Rezoluțiune contract. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.366
Ședința publică de 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.9713/08.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA.
Dezbaterile au avut loc la data de 08.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 15.10.2009, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9713/8.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea principală a reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta Asociația, dispunându-se rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.246/31 05 1995, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei cele 172.826 acțiuni care au făcut obiectul contractului și să plătească reclamantei suma de 4.223.477.910 rol cu titlu de daune-interese, respingând ca neîntemeiată cererea reclamantei referitoare la daune-interese generale, precum și cererea reconvențională.
În motivarea sentinței tribunalul a reținut că la data de 31.05.1995 între Fondul Proprietății de Stat, antecesor al AVAS și Asociația s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.246 având ca obiect 172.826 acțiuni reprezentând 70% din capitalul social al SC SA, părțile stabilind în art.4 al convenției că 20% din preț să fie plătit în avans până la 31.07.1995, iar diferența de 80%, cuantificată la 2.828.155.830 rol, să fie achitată eșalonat în perioada 30.07.1996 - 30.12.2004, potrivit actului adițional din 19.03.1999, adăugându-se la această clauză mențiunea eșalonării prețului în 12 rate. Tribunalul a apreciat că principalul petit al acțiunii referitor la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare este întemeiat pentru neîndeplinirea obligației de către pârâtă, respectiv de plată a prețului. S-a considerat că cererea de daune-interese în sumă de 4.223.477.910 rol este întemeiată potrivit art.21 alin.11lit.a din nr.OG25/2002 și se referă la penalități și dobânzi aferente ratelor de preț 7-11.
În ceea ce privește pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor daune interese a căror valoare va fi stabilită prin expertiză, tribunalul a subliniat că pretențiile afirmate nu au fost dovedite nici sub aspectul neîndeplinirii obligațiilor asumate de către pârâtă, nici în ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului. Cererea reconvențională având ca obiect pretenția pârâtei la restituirea prețului plătit până la desființarea contractului a fost respinsă ca neîntemeiată ca urmare a aplicării dispozițiilor art.21 alin.1 din OG nr.25/2002, potrivit cărora aceste rate nu sunt supuse restituirii.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate și admiterea în tot a acțiunii formulate, în sensul obligării pârâtei la plata daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii de rezoluțiune a contractului și la plata celorlalte daune-interese însumând toate prejudiciile aduse AVAS, altele decât cele cuantificate în primul petit al acțiunii.
În motivarea apelului se arată că instanța a procedat greșit când a revenit asupra măsurii administrării probei cu expertiza contabilă pentru motivul că actele necesare efectuării expertizei nu au fost puse la dispoziția expertului. S-a afirmat că, în afara faptului că AVAS a achitat onorariul de expert stabilit, instanța nu era în drept să revină asupra probei, în măsura în care reclamanta a învederat că nu se află în posesia actelor necesare expertizei, deoarece cea mai mare parte a cestora se află în arhivele SC SA. În exercitarea rolului activ, instanța ar fi trebuit să ceară expertului lămuriri asupra documentelor considerate utile pentru realizarea lucrării.
Apelanta a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere în sensul de a dispune asupra cererii referitoare la obligarea pârâtei în continuare la plata daunelor interese până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, conform art.12 din OG. nr.25/2002.
Prin decizia comercială nr.238/9.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a vi-a Comercială s-a respins ca nefondat apelul declarat de AVAS, considerându-se că reclamanta ar fi trebuit să circumstanțieze natura și întinderea sau criteriul de determinare a daunelor interese solicitate în temeiul art.12 din OG. nr.25/2002, în lipsa cărora instanța a făcut o apreciere generală asupra acestui capăt de cerere, ceea ce nu echivalează cu nesoluționarea lui.
Recursul declarat de AVAS împotriva acestei decizii a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.206/29.01.2009 pronunțată în dosarul nr- și ca urmare, decizia atacată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului la aceiași instanță. În considerentele deciziei din recurs se reține că reclamanta AVAS a fost prejudiciată prin decăderea din dreptul de administrare a probei cu expertiza contabilă, probă ce se va efectua la rejudecarea cauzei și va avea ca obiectiv inclusiv stabilirea cuantumului daunelor interese în continuare.
După casarea de către instanța de recurs, la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială cauza a fost înregistrată sub nr-.
S-a încuviințat apelantei proba cu expertiza financiar-contabilă având următoarele obiective: stabilirea unui eventual prejudiciu cauzat de către intimata-pârâtă AVAS sau societății privatizate SC SA, având în vedere tranzacțiile și vânzările de active și alte elemente de patrimoniu ale societății; analiza creanțelor și datoriilor societății; cuantumul dividendelor încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; cuantumul daunelor interese în cazul în care valoarea de piață a acțiunilor SC SA.
Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost realizat de către expertul contabil și a fost depus la dosar la data de 11.12.2008. Au fost încuviințate apelantei obiecțiuni la raportul de expertiză și la data de 25.06.2009 expertul a depus suplimentul la raportul de expertiză. Expertul desemnat a calculat valoarea dobânzilor și penalităților aferente ratelor neachitate până la data de 15.06.2009, iar în ceea ce privește eventualul prejudiciu produs apelantei din cauza înstrăinării de către intimata-pârâtă a terenurilor și clădirilor din patrimoniul societății, expertul nu s-a putut pronunța în lipsa înscrisurilor necesare stabilirii condițiilor generale ale răspunderii delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, culpă și legătură de cauzalitate).
Apelanta AVAS nu a mai formulat nici un fel de obiecțiuni față de acest supliment de expertiză.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de concluziile raportului de expertiză judiciară, Curtea reține următoarele:
Apelanta a solicitat prin cererea de apel schimbarea sentinței atacate în sensul obligării intimatei-pârâte la plata daunelor-interese constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente ratelor nr.7-11, daune calculate până la data rămânerii definitive a sentinței, precum și a obligării la plata altor daune-interese cauzate de către intimata ca urmare a administrării defectuoase a patrimoniului societății privatizate.
Într-adevăr, primul capăt de cerere este întemeiat și urmează a fi admis. Prin sentința apelată s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.246/31.05.1995, obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor către reclamantă și la plata sumei de 4.223 477.910 rol reprezentând dobânzi și penalități aferente ratelor nr.7-11, calculate până la data de 11.02.2004.
Potrivit art.21 alin.11din OG nr.25/2002, "în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudiciul cauzat Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile pentru ratele scadente și neachitate până la desființarea contractului". În Normele Metodologice de aplicare a OG.25/2002 aprobate prin HG.nr.489/2003 se prevede că data desființării contractului este data pronunțării hotărârii definitive și executorii". Așadar, intimata pârâtă datorează în temeiul legii dobânzi și penalități până la data pronunțării hotărârii definitive. Din calculele efectuate de către expertul contabil desemnat să realizeze raportul de expertiză a rezultat că dobânzile și penalitățile aferente ratelor 7-11 calculate până la data de 15.06.2009 sunt în sumă de 1.508.892,47 lei, sumă pe care urmează să o achite intimata-pârâtă cu titlu de daune-interese în urma desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.246/1995.
Cea de a doua critică adusă de apelantă și care se referă la respingerea ultimului capăt al acțiunii introductive prin care se solicita obligarea intimatei la plata altor daune-interese, este nefondată. Pretenția apelantei se întemeiază pe dispozițiile art.21 alin.2 și 3 din nr.OG25/2002, potrivit cărora, "pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, acesta poate cere instanței judecătorești daune; stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor interese prevăzute la alin.2, precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și sau juridice abilitate de lege pentru aceste operațiuni".
Din analiza textului de lege invocat ca temei de drept al pretenției formulate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct modul în care se vor acoperi prejudiciile create pe de o parte Autorității vânzătoare și pe de altă parte societății privatizate ale cărei acțiuni au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. În acest sens, la alin.11se arată că prejudiciul creat Autorității și pe care cumpărătorul este obligat să-l repare se constituie din două categorii de daune și anume:
dobânzi și penalități pentru rate scadente și neachitate, precum și penalități datorate pentru neîndeplinirea altor obligații contractuale,
dividende încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
De remarcat că legea nu mai prevede o altă categorie de daune -interese pe care Autoritatea ar fi îndreptățită să le pretindă, așa cum în mod eronat susține apelanta.
Mai departe la alin.2 al art.211legiuitorul se referă exclusiv la prejudiciile cauzate societății de către cumpărător și prin urmare la daunele-interese pe care societatea le poate solicita în această situație.
Prin urmare aceste daune-interese nu pot fi solicitate de către AVAS, pentru că ele sunt destinate să acopere prejudiciul creat societății privatizate și nu vânzătorului.
În continuare, alin.3 face referire doar la modalitatea concretă în care se poate stabili întinderea prejudiciilor și a daunelor-interese cauzate atât societății cât și Autorității, respectiv pe baza unei expertize întocmită de experți autorizați.
Dincolo de aceste argumente de text, în speța de față expertul însărcinat cu efectuarea expertizei al cărei obiectiv a fost și acela de a stabili eventualul prejudiciu creat apelantei de către intimata-pârâtă prin tranzacțiile și vânzările de active și alte elemente de patrimoniu a arătat că se află în imposibilitate de a răspunde în lipsa înscrisurilor și documentelor privind respectivele tranzacții.
Având în vedere și dispozițiile art.1169 civil, potrivit căruia cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cererea ca nefondat.
În concluzie, în temeiul art.296 proc.civ. Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul următor:
Va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.508.892,47 lei cu titlu de dobânzi și penalități aferente ratelor nr.7-11 din contractul de vânzare-cumpărare nr.246/31.05.1995, calculate până la data de 15.06.2009. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la rezoluțiunea contractului, la restituirea către reclamantă a acțiunilor ce au format obiectul contractului, și la respingerea cererii reconvenționale precum și a ultimului capăt de cerere al acțiunii introductive având ca obiect obligarea pârâtei la plata altor daune-interese decât cele solicitate la primul capăt de cerere.
În conformitate cu dispozițiile art.274 proc.civ. va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 3.500 lei reprezentând onorariul achitat expertului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.9713/08.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA cu sediul în B, Calea, nr.188, sector 3.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.508.892,47 lei cu titlu de dobânzi și penalități aferente ratelor nr.7 - 11 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.246/31.05.1995, calculate până la data de 15.06.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata la plata sumei de 3.500 lei reprezentând onorariu expert în favoarea apelantei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 13.11.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Mioara Badea
