Rezoluțiune contract. Decizia 318/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:318
Sedința publică din 10 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței comerciale nr.2366/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă prin dl. avocat cu împuternicire avocațială colectivă la dosar și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimată, cu exemplar pentru apelanta reclamantă.
Curtea înmânează apelantei copia întâmpinării.
Apelanta reclamantă prin apărător, învederează că a luat cunoștință de întâmpinare și nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul părților pe apel.
Apelanta reclamantă prin apărător, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, apreciind că la data de 25.07.2008 s-ar fi împlinit termenul de prescripție.
Intimata pârâtă prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru considerentele expuse prin întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 2366 din 20.02.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SOFT SA ca prescrisă.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de beneficiar și pârâtă în calitate de executant s-a încheiat contractul nr. 817/18.12.2003, contractul prin care părțile au prevăzut achiziționarea de către reclamantă a produsului software denumit "sistem informatic integrat " și implementarea acestuia de către executant în computerele proprietatea beneficiarului, în schimbul prețului achitat de beneficiar.
Conform articolului 3 din contract"durata de implementare a sistemului integrat este de 3 ani de la semnarea contractului", astfel încât obligația pârâtei de a implementa sistemul integrat a devenit exigibilă la 18.03.2004, la acea dată împlinindu-se termenul de 3 ani de la încheierea contractului.
Prin urmare, a apreciat instanța de fond, de la data de 18.03.2004 a început să curgă termenul de prescripție extinctivă conform articolului 7 din Decretul nr. 167/1958.
Instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul întreruperii prescripției, apreciind că din probele administrate nu reiese că pârâta a recunoscut dreptul reclamantei de a solicita rezoluțiunea contractului sau dreptul de a obține restituirea prestațiilor efectuate, astfel cum prevede articolul 16 alineat 1 litera a din Decretul nr. 167/1958.
Faptul că pârâta a emis în perioada 18.12.2003-25.07.2005 mai multe facturi în temeiul contractului nr 817/18.12.2003 nu are semnificația unei recunoașteri a pretențiilor deduse judecății de către reclamantă, facturile fiind emise pentru achitarea de către reclamantă a sumelor la care s-a obligat prin contract.
Cât privește corespondența purtată prin mijloace electronice între părți, instanța de fond a apreciat că aceasta nu cuprinde vreo recunoaștere de către pârâtă a dreptului reclamantei de a solicita rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
Termenul de prescripție pentru acțiunile personale întemeiate pe drepturi de creanță fiind de 3 ani, potrivit articolului 3 alineat 1 din Decretul nr. 167/1958, în speță, termenul a fost împlinit la 18.03.2007, iar reclamanta a introdus acțiunea la 18.07.2007, după împlinirea termenului de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 31.03.2008.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că emiterea de către pârâta intimată a mai multor facturi în perioada 18.12.2003 - 25.07.2005 în temeiul contractului nr.817/18.12.2003 nu ar avea semnificația unei recunoașteri a pretențiilor deduse judecății, iar corespondența purtată între părți nu cuprinde vreo recunoaștere de către pârâtă a dreptului reclamantei de a solicita rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
Astfel, faptul că pârâta intimată a emis facturi până la 25.07.2005 în temeiul contractului nr. 817/18.12.2003, ca și corespondența purtată între părți în legătură cu executarea contractului menționat, probează derularea contractului intervenit între părți și reprezintă o recunoaștere a pârâtei cu efect întreruptiv de prescripție în sensul articolului 16 alineat 1 litera a din decretul nr. 167/1958, cu consecința faptului că la 25.07.2005 a început să curgă un nou termen de prescripție.
Dreptul de a cere rezoluțiunea contractului este alternativ, cu dreptul de a cere executarea contractului, alegerea aparținând creditorului, conform articolului 1021 Cod civil, iar, atâta vreme cât pârâta intimată a avut o plată în considerarea unor pretinse prestații, apelanta consideră că o avut alegerea, în termen de 3 ani de la data aceste solicitări, 25.07.2005, între a opune excepția de neexecutare, a cere executarea obligației sau a cere rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
A susține altfel, a mai arătat apelanta reclamantă, ar însemna ca numai drepturile intimatei pârâte și obligațiile apelantei reclamantă să fi "supraviețuit" contractual, ceea ce este absurd în cazul unui contract sinalagmatic.
În drept articolul 282 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă - SOFT SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând că nu s-a decalat momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantei - apelante, acesta rămânând 18.03.2004.
Pentru ca decalarea momentului nașterii dreptului la acțiune să se fi produs, a susținut intimata pârâtă, trebuia să existe un act adițional la contract având ca obiect prelungirea termenului inițial, semnat de ambele părți sau să existe o atare manifestare de voință din partea uneia dintre părți, în sensul prelungirii termenului de valabilitate al contractului urmată de acceptul celeilalte părți.
În fine, arată intimata, emiterea unei facturi nu poate constitui act adițional la contractul care să modifice termenul de implementare.
Nu au fost solicitate probe în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată fondat apelul pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor articolului 977 Cod civil, "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor".
Astfel, deși durata contractului a fost stabilită expres în articolul 3 din contractul nr. 817/18.12.2003 ca fiind de 3 luni de la semnarea contractului, iar articolul 14.1. precizează că "Prezentul contract poate fi modificat numai prin acordul în scris al părților", aceste clauze reprezentând declarația de voință a părților care a stat la baza hotărârii instanței de fond, din analiza elementelor intriseci contractului, cât și a unor elemente extrinseci acestuia, dovedesc faptul că, în realitate, voința reală a părților a fost aceea de derulare a contractului dincolo de termenul de 3 luni prevăzut de articolul 3 din contract.
În realitate, termenul de 3 luni prevăzut de articolul 3 din contract nu reprezintă termenul de executare a contractului, ci doar "durata de implementare a sistemului integral -".
Ori implementarea sistemului integrat reprezintă numai o parte din obiectul contractului nr. 817/18.12.2003, obiectul contractului reprezentându-l achiziționarea și implementarea sistemului informatic integrat menționat la termenele prevăzute în contract dar și (articolul 2.2.din contract fila 18) asigurarea de către executat (intimata pârâtă) a consultanței, suportului tehnic, școlarizării și mentanatei.
Articolul 3 teza a doua din contract (fila 18) precizează, de altfel, că "o planificare mai exactă a întregului proiect va fi realizată în timpul fazei de analiză a specificației de către echipele de proiect nominalizate de către Beneficiar și -", ceea ce înseamnă că părțile au prevăzut și posibilitatea ca termenul de 3 luni prevăzut pentru implementare să fie prelungit urmare a situației concrete rezultate din analiza specificației.
De asemenea, părțile au prevăzut și posibilitatea unor dezvoltări suplimentare la solicitarea beneficiarului.
În fine, articolul 5.4. din contract (fila 20) prevede că "plata produselor și a serviciilor se va realiza de Beneficiar în termen de 7 zile pe baza facturii fiscale emise de la cursul BNR din data facturării.
Facturarea se va face la data de 5 lunii pentru luna precedentă".
Rezultă că ul (intimata pârâtă) a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei pentru lucrările, serviciile și produsele executate la datele respective deoarece "facturarea se va face la data de 5 lunii pentru luna precedentă",Beneficiarului revenindu-i obligația corelativă de a plăti produsele și serviciile realizate de către în termen de7 zile de la data facturării.
Ori intimata pârâta a emis facturi în perioada 18.12.2003-14.12.2005 (fila 25), fapt recunoscut de către aceasta și a încasat plata aferentă facturilor, ceea ce denotă, fără echivoc, faptul că părțile au continuat să deruleze contracte, facturile emise fiind aferente lucrărilor, produselor, serviciilor executate în lunile anterioare celor în care au fost emise facturile, intimata executând astfel propriile obligații ce decurgeau din contract până în luna noiembrie 2005.
Pe lângă aceste elemente intrinseci contractului încheiat între părți, căci este evident că și facturile menționare au fost emise tot în temeiul raporturilor juridice dintre părți astfel cum au fost reglementate prin contractul încheiat nr. 817/18.12.2003, din care se poate deduce fără dubiu că voința reală a părților a fost în sensul de a continua contractul dincolo de termenul de 3 luni prevăzut, cum au arătat, doar pentru implementarea sistemului integrat, există și elemente extrinseci contractului care conduc la aceeași concluzie.
În acest sens, stau dovadă tratativele și discuțiile purtate între părți (corespondența purtată între acestea - filele 41-58 dosar ).
Această corespondență purtată între părți a fost invocată în apărare chiar de către intimata pârâtă prin întâmpinarea depusă în fondul cauzei (filele 36-40 dosar ), intimata reclamând faptul că din corespondența purtată în data de 2.08.2004 și 20.03.2006 reiese că apelanta fie refuză să plătească integral orele dedicate implementării, fie refuză să recunoască orele prestate de societate pentru solicitările expuse care se încadrau în dispozițiile articolului 4.1. alineat final din contract.
Toate aceste elemente intrinseci și extrinseci contractului sunt de natură a dovedi faptul cătermenul finalde executare a contractului, respectiv îndeplinirea întregului obiect de activitate, nu numai sub aspectul implementării sistemului integrat, (termen final care nu este precizat în contract, ci urma a fi stabilit de către echipele de proiect în timpul fazei de analiză a specificației ( articolul 3 teza a II a ) ori nu a fost determinat expres prin încheierea unui înscris, ori a fost prelungit tacit prin acordul părților care au executat prevederile contractuale pe parcursul perioadei 18.12.2003-decembrie 2005.
Așa fiind, nu se poate pune problema prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, pentru rezoluțiunea contractului, părțile aflându-se în derularea contractului.
Problema prescripției s-ar putea pune, față de clauza înscrisă în articolul 5.1. din contract vizând modalitatea de plată conform căreia părțile admit plățile parțial pe durata derulării contractului, plata efectuându-se în funcție de executarea lucrărilor, produselor sau serviciilor și emiterea facturilor fiscale de către intimată, cel mult pentru restituirea contravalorii unor facturi emise au 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată (20.07.2007) în perioada 20.07.2004 - decembrie 2003.
Aceasta deoarece, față de dispozițiile articolului 12 din Decretul nr. 167/1958, când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
De altfel, instanța de fond nu motivează nici în fapt și nici în drept de ce dreptul la acțiune al reclamantei de a solicită restituirea sumelor plătite în temeiul facturilor emise de către intimată în perioada decembrie 2003 - decembrie 2005 ar fi prescris dacă ultima plată efectuată de către reclamantă către pârâta intimată a fost ladata de 20.01.2006 pentrufactura fiscală nr.-/14.12.2005(fila 67).
Instanța de fond s-a limitat însă la a constata prescris dreptul la acțiune al apelantei reclamante atât pentru desființarea contractului nr. 817/18.12.2003, cât și pentru restituirea plăților efectuate în sumă totală de 171.113.06 lei (Ron), fără a motiva cum acționează prescripiția extinctivă și față de capătul doi al cererii de chemare în judecată ceea ce, în fapt echivalează cu nemotivarea hotărârii.
În ceea ce privește constatarea intervenirii prescripției pe capătul de cerere vizând desființarea contractului, după cum am arătat, aprecierea instanței de fond a datei de 18.03.2004 ca dată de începere a curgerii termenului de prescripție este nefondată față de termenii contractului care prevăd durata de 3 luni numai pentru implementarea sistemului integrat, nu pentru finalizarea întregului contract care presupunea și alte servicii (consultanță, școlarizare, mentenanță), cât și față de voința reală a părților astfel cum este probată de către elemente intriseci și extrinseci contractului, respectiv aceea de a continua derularea raportului contractului și după îndeplinirea termenului de 3 luni prevăzut în articolului 3 din contract, sens în care intimata a continuat să presteze servicii și să execute produse pe care le-a facturat la plată până în decembrie 2005, iar apelanta a efectuat plata acestora până în ianuarie 2006.
Faptul că părțile au continuat să execute un contract chiar și fără a materializa durata prin încheierea unui înscris în acest sens, nu înseamnă inexistența contractului, dată fiind natura consensuală a contractului comercial pentru a încheia un contract este necesar simplul acord de voință al părților, existența înscrisurilor neprezentând decât un element probatoriu al acesteia (ad probationem) și nu un element de validitate (ad validitatem) potrivit articolului 36 Cod comercial.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 36 Cod comercial, articolele 969-970 Cod civil, articolului 977 Cod civil, articolului 46 Cod comercial, articolului 282 alineat 1 Cod procedură civilă, articolelor 294-297 alineat 1 Cod procedură civilă admite apelul. Desființează sentința comercială nr. 2366/20.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul ales în B, la - ȘI ASOCIAȚII din-, -.1,.6,. 34, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2366/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SOFT SA, cu sediul în B, nr. 30-32 sector 4 și în B- B1 sector 1.
Desființează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
13.10.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Decebal Taragan
