Sechestru asigurator. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 362/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 357
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - SRL împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - GRUP SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin consilier juridic R, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost atașate dovezile de comunicare încheierii atacate.
Intimata, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri prin care dorește să dovedească inexistența creanței și faptul că debitoarea este de bună credință.
Curtea, deliberând, asupra probei solicitată o constată utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și în temeiul art. 305. proc.civilă încuviințează intimatei proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 12.01.2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - GRUP SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, de urgență și fără citarea părților, înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea intimatei, până la concurența sumei de 958.589,14 lei.
Prin încheierea din data de 21.01.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea formulată, reținând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile sechestrului asigurator, întrucât nu a fost probată reaua-credință a debitoarei sau pericolul ca debitorul "să ascundă sau să risipească averea sa", simpla existență a creanței nefiind suficientă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamanta-creditoare, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 10.02.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că, deși, în susținerea acțiunii de fond a invocat dispozițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat pe dispozițiile 591 alin.3 Cod procedură civilă, care nu a fost invocat în cauză. S-a mai arătat că și în ipoteza în care nu s-ar fi indicat expres temeiul de drept, instanța de fond era obligată să califice acțiunea prin raportare la cele 3 situații reglementate de art.591 Cod procedură civilă.
Recurenta a arătat că motivarea instanței de fond ignoră însuși raționamentul avut în vedere de legiuitor, întrucât era de datoria instanței să verifice dacă, în speță, creanța invocată este certă și exigibilă.
S-a mai arătat că, deși acțiunea de fond s-a judecat fără citarea părților, instanța de fond a consemnat prezența reprezentantului legal al debitoarei-pârâte.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât creanța invocată nu există.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Articolul 591 alin.1-3 Cod procedură civilă la care face trimitere și art.597 alin.1 privind poprirea asiguratorie, reglementează trei situații juridice distincte, ce pot fi invocate, și, deci, supuse controlului și analizei instanței de judecată de către creditori, în vederea instituirii, în procedură de urgență, a măsurii sechestrului asigurator, și anume:creanța este constituită prin act scris și este exigibilă, iar creditorul dovedește că a intentat acțiune de fond pentru recuperarea acestei sume, conform art.591 alin.1, creanța nu este constatată în scris, iar creditorul dovedește intentarea acțiunii de fond pentru recuperarea acestei creanțe și depune cauțiune în suma fixată de instanța de judecată, conform art.591 alin.2 Cod procedură civilă, și, respectiv, creanța este constatată prin act scris,dar nu este exigibilăiar creditorul dovedește intentarea acțiunii de fond și, totodată, reaua-credință a debitorului, cu plata cauțiunii fixată de instanță, conform art.591 alin.3Cod procedură civilă.
Așadar, măsura sechestrului asigurator la care face trimitere și art.537 privind poprirea asiguratorie este reglementată de art.591alin.1-3 Cod procedură civilă, în trei ipoteze legale diferite, acestea urmând a fi analizate de la caz la caz de către instanța de judecată, în funcție de motivele invocate de creditor în susținerea cererii sale și de probele administrate, încadrarea juridică în una dintre aceste 3 situații juridice făcându-se exclusiv de instanța de judecată, în baza rolului activ conform art.129 Cod procedură civilă raportat la art.84 Cod procedură civilă.
Din examinarea conținutului acțiunii de fond, Curtea reține că reclamantul a invocat în fața instanței de judecată existența situației din art.591 alin.1Cod procedură civilă, caz în care instanța era obligată să analizeze cele 3 condiții pe care le impune dispoziția legală menționată, respectiv: exigibilitatea creanței, constatarea acesteia prin act scris și respectiv, intentarea acțiunii de fond pentru recuperarea acestei creanțe, aspectele privind temeinicia creanței neputând fi analizate în cadrul acestei proceduri speciale urgente, care trebuie să păstreze caracterul de surpriză față de debitorul chemat în judecată.
Din analiza considerentelor încheierii recurate, Curtea reține că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal și-a motivat soluția prin trimitere la situația juridică reglementată în art.591 alin.3, respectiv, absența probei relei-credințe a debitorului, situație ce nu face obiectul prezentei judecăți.
În plus, Curtea reține că, în speță, deși judecata s-a făcut fără citarea părților, instanța defond a luat act de prezența reprezentantului debitoarei, ceea ce probează judecata cererii în ședință publică, cu încălcarea dispozițiilor speciale ale art.592 alin.2Cod procedură civilă, care impun judecarea cererii de sechestru asigurator și mutatis mutandis, a cererii de poprire asiguratorie, conform art.597 alin.2Cod procedură civilă, în Camera de Consiliu și, implicit, încălcarea dreptului la un proces echitabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 raportat la art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, reținând că prima instanță nu a intrat în cercetarea în fond a cauzei, văzând și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea va admite recursul și va casa încheierea recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - GRUP SRL.
Casează încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 10.03.2009
Tehnored. - 10.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
