Rezoluțiune contract. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 381/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.433
Ședința publică de la 27.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC SRL, în contradictoriu cu intimata SC INTERNAȚIONAL SA, împotriva sentinței comerciale nr.15361/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin consilier juridic care depune împuternicire la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, intimata prin consilier juridic depune la dosar întâmpinare.
Curtea lasă cauza la sfârșitul ședinței.
La sfârșitul ședinței, fiind reluat dosarul, se învederează Curții faptul că s-a depus prin serviciul registratură o cerere de amânare pentru lipsă de apărare formulată de apelantă.
Intimata prin consilier juridic arată că se opune, având în vedere că apelantei i s-a mai acordat un termen pentru lipsă de apărare.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelantei i s-a mai admis o cerere pentru lipsă de apărare la termenul din 24.03.2008, motiv pentru care, respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare solicitată de apelantă și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului a nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 15361 din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a admis în parte cererea formulată de SC INTERNAȚIONAL SA în contradictoriu cu SC SRL, a dispus rezoluțiunea contractului nr. 266/2.11.2004 și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 15.899,46 lei. A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență faptul că deși reclamanta și-a respectat obligațiile asumate prin contractul nr. 266/2.11.2004, pârâta nu și-a executat propriile obligații astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile articolelor 1020, 1021 Cod civil,
Împotriva acestei sentințe comerciale, pârâta în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 284 alineat 1 Cod procedură civilă, a declarat apel pentru soluționarea căruia l Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, la data de 21.02.2008 a fost înregistrat dosarul nr-.
Apelanta-pârâtă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece:
1.instanța de fond a interpretat greșit materialul probator și astfel a ajuns la concluzia eronată potrivit căreia obligația asumată de pârâtă "a fost una de rezultat și nu de mijlocire", ignorând complet dispozițiile articolului 5 din contract;
2.deși în contract nu era stipulat în termen de executare a obligației, instanța în mod surprinzător a considerat că acesta ar fi fost de o lună, termen în care apelanta ar fi trebuit să înregistreze anumite mențiuni în Registrul Comerțului;
3.instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că pârâta nu a formulat întâmpinare, când în realitate aceasta se găsește la filele 41-43;
4.instanța în mod greșit a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție, aspect care nu a fost menționat și în dispozitivul hotărârii apelate;
5.prin repunerea în situația anterioară drepturile pârâtei au fost nesocotite.
Intimata legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi.
Curtea, verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
1.La data de 2.11.2004, între părți s-a încheiat contractul nr. 266 de prestări servicii de consultanță cu următorul obiect (articolul 1): executarea de către apelantă a următoarelor servicii:-înregistrarea la registrul comerțului din Milano - Italia a cesiunii tuturor părților sociale deținute de SC INTERNAȚIONAL SA în cadrul Computers Italia către IT SOLAR;
-înregistrarea depunerii integrale a capitalului social al societății la registrul comerțului Milano - Italia;
-efectuarea tuturor operațiunilor adiacente necesare efectuării acestor operațiuni.
Dispozițiile articolului 1 se completau însă cu cele ale art 5 din contract unde părțile au prevăzut activitățile care trebuiau întreprinse de către apelantă pentru realizarea obiectului contractului: contractarea unor specialiști autorizați să efectueze înregistrările în registrul comerțului, păstrarea contractului între părțile implicate în realizarea obiectului menționat, negocierea și eficientizarea costurilor operațiunilor efectuate de partea italiană.
În schimbul acestor servicii intimata - reclamantă s-a angajat să achite suma de 3.500 euro fără TVA în echivalent lei, la data facturării.
Cu OP nr. 8293/30.12.2004 și OP nr. 8538/14.01.2005 (fila 10) intimata a făcut dovada achitării către apelantă a sumei de 15.899,46 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. -/24.12.2004 și nr. -/23.12.2004 emise de pârâtă pentru plata serviciilor care au format obiectul contractului nr. 266.
Problema de drept care necesită dezlegarea este următoarea: obligația asumată contractual de către apelantă a fost una de rezultat sau de diligență așa cum susține aceasta?
Analizând și interpretând clauzele articolelor 1 și 5 din contract potrivit dispozițiilor articolelor 982, 997 Cod civil, Curtea consideră că natura juridică a obligației asumată de apelantă este de rezultat și nu de mijloace așa cum susține apelanta, deoarece obligația prevăzută în articolul 1 este strict precizată sub aspectul obiectului și scopului urmărit, apelanta obligându-se astfel ca, desfășurând o anumită activitate să atingă un rezultat bine stabilit. Neatingerea rezultatului prevăzut conduce la presupunerea că apelanta - pârâtă nu a fost suficient de diligentă, că s-a aflat în culpă și deci că este răspunzătoare de urmările neîndeplinirii obligației.
În această situație, neatingerea rezultatului dorit constituie, ipso facto, o dovadă a culpei pârâtului - debitor, mai exact o prezumție de culpă a acestuia.
Într-o atare împrejurare, Curtea consideră că instanța de fond în mod corect constatând neexecutarea de către pârâtă a propriei sale obligații de rezultat a făcut aplicarea dispozițiilor articolelor 1020, 1021 cod civil și a dispus rezoluțiunea contractului nr. 266/2.11.2004.
2.Deși în contract părțile nu au prevăzut un termen înlăuntrul căruia pârâta să-și îndeplinească propriile obligații, aceasta din urmă printr-o manifestare unilaterală de voință și-a asumat obligația de a efectua înregistrarea capitalului socialla data de 6.12.2004iar cesiunea părților socialela 3.12.2004(fila 6 dosar judecătorie), termene cu mult depășite și nerespectate obligațiile asumate de apelantă nefiind îndeplinite nici până la data de 5.04.2005.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat acest motiv de apel.
Susținerile de la punctul 3 nu vor fi analizate ca motive de apel, deoarece nu se referă la aspecte care să vizeze nelegalitatea sau netemeinicia dispozițiilor instanței de fond, menite a conduce la pronunțarea unei eventuale soluții de schimbare a hotărârii atacate în tot așa cum a solicitat apelanta, ci privesc doar aspecte care țin evident de o eroare materială de tehnoredactare.
4.Potrivit dispozițiilor articolului 63 alineat 2 Cod procedură civilă cererea de chemare în garanție poate fi judecată separat de cererea principală, atunci când judecarea acesteia din urmă ar fi întârziată prin chemarea în garanție.
Constatând că cele 2 cereri nu se aflau în același stadiu procesual, instanța de fond în mod corect a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție și judecarea ei separat de cererea principală.
Întrucît dispozițiile menționate permiteau luarea unei astfel de măsuri, Curtea va respinge ca nefondat și acest ultim motiv de apel.
Față de toate aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC SRL, cu sediul în B, Bd. - de H, nr. 2, -. 3,. 11 sector 1, în contradictoriu cu intimata SC INTERNAȚIONAL SA, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.15361/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
4.11.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
