Sechestru asigurator. Decizia 378/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 378/COM
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile comerciale declarate de recurenta creditoare - SC SA, cu sediul în, DJ 3. județul și de recurenta debitoare - SC SA - cu sediul în,-, județul C, împotriva Încheierii nr. 17/ com din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți - CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI și ORAȘUL PRIN PRIMAR - u sediul în, județul C, având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta debitoare av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 43835/18.03.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Față de lipsa recurentei creditoare și a apărătorului acesteia, avocat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta debitoare av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 43835/18.03.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Consilierul juridic al recurentei creditoare SC Midia SA, fără delegație în dosar, solicită apelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată întrucât apărătorul societății este în instanță dar nu se află în sala de judecată.
La a treia strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată răspunde pentru recurenta creditoare avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 27), pentru recurenta debitoare se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 23), lipsind intimații intervenienți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Recursurile sunt motivate și legal timbrate.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual.
La dosarul cauzei, apărătorul recurentei creditoare depune înscris prin care SC Midia SA precizează că își însușește recursul formulat prin avocat și factura chitanță nr.10/18.03.2009 reprezentând onorariu avocat; apărătorul recurentei debitoare depune, în copie certificată conform cu originalul, Hotărârea nr.233/22.12.2005 a Consiliului Local.
Întrebați fiind, pe rând apărătorii recurentelor precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat, probe de administrat.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru asupra cauzei.
Apărătorul recurentei creditoare, susține concluzii de admitere a recursului pe care l-a formulat, recurs ce vizează dispozițiile instanței de fond privind obligarea la plata cauțiunii și cuantumul acesteia.
Datorită volumului mare al creanțelor de încasat de la debitoare și a vechimii acestora, recurenta creditoare a fost nevoită să se adreseze instanței pentru recuperarea acestora, sens în care a formulat și cererea de sechestru asigurator. Apreciază că, în speță, această cauțiune nu se justifică; instanța de fond putea încuviința măsura instituirii sechestrului asigurator fără a obliga creditorul la plata unei cauțiuni.
În ce privește recursul recurentei debitoare, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.591 din Codul d e procedură civilă, astfel creanța este constatată prin facturi însușite și admise la plată de debitoare, procesele-verbale de conciliere prin care debitoare a recunoscut parțial debitul, grafice de eșalonare, debitul fiind eșalonat în tranșe de plată pe care debitoarea nu le-a respectat. Și celelalte condiții de admisibilitate a cererii sunt îndeplinite, Mai arată că debitoarea, la acest moment, are conturile blocate de către Administrația Finanțelor Publice pentru neachitarea obligațiilor bugetare, singurul bun rămas debitoarei fiind acest teren pentru care a solicitat sechestru asigurator, iar prin hotărârea consiliului local bunuri ale debitoarei au trecut în administrarea consiliului.
Apărătorul recurentei debitoare în replică, învederează că s- aplicat sechestrul asigurator asupra terenului, depune în acest sens proces verbal încheiat de executor judecătoresc.
În ce privește susținerile recurentei creditoare cu privire la recunoașterea debitului, învederează că a formulat acțiune în anulare prin care s-a contestat cuantumul debitului.
În referire la precizările reclamantei privind alte obligații de plată restante, solicită înlăturarea acestora, neavând legătură cu speța.
Apărătorul recurentei debitoare,solicită respingerea recursului formulat de creditoarea SC Midia SA, apreciind că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 908 din Codul Comercial, conform cu care echestrul sau poprirea nu se va putea înființa decât numai cu dare de cauțiune. Pentru că debitul este foarte mare și întrucât prin măsura solicitată este blocată vânzarea terenului asupra căruia se instituie sechestru, instanța de fond a apreciat ca o măsură de precauție instituirea sechestrului asigurator cu plata unei cauțiuni. Asupra terenului s-a instituit ipotecă, prin contract de ipotecă încheiat cu BRD.
În calitate de recurentă, solicită admiterea recursului formulat, desființarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de instituire sechestru asigurator, având în vedere că acțiunea ce a stat la baza acestei cereri, a fost respinsă de Tribunalul Constanța. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile legale și cele procesuale pentru instituirea măsurii sechestrului asigurator. La momentul introducerii cererii creanța nu era exigibilă, între părți încheindu-se mai multe grafice de eșalonare a datoriei și conform ultimului grafic, ultima este scadentă la data de 25.04.2009; nefiind împlinite termenele de eșalonare, nu este îndeplinită condiția exigibilității.
Apreciază că nici a doua condiție de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, societatea creditoare nu a făcut dovada înregistrării acțiunii cu caracter contencios care să justifice luarea măsurii; acțiunea ce are ca obiect somație de plată sau întemeiată pe dispozițiile art.119/2007 neînscriindu-se în cele prevăzute de legiuitor la art.591 din Codul d e procedură civilă. De regulă, acțiunile privind instituirea sechestrului asigurator cad în sarcina judecătorului ce soluționează acțiunea pe fond, însă judecătorul ce s-a pronunțat pe sechestru a fost obligat să se abțină de la soluționarea acțiunii în fond. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor comerciale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- creditoarea SC SA a chemat în judecată pe debitoarea SC SA solicitând ca prin încheierea ce se va pronunța în temeiul dispozițiilor art. 591 și 596 din Codul d e procedură civilă să se dispună instituirea sechestrului asigurator asupra terenului în suprafață de 110.000 mp, întabulat în Cartea Funciară a orașului sub nr.8540, cod cadastral 946/1, aflat în patrimoniul debitoarei sale.
În motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că SC SA figurează în evidențele sale în calitate de debitoare cu suma de 21.118.440,79 lei rezultată din derularea relațiilor contractuale născute între părți ulterior înființării SC SA prin HG 1090/2001 privind externalizarea centralei Midia din SC SA - sucursala C.
În perioada 2002 - 2008, debitoarea a acumulat în mod constant datorii recunoscute de aceasta din urmă, sens în care între părți au intervenit mai multe protocoale de eșalonare datate 2311/11.08.2006, 2525/3.09.2008, respectiv 23.10.2008.
Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit, la scadență, obligațiile contractuale privind plata energiei termice livrate, astfel cum a fost facturată și recunoscută prin procesul verbal de conciliere datat 23.10.2008, creditoarea a promovat, pe rolul instanței, o cerere întemeiată pe dispozițiile OUG 119/2007, aprobată prin Legea 118/2008 prin care a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 21.118.440,79 lei.
Apreciind întrunite cerințele prevăzute la art.591 alin.1 Cod de procedură civilă, având în vedere cuantumul mare al debitului restant și pericolul înstrăinării bunului din patrimoniul debitoarei, creditoarea a solicitat admiterea cererii.
Prin întâmpinare, debitoarea a solicitat respingerea cererii, arătând că debitul invocat nu are - în totalitate - caracter cert, lichid și exigibil și nu este oportună înființarea unei măsuri asiguratorii asupra bunului din patrimoniu cu cea mai mare valoare de inventar, în condițiile în care debitoarea deține lichidități și bunuri cu o valoare de inventar de 18.617.015 lei.
Totodată, debitoarea a invocat necompetența materială specială a Tribunalului Constanța, secția comercială, în soluționarea cauzei.
natura contencios administrativă a litigiului, debitoarea a solicitat trimiterea cauzei la completele specializate în materia contenciosului administrativ din cadrul Tribunalului Constanța.
La termenul de judecată din 25.11.2008, CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL, prin PRIMAR, au formulat cerere de intervenție în interes alăturat debitoarei, solicitând respingerea cererii creditoarei.
Susținând natura contencios administrativă a cauzei, intervenienții și-au exprimat disponibilitatea de a soluționa diferendul, arătând că, în raport de dispozițiile OUG 88/97, cu modificările ulterioare și Legea 469/2002 relative la repartizarea veniturilor obținute din vânzarea activelor proprietate de stat, creditoarea de față nu este în pericol să nu-și recupereze creanța deținută de SC SA.
Prin Încheierea nr.177/25.11.2008, instanța a constatat natura contencios administrativă a cauzei și a dispus trimiterea, în vederea înregistrării și soluționării litigiului, la completele specializate în această materie din cadrul Tribunalului Constanța.
Prin Încheierea din 11.12.2008, pronunțată în dosar nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, instanța a constatat natura comercială a cauzei.
Conflictul născut între secțiile Tribunalului Constanțaa fost soluționat de Președintele instanței, care a determinat competența de soluționare ca aparținând, conform art.99 din Regulament, completului inițial investit, în materie comercială.
Cu ocazia reluării judecății în cauza înregistrată sub nr. inițial -, prin Încheierea pronunțată la data de 6.01.2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes alăturat debitoarei formulată de CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL, prin PRIMAR, având în vedere, în esență următoarele:.
În speță, cererea de intervenție în interes alăturat debitoarei este admisibilă, în principiu, întrucât prevederile art. 49-52 Cod de procedură civilă nu limitează formularea cererii în anumite materii, ea putând fi făcută în cadrul oricărei acțiuni, fără nici un fel de deosebire.
Totodată, cererea a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 51/Cod procedură civilă privind termenul și art. 49 alin.1 privind interesul în participarea la activitate judiciară.
Acesta rezidă din necesitatea apărării intereselor debitoarei care a afirmat și demonstrat că SC SA a fost înființată de către Consiliul Local în baza Legii 215/2001, având ca obiect de activitate prestarea de servicii de interes public la nivelul orașului.
SC SA are ca unic acționar Consiliul Local, orice act privitor la administrarea societății în raporturile cu terții fiind dispus prin hotărâre de Consiliu Local.
SC SA are calitate de operator de servicii de utilitate publică, beneficiarul fiind orașul, iar utilizatorii sunt persoanele fizice și juridice care beneficiază direct sau indirect de aceste servicii de utilitate publică.
Cadrul legal care reglementează organizarea și funcționarea serviciilor de utilități publice îl constituie Legea 51/2006, coordonarea acestor servicii realizându-se de unitatea administrativ teritorială, conform art.6 din Legea 51/2006.
În acest sens, Consiliul Local a adoptat o serie de hotărâri: HCL 120/2.10.2008 privind aprobarea prețului de producție, transport, distribuție și furnizare a energiei termice, HCL 122/2.10.2008 privind aprobarea inițierii procedurii pentru realizarea strategiei locale privind alimentarea cu energie termică a orașului, HCL 159/13.10.2008 referitoare la acordul privind înstrăinarea de către SC SA a unei părți din patrimoniu în vederea achitării datoriilor, HCL 165/31.10.2008 privind însușirea raportului de evaluare pentru înstrăinarea terenului de 110.000 mp adus ca aport în natură la majorarea capitalului social al SC SA prin HCL 205/2005 și 233/2005.
Debitoarea a formulat completări la întâmpinare, în care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii de instituire a sechestrului asigurator motivată de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de cereri.
A susținut debitoarea că cererea de instituire a sechestrului asigurator este condiționată de intentarea unei acțiuni, termenul folosit de legiuitor sugerând actul procedural prin care reclamantul supune o anumită pretenție examinării judecătorului pentru a obține o decizie asupra fondului acestei pretenții.
Or, procedura somației de plată nu a fost concepută pentru a soluționa un conflict de drept, ea având caracter necontencios.
Ca atare, formularea cererii de emitere a ordonanței de plată nu poate fi asimilată cu intentarea unei acțiuni la care se referă art.591 din Codul d e Procedură Civilă.
În plus, potrivit art.2 al.2 lit.b din OUG 119/2007, invocată ca temei de drept în cererea creditoarei, în sfera de aplicare a acestui act normativ nu se includ contractele încheiate între comercianți și consumatori.
A mai arătat debitoarea că, în fapt, creanța invocată de creditoare nu are, în tot, caracter cert, lichid și exigibil: debitul principal a fost achitat integral, în discuție rămânând penalitățile de întârziere. Cum creditoarea își întemeiază pretențiile pe două convenții de eșalonare, debitoarea solicită să se observe că cea din urmă cuprinde ca termen scadent data de 25.04.2009. În acest context, cererea este inadmisibilă întrucât creanța este afectată de un termen suspensiv.
Debitoarea a reiterat apărările conform cărora, în esență, instituirea sechestrului asupra terenului nominalizat expres este inoportună, iar cererea a fost formulată cu rea credință, arătând totodată că prin hotărâre irevocabilă s-a anulat HCL prin care imobilul în discuție a fost adus ca aport în natură la majorarea capitalului social al SC SA.
Prin Încheierea nr. 17/ com din 22 ianuarie 2009 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii invocată de debitoare. A admis în parte cererea creditoarei și a încuviințat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei, până la concurența sumei de 21.118.440 lei, până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, stabilind în sarcina creditoarei o cauțiune în cuantum de 2.111.844 lei ce urmează a fi plătită în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Analizând cu prioritate, în condițiile art.137 din Codul d e Procedură Civilă, excepția inadmisibilității cererii, instanța a constat-o neîntemeiată și a respins-o, arătând că sechestrul asigurator reprezintă o măsură destinată să indisponibilizeze bunurile debitorului, până la terminarea procesului, în scopul de a garanta creditorului posibilitatea de a-și realiza creanța constatată prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța.
Sechestrul asigurator se înfățișează ca un mijloc procedural de natură conserva bunurile ce fac obiectul unui litigiu ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având un caracter accesoriu celei principale.
Cererea de instituire a sechestrului asigurator trebuie să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea oricărei acțiuni, cât și unele cerințe particulare.
Din moment ce legea a creat un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri asiguratorii, îndeplinirea sau nu a condițiilor speciale este un aspect ce ține de temeinicia sau netemeinicia cererii, iar nu de admisibilitatea acesteia, știut fiind că inadmisibilitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care pretențiile reclamantului nu pot fi valorificate pe calea aleasă.
Cum Codul d e procedură civilă nu limitează folosirea art.591 la anumite materii, instanța a verificat îndeplinirea condițiilor speciale cu ocazia soluționării temeiniciei cererii.
Pe fond, a constatat prima instanță că cererea este întemeiată în parte, reținând în esență, că cerințele deduse din art. 591 alin.1 Cod procedură civilă în referire la art. 907-908 din Codul Comercial sunt îndeplinite.
Potrivit art. 591 alin.1/Cod procedură civilă "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărei creanță este constatată prin act scris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru asigurator, asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță".
La prevederile art. 591 și urm. Cod procedură civilă fac referire și textele art. 907-908 din Codul Comercial care condiționează instituirea acestei măsuri asiguratorii de plata unei cauțiuni.
S-a constatat că, în raport de dispozițiile art.1169 din Codul civil, creditoarea a făcut dovada că se legitimează cu mai multe facturi fiscale reprezentând c/val. energie termică și penalități însușite prin semnătură de debitoare.
Pe parcursul derulării relațiilor contractuale, între părți au intervenit două acorduri privind întinderea, scadența și modalitatea de plată a debitelor înregistrate de debitoare, sancțiunile în caz de neexecutare, pe categorii: datorii curente, datorii restante, respectiv datorii eșalonate, reluate în procesul verbal datat și semnat sub nr. 3036/23.10.2008 ce a privit concilierea debitului restant de 21.118.440, 79 lei, recunoscut de debitoare.
Fără a putea antama fondul pretențiilor, sub aspectul determinării întinderii exacte a creanței, instanța a apreciat că înscrisurile prezentate de creditoare, însușite sub semnătură de debitoare, se circumscriu dispozițiilor art.379 din Codul d e procedură civilă pentru aol egitima pe creditoare să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art.591 Codul d e procedură civilă.
Relativ la cerința "dovezii intentării acțiunii" s-a apreciat că formularea cererii privind emiterea ordonanței de plată conform OUG 119/2007 aprobată prin Legea 118/2008 este suficientă întrucât în acest mod creditoarea a probat că a declanșat procesul prin care tinde la realizarea creanței sale.
Esențial în aprecierea îndeplinirii acestei condiții este că la procedura sechestrului asigurator se poate recurge doar atunci când obiectul acțiunii vizează plata unei creanțe, împrejurare confirmată în speță.
În plus, pornind de la scopul și finalitatea sechestrului asigurator (asigurarea realizării creanței pretinse) și creditorului din procedura somației de plată trebuie să i se recunoască aceleași mijloace de protecție a drepturilor subiective - concretizate în măsuri asigurătorii - puse la dispoziția reclamantului din procedura de drept comun.
Având în vedere redactarea art.591 din Codul d e procedură civilă, susținerile și înscrisurile prezentate de debitoare privind existența în patrimoniul său și a altor bunuri mobile și imobile decât terenul nominalizat expres de creditoare, regimul juridic incert al acestuia, precum și dispozițiile art.593 din Codul d e Procedură Civilă, instanța a încuviințat instituirea sechestrului asupra bunurilor proprietatea debitoarei până la concurența sumei de 21.118.440 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoareaSC Midia SAcare a criticat-o sub aspectul obligării la plata cauțiunii și al cuantificării acesteia de către instanța judecătorească, susținând că potrivit art.591 alin.1 din Codul d e procedură civilă, măsura instituirii sechestrului asigurator putea fi încuviințată de instanță fără a obliga creditorul la plata unei cauțiuni; această cauțiune nu se justifică având în vedere condițiile îndeplinite cu privire la dispozițiile art. 591 alin.1 din Codul d e procedură civilă și împrejurarea că debitoarea este de rea credință în ce privește obligațiile de plată, care cumulează o sumă mare de bani și a beneficiat din 2002 de facilități acordate prin eșalonări succesive de plată.
În subsidiar, a solicitat verificarea legalității și temeiniciei hotărârii sub aspectul cuantificării cauțiunii fixate de instanță care are consecințe directe, prin valoarea ei, asupra situației financiare a creditoarei. Acesteia îi este imposibil să achiziționeze credite de pe piața financiară datorită faptului că în urma analizelor financiar-contabile are un minus creat de debitul SC SA și furnizează agent termic debitoarei, ale cărui costuri pentru achiziționarea de materii prime și producție le suportă creditoarea, întrucât debitoarea nu își achită obligațiile de plată.
Debitoarea SC SA a formulat la rândul său recurs, solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalul Constanța -secția contencios-administrativ șu fiscal iar în subsidiar,modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurator, fie ca inadmisibilă, fie ca nefondată.
Hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1)Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă; în cauză instanța s-a pronunțat printr-o sentință, ceea e demonstrează caracterul contencios conferit procedurii de soluționare a cererii de sechestru, ceea e încalcă dispozițiile legale ce reglementează caracterul necontencios al cererii. Or, potrivit art.592 alin.2, instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii de sechestru printr-o Încheiere.
2)Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes alăturat debitoarei formulată de Orașul prin primar și Consiliul Local față de cererea creditoarei de a institui sechestru asigurator față de terenul în suprafață de 110.000 mp intabulat în a orașului sub nr.8540, cod cadastral 946/1. În susținerea cererii de intervenție au fost depuse decizii ale Tribunalului Constanța prin care a fost anulată HCL 233/2005 a Consiliului Local, dovedind că bunul pe care creditoarea solicită a fi indisponibilizat nu se mai află în patrimoniul debitoarei, ci al Orașului. Cum raportul de evaluare a marcat constituirea aportului la capitalul SC SA și modificarea implicită a acțiunilor, anularea sa atrage anularea actelor ulterioare, inclusiv a actului adițional de majorare a capitalului ce a avut la bază tocmai HCL 233/2005 a Consiliului Local.
Față de aceste argumente, cât și în raport de admiterea în parte a cererii de sechestru, soluția era de admitere a cererii de intervenție în interes alăturat, instanța prin dispozitiv neidisponibilizând bunul, ceea ce duce la concluzia că instanța a apreciat că acest bun nu se mai regăsește în patrimoniul debitoarei și a dispus admiterea în parte, fără a se pronunța asupra cererii de intervenție.
3)Apreciază recurenta că acțiunea trebuia soluționată de către secția de contencios administrativ a Tribunalului Constanța având în vedere caracterul contencios-administrativ al litigiului de fond și prin soluționarea ei de către secția comercială s-a încălcat principiul specializării impus de dispozițiile speciale ale Legii nr.304/2004. Stabilirea corectă a naturii cauzei dedusă judecății - aceea de contencios-administrativ - atrage nu numai soluționarea de către un complet specializat ci și reguli speciale de procedură instituite de Legea nr.554/2004.
Caracterul contencios-administrativ al litigiului se deduce din:
- coroborarea dispozițiilor art.9 alin.1, art.36 alin.1 și art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006;
- orice litigiu dintre furnizorii de servicii publice și persoane fizice sau juridice se soluționează de tribunal - secția de contencios administrativ, iar creditoarea este un furnizor de serviciu public în accepțiunea art.1 pct.2 lit.d, fiind producătorul de energie termică pentru orașul:
- producerea de energie termică, act care este de utilitate publică și depășește caracteristicile unui simplu fapt de comerț, contractul nefiind încheiat în baza acordului bilateral a doi subiecți de drept, ci pe de o parte el se poate exercita in limitele unei gestiuni delegate, la un preț impus de și Consiliul Local.
- calitatea subiecților de drept - SC SA - care ca și acționar unic Consiliul Local și Midia SA - care are acționar majoritar statul conduce la ideea că în speță nu ne regăsim într-un litigiu comercial ci unul de contencios - administrativ.
- fondurile prin care se achită contravaloarea energiei termice au caracter contencios, parte din preț fiind subvenție de la bugetul central, parte de la bugetul local și numai 20% din prețul total este suportat de beneficiarul final (populația).
- OUG 13/2008 prin care se modifică Legea nr.51/2006 produce efecte pentru viitor și nu retroactivează, regulile instituite cu privire la competență neputând fi incidente în cazul de speță în care se aplică cele ale art.51/2006.
4)Hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că admite în parte cererea, însă încuviințează indisponibilitatea bunurilor debitoarei până la concurența sumei de 21.118.440 lei, întreaga sumă pe care creditoarea reclamă față de debitoare și cu care aceasta nu a fost de acord.
5)Greșit instanța a respins excepția inadmisibilității, în condițiile în care creanța reclamată și pentru care s-a încuviințat instituirea sechestrului asigurator nu este exigibilă; existența unui protocol cu plata în rate, ultima fiind scadentă la data de 25 aprilie 2009, implică afectarea plății de un termen suspensiv, ceea ce face ca această creanță pe care creditoarea o reclamă să nu fie exigibilă pentru suma menționată în acțiune a momentul introducerii cererii de sechestru. Plățile făcute de debitoare depășesc cu mult pe cele trecute în graficul de eșalonare scadente la data introducerii cererii - noiembrie 2008 - practic creditoarea neavând interes în formularea unei asemenea cereri decât pentru ratele viitoare, care la momentul formulării cererii, nu ajunseseră la scadență.
6)Greșit a respins instanța excepția inadmisibilității în condițiile în care creditoarea nu a făcut dovada existenței pe rol a unei acțiuni în justiție în sensul celei solicitate de art.591 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Reclamanta a făcut dovada înregistrării unei acțiunii în pretenții, cu caracter contencios pe rolul Tribunalului Constanța, înregistrată sub nr-, însă la prima zi de înfățișare și-a modificat acțiunea, întemeind-o pe dispozițiile OUG nr.119/2007, iar procedura necontencioasă ce reglementează soluționarea unei cererii întemeiată pe dispozițiile OUG 119/2007, nu este cea la care a făcut trimitere legiuitorul în art. 591 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
7)Instanța nu putea pronunța o măsură de indisponibilizare și pentru celelalte cazuri impuse de art. 591 alin.3 din Codul d e procedură civilă, în condițiile în care:
- creditoarea a renunțat a-și întemeia acțiunea pe acest text de lege, ca urmare a modificării acțiunii în pretenții într-o acțiune cu caracter necontencios întemeiată pe OUG 119/2007 care presupune existența unei creanțe exigibile;
- trebuia pusă în discuție o eventuală modificare ulterioară a motivelor de fapt și de drept pe care creditoarea și-a întemeiat cererea precizată. Odată ce creditoare a făcut precizări în sensul instituirii măsurii, având în vedere dispozițiile art.591 alin.1din Codul d e procedură civilă, instanța nu putea lua măsura în cazul în care ar fi considerat că nu este incident în speță acest text de lege ci un altul la care creditoarea a renunțat.
A proceda într-o asemenea manieră, înseamnă a încălca principiul disponibilității ce guvernează procedura civilă de soluționare a cauzelor și implicit a încălca dreptul de apărare al debitoarei.
8)Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în sensul motivelor de casare prevăzute la art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, întrucât:
- măsura indisponibilizării unui bun nu se impune în condițiile în care acest lucru urmează a fi vândut la licitație;
- există mai multe bunuri, inclusiv bunuri mobile în patrimoniul SC SA, ceea ce justifică susținerile debitoarei că acțiunea are un caracter șicanator, pentru a bloca licitația și aod etermina să recunoască facturile emise pe anul 2008 și pe care debitoarea nu le recunoaște;
- apelarea la aceste acțiuni, face parte din strategia de constrângere pe care creditoarea a exercitat-o începând cu anul 2002 asupra orașului și a conducerii SA, în scopul recunoașterii datoriilor prescrise și a facturilor supraîncărcate față de cantitatea de energie termică efectiv livrată;
- măsura nu se impune întrucât 80% din prețul energiei termice este subvenționat, iar sumele de bani ce se primesc de la Guvern și Consiliul Local intră în contul de tip "" deschis la Banca Transilvania. Potrivit convenției de cont, încheiată cu Banca Transilvania, sumele ce trec prin acest cont și care vin de la bugetul local și central să treacă în procent de 100% direct la Midia SA.
- cererea reclamantei este nefondată și sub aspectul imposibilității sustragerii debitoarei de la plata debitelor reale către aceasta, 80% din prețul energiei livrate efectiv de UT, fiind subvenționată, iar aceste fonduri se duc, prin contul, direct în conturile creditoarei.
Examinând recursurile prin prisma argumentelor invocate, dar și potrivit dispozițiilor art.304/1 pr.civ. Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea SC Midia SA, Curtea constată că în mod corect prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.908 com. potrivit căruia sechestrul asigurator se poate înființa numai cu dare de cauțiune. Obligația creditorului de a consemna cauțiunea nu este condiționată de alte împrejurări ale cauzei ori de reaua credință a debitoarei în ceea ce privește plata creanței. Referitor la cuantumul cauțiunii, Curtea constată că prima instanță a stabilit suma de 2.111.844 lei, ce reprezintă 10% din valoarea creanței invocată de reclamantă, procent ce se află sub limita maximă prevăzută de art. 723^1 alin.2 din pr.civ.
Prin urmare vor fi înlăturate susținerile recurentei creditoare atât în ceea ce privește stabilirea cauțiunii cât și în ceea ce privește cuantumul acesteia.
Criticile formulate de recurenta debitoare vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:
1. Din înscrisurile de la dosar ( filele 208, 215 ) rezultă că instanța s-a pronunțat asupra cauzei prin Încheiere. Recurenta se află în eroare din cauza certificatului de la fila 214, întocmit de grefier la cererea creditoarei, în care s-a menționat din greșeală, că la data de 22.01.2009 instanța a pronunțat "Sentința civilă nr.17/com/22.01.2009". Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. nu este incident în speță.
2. Prin soluția pe care a dispus-o, instituind sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, instanța s-a pronunțat implicit cererii de intervenție în interes alăturat formulată de Orașul prin primar și Consiliul Local. Pe de altă parte, recurenta nu justifică interesul în invocarea acestei critici.
3. Potrivit art.592 alin.1 pr.civ. cererea de sechestru asigurator se adresează instanței care judecă procesul. Obiectul litigiului îl constituie pretenții izvorâte din neexecutarea unui contract de prestări servicii - furnizare de energie termică. În conformitate cu dispozițiile art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, modificată prin OUG nr.13/2008, raportat la art.2 alin.1, lit.a pr.civ. competența de soluționare a cauzei îi revine unui complet specializat în cauze comerciale din cadrul tribunalului. Dispozițiile OUG nr.13/2008 sunt aplicabile speței întrucât sesizarea tribunalului s-a făcut la 13.11.2008 iar ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial al României anterior acestei date, la 26.02.2008. Astfel, în mod greșit afirmă recurenta că a fost încălcat principiul specializării impus de dispozițiile Legii nr.304/2004.
4. Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului, fără a se putea reține că acestea sunt contradictorii, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. la care a făcut referire recurenta, nu se justifică. Din cuprinsul motivării reiese fără echivoc faptul că instanța a înțeles să admită în parte acțiunea nu în ceea ce privește cuantumul creanței pentru care s-a solicitat instituirea măsurii ci în ceea ce privește bunurile asupra cărora s-a cerut aplicarea sechestrului.
5. Referitor la soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității acțiunii, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că îndeplinirea sau nu a condițiilor speciale instituite de text este un aspect ce ține de temeinicia cererii, iar inadmisibilitatea acesteia poate fi constatată atunci când pretențiile reclamantului nu pot fi valorificate pe calea procedurală aleasă. Prin urmare, criticile aduse de recurentă hotărârii asupra acestui aspect, încadrate la dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. sunt străine de motivarea primei instanțe.
6. După cum am arătat la punctul nr.5, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru alte considerente, nu pentru că a considerat că nu sunt întrunite cerințele speciale prevăzute de textul legal. Prin urmare și critica formulată de recurentă la punctul nr.6 va fi înlăturată pentru aceleași considerente. Prima instanță a analizat îndeplinirea cerinței dovezii intentării acțiunii în mod corect. Astfel, potrivit art.14 alin.1 din OUG nr.119/2007 ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. Sechestrul asigurator reprezintă o măsură destinată să indisponibilizeze bunurile mobile și imobile ale pârâtului, până la terminarea procesului, în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-și realiza creanța constatată prin hotărârea ce se va pronunța. Pentru a se recurge la această procedură trebuie ca obiectul acțiunii să vizeze plata unei creanțe. Atât timp cât nu sunt dispoziții exprese care să interzică înființarea măsurilor asiguratorii în situația în care realizarea creanței se produce pe calea specială a somației de plată, în mod corect a apreciat instanța de fond că și creditorului care recurge la această procedură trebuie să i se recunoască aceleași mijloace de protecție a drepturilor subiective.
7. Neîntemeiate sunt și susținerile recurentei de la punctul nr.7 întrucât din actele și lucrările dosarului de fond nu rezultă încălcarea principiului disponibilității și nici încălcarea dreptului la apărare al pârâtei. În primul rând, trebuie subliniat că deși textul art.592 alin.2 prevede că instanța decide fără citarea părților, în fapt apărătorii aleși ai părților au fost prezenți la fiecare termen, au propus probe, au formulat precizări, au pus concluzii. În Încheierea nr.177/25.11.2008 s-a consemnat că temeiul juridic al cererii este art.591 alin.1 pr.civ. De asemenea, din cuprinsul Încheierii nr.17/22.01.2009, pagina 5, aliniatele 5 și 10 ( apreciază instanța că sunt întrunite prevederile art.379 pr.civ. ) rezultă că prima instanță a analizat îndeplinirea în speță a condițiilor prevăzute de alin.1 al art.591. Astfel, este nefondată afirmația recurentei în sensul că tribunalul a soluționat acțiunea analizând condițiile prevăzute de alin.3 al art.591 pr.civ.
8. Criticile grupate de recurentă la punctul nr.8 nu vor fi reținute întrucât exced conținutului condițiilor prevăzute de textele legale ce reglementează instituția sechestrului asigurator, condiții ce au fost analizate în mod temeinic de instanța de fond.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile comercialedeclarate de recurenta creditoare SC SA, cu sediul în, DJ 3. județul și de recurenta debitoare SC SA, cu sediul în,-, județul C, împotriva Încheierii nr. 17/ com din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți Consiliul Local al Orașului și Orașul prin Primar, cu sediul în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.- -
2 ex/30.04.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
