale a contractului de asociere în participațiune încheiat între cei doi pârâți și obligarea pârâtei de rd. 1 la lăsarea în deplină proprietate și folosință a suprafeței de teren de 257 mp tocmai în considerarea faptului că nu s-a reușit renegocierea clauzelor contractului cu pârâta de rd. 1.
Potrivit art. 14 din Legea 10/2001, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sauasociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare,cu renegociereacelorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Prin urmare, legea impune, în situația arătată, renegocierea clauzelor contractului, astfel că nu ne aflăm în situația tipică în care reclamanții de în drepturile unei părți contractuale pur și simplu, ci subrogarea se face cu renegocierea clauzelor contractuale.
Or, în condițiile în care reclamanții au convocat pârâta de rd. 1 la conciliere tocmai în vederea discutării renegocierii clauzelor contractului de asociere în participațiune, iar această renegociere nu s-a realizat, părțile necăzând de acord și în consecință acesta este motivul exercitării acțiunii reclamanților, nu se poate accepta ca acestora să li opună tocmai o clauză a contractului (clauza compromisorie) în privința căreia părțile nu au negociat în sensul menținerii acesteia în contractul de asociere în participațiune.
În această împrejurare, instanța de recurs apreciază că în speță este incidentă situația de excepție reglementată de art. 343/3 alin. 2 lit. b) Cod procedură civilă, respectiv instanța va reține cauza spre soluționare dacă convenția arbitrală este inoperantă, iar instanța de fond se impunea să respingă pentru acest motiv excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești și să rețină cauza spre soluționare.
De asemenea, având în vedere valoarea obiectului litigiului, precizată de reclamanți în fața instanței de recurs ca fiind de 55.000 lei și dat fiind că acțiunea în constatarea rezoluțiunii contractului de asociere în participațiune este o acțiune patrimonială, evaluabilă în bani, de natură comercială, raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Satu Mare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 și 304/1 Cod procedură civilă, rap. la art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și casată sentința pronunțată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Satu Mare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenții și, împotriva sentinței nr.181/LC din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru competentă soluționare laJUDECĂTORIA SATU MARE,ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în Ședința publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 6 ex.
- 19.10.2009
4 com. - 19.10.2009 - cu:
-
-,
- SC " ROMANIA " SRL,
- UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL S M - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI S M,
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Boța Marilena, Tătar Ioana
