Sechestru asigurator. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 49/C/2009 -
Camera de Consiliu
din 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție
- Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului comercial formulat de recurenta pârâtă SC SRL, cu sediul în M Nouă, str. -. 43,. 2,. 1-2, județul CSî mpotriva Încheierii nr. 522/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- în contradictoriu cuintimata reclamantă SC CA- O,cu sediul în O,-,având ca obiect - SECHESTRU -.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei prin chitanța seria - nr. - din 15.05.2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică 26.11.2009, când părțile au pus concluzii asupra recursului, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării instanța a amânat pronunțarea pentru aceste termen, în termenul de pronunțare acordat recurenta a depus la dosar concluzii scrise, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului constată că prin Încheierea nr.522 din 30.04.2009 dată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de creditoarea SC CA- O împotriva debitoarei SC SRL M Nouă, dispunându-se instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei până la concurența sumei de 131.313,73 lei.
A fost obligată debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 10,3 lei.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond, examinând cererea formulată, pe baza actelor de la dosar, a reținut că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 37/19.04.2004 prin care creditoarea s-a obligat să vândă debitoarei marfă, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea acesteia în termenul de plată stipulat în facturile emise de către creditoare. Pentru întârzierea la plata facturilor, s-a prevăzut obligația debitoarei de a plăti penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data plății. De asemenea, părțile au prevăzut că în cazul în care în ziua plății facturii cursul de referință al Euro în raport cu s-a ridicat față de cursul Euro consemnat pe factură în ziua emiterii, cumpărătorul va plăti în plus o factură corespunzătoare diferenței de curs valutar.
În executarea contractului, creditoarea a emis în perioada august 2007-noiembrie 2008 pe numele debitoarei mai multe facturi fiscale reprezentând debit, penalități de întârziere și diferență de curs valutar, în valoare totală de 131.313,73 lei. Toate facturile au fost însușite de către debitoare prin semnarea și ștampilarea lor. Nu există dovada achitării lor.
Conform contractului, orice litigiu dintre părți legat de acest contract se vor soluționa de către instanțele judecătorești din
Pentru achitarea datoriei creditoarea a introdus acțiune împotriva debitoarei pe calea dreptului comun ce a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2009.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 591 alineatul 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Instanța constatând că sunt îndeplinite aceste condiții legale, iar față de situația de fapt reținută, apreciind că cererea de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitoarei este întemeiată, a admis cererea.
Instanța nu a apreciat necesar a fi obligată creditoarea la plata unei cauțiuni, având în vedere vechimea creanței și însușirea facturilor de către debitoare.
S-a dispus astfel instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea debitoarei până la concurența creanței, urmând ca valorificarea bunurilor sechestrate să se poată face, eventual, numai după ce creditorul a obținut titlul executoriu.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a obligat debitoarea să plătească creditoarei cheltuielile de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal a formulat recurs recurenta, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de înființare a sechestrului asigurător.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu putea fi primită cererea de înființare a sechestrului asigurător, deoarece una dintre condițiile privind instituirea sechestrului asigurător este ca litigiul să fie declanșat în fond, or o acțiune exercitată în temeiul OG 5/2001 nu îndeplinește această condiție.
În al doilea rând, s-a invocat împrejurarea că instanța a admis cererea fără obligarea reclamanta la plata cauțiunii, care este obligatorie, având în vedere natura comercială a cauzei, față de dispozițiile art. 908 alin. 1.com.
Nu în ultimul rând, recurenta a invocat nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia a fost înființat sechestrul asigurător, acesta fiind titlu executoriu, potrivit clauzei inserate în cuprinsul acestuia, iar raportat la art. 405 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, s-a împlinit termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită.
Pe de altă parte, recurenta a recunoscut existența unei datorii în favoarea intimatei, însă nu în cuantumul pretins de aceasta, de 73.313,73 lei, c doar 53.811,16 lei. A mai apreciat recurenta că instituirea sechestrului asigurător afectează bunul mers al activității sale, punând-o în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea în raport atât cu furnizorii, cât și cu clienții.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 și urm. Cod procedură civilă.
Prin "Concluziile scrise" depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile generale care reglementează sechestrul asigurător sunt cuprinse în art. 591 Cod procedură civilă, care la alin. 1 prevede că poate solicita înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, dacă dovedește că a intentat acțiune. final al acestui aliniat prevede că fixarea cauțiunii de către instanță este, în acest caz, facultativă.
Se impune, însă, precizarea că cererea de înființare a sechestrului asigurător a fost formulată de către o societate comercială, împotriva altei societăți comerciale, având ca temei un contract de vânzare-cumpărare, care la rândul său are caracter comercial.
Prin urmare, litigiul declanșat are natură comercială, iar în această materie, codul comercial cuprinde anumite dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun (dispozițiile Codului d e procedură civilă).
Astfel, potrivit art. 908 alin. 1.com. sechestrul se poate înființa, în materie comercială, numaicu dare de cauțiune, afară de cazul când cererea se face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată.
Rezultă de aici că, în materie comercială, plata unei cauțiuni este o condiție de admisibilitate a cererii, fiind obligatorie consemnarea acesteia. Or, hotărârea instanței de fond, care reține, contrar celor anterior arătate, că nu este necesară obligarea creditoarei la plata cauțiunii, este dată cu încălcarea prevederilor legale.
Fiind o condiție de admisibilitate a cererii, plata cauțiunii nu se poate face în recurs și prin această să poată fi acoperită nelegalitatea sentinței date de instanța de fond, ci se impune a fi stabilită de către această instanță, care va examina cererea și raportat la îndeplinirea acestei obligații de către reclamanta creditoare, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea în vedere considerentele prezentei hotărâri și care urmează a ține cont la soluționarea cauzei și de înscrisurile depuse și susținerile făcute de părți în recurs.
Având în vedere că celelalte motive de recurs vizează critici privind soluționarea pe fond a cererii, față de soluția pronunțată în recurs, instanța nu se va mai pronunța și supra acestora, căci acestea pot fi eventual invocate în fața instanței de fond, cu ocazia rejudecării.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat derecurenta pârâtă SC SRL,cu sediul în M Nouă, str. -. 43,. 2,. 1-2, județul CSî mpotriva Încheierii nr. 522/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- în contradictoriu cuintimata reclamantă SC CA- O,cu sediul în O,-, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță de fond, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Dată în Camera de Consiliu azi și pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud.fond
Red.dec. M - 07.12.2009
Tehnored. - 07.12.2009 - 4 exemplare
Emis/exped 2 comunicări:
recurenta pârâtă SC SRL, cu sediul în M Nouă, str. -. 43,. 2,. 1-2, județul C S intimata reclamantă SC CA- O, cu sediul în O,-Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Băltărete Savina
