Sechestru asigurator. Decizia 58/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 58
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent "ART " și pe intimat "COM BETON" I, având ca obiect sechestru asigurator, recurs declarat împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 123 din 10.11.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurentă și av. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 3 lea termen de judecată și a fost respinsă cererea de recuzare formulată de către recurentă.
Av. pentru recurentă precizează că în motivele de recurs alineatul 3, s-a strecurat o eroare de tehnoredactare, corect fiind ca solicită admiterea acțiunii.
de instanță, ambii apărători ai părților precizează că nu au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. pentru recurentă învederează instanței că, în opinia sa, încheierea recurată este nelegală și cuprinde, în motivare, considerente străine de pricină, cererea fiind respinsă numai pe baza dispozițiilor art. 907 alin. 3 Cod Comercial. Consideră că a demonstrat, prin înscrisurile depuse la dosar, că recurenta și-a achitat datoria față de intimată. În opinia sa, prezentul sechestru fiind înființat în baza dispozițiilor art. 591 Cod procedură civilă, cererea de ridicare a sa nu putea fi respinsă în baza dispozițiilor Codului comercial. Învederează instanței că în opinia sa instanța de fond s-a referit la dispozițiile art. 908 alin. 3 Cod comercial. Arată că societatea recurentă desfășoară în continuare activitate, având o cifră de afaceri raportat la care nu se poate pune problema garanției ca și valoare, aceasta fiind mult mai decât respectiva cifră de afaceri. Solicită admiterea recursului și ridicarea sechestrului asigurător.
Av. pentru intimată consideră că existența creanței nu poate fi judecată de către prezenta instanță, acesta nefiind investită în acest sens. În sprijinul motivării instanței de fond, precizează că prin decizia nr. 965/2007 Curtea Constituțională, a lămurit dispozițiile art. 907 și 908 Cod comercial. Consideră că motivarea recursului în baza dispozițiilor art. 591 Cod procedură civilă este aplicabilă oricând pentru că nu poate fi invocată instituirea sechestrului asigurător în baza dispozițiilor art. 907 și 908 Cod comercial. Precizează că art. 908 definește exact ce înseamnă garanție îndestulătoare, nefiind vorba de o motivare proprie a instanței de fond. Având în vedere aceste motive solicită, în cazul admiterii recursului, casarea încheierii și trimiterea spre rejudecare. Învederează instanței că propunerea de cesionare a unei creanțe, înaintată de către recurentă, nu reprezintă o garanție îndestulătoare deoarece respectiva creanță ar trebui executată în baza unei hotărâri împotriva căreia s-a declarat apel, judecarea respectivului apel fiind suspendată până la soluționarea unei cauze aflată în cercetare la DNA, necesitând deci un timp îndelungat în care este posibil să nu mai rămână nici un bun sau sumă asupra cărora să fie instituit sechestrul. Solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin încheierea nr. 123 din 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă cererea reclamantei "ART " în contradictoriu cu pârâta "COM BETON"
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Încheierea 93 din 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul -, s-a admis cererea formulată de "COM BETON I și s-a dispus înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea reclamantei până la concurența sumei de 369.867,05 lei, încheierea fiind modificată doar în parte prin decizia 1179/06.10.2009, în sensul că s-a admis recursul declarat de reclamantă și s-a majorat -de la 36.986,705 lei la 119.188 lei- cuantumul cauțiunii datorate de "COM BETON" I, stabilindu-se totodată ca termen pentru depunerea diferenței de cauțiune în sumă de 82.201 lei la data de 21.10.2009.
Potrivit art. 594 Cod procedură civilă " Daca debitorul va da, in toate cazurile, garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator"
Instanța nu a primit susținerile reclamantei în sensul că dă o garanție îndestulătoare constând în beneficiul contractului de lucrări nr. 2835/27.07.2009 încheiat între reclamantă și Consiliul Local al comunei din care rezultă că prețul pe care trebuie să îl încaseze este de 1.890.908.000 lei plus TVA, cu mult peste valoarea de 36.9867,06 lei pentru care a fost înființat sechestrul asigurator. Astfel, pe de o parte din contractul de lucrări nr. -.07.2009 se constată, la art. 6, că durata contractului a fost de trei luni, acesta derulându-se în perioada 03.08.2009 - 03.11.2009, iar conform art. 20.1. "plățile datorate de achizitor sunt cele declarate în propunerea financiară, anexă la contract", anexă ce nu este depusă la actele din dosar. Acest contract fiind deja expirat, în cazul în care reclamanta ar fi obținut suma de bani stipulată ar fi putut să o indisponibilizeze parțial, până la concurența sumei solicitate, pentru a constitui o garanție îndestulătoare în sensul legii, ceea ce nu a înțeles să facă.
Legiuitorul prin art. 591 Cod procedură civilă a urmărit ca în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor comerciale ce revin părților din convențiile încheiate, datorită culpei debitorului sau altor cauze, să se dea posibilitatea creditorului să acceadă la garanții de natură a-i asigura atât executarea integrarea a obligațiilor asumate de debitor, cât și protecția sa eficientă împotriva riscurilor ce ar putea împiedica îndestularea sa.
Mai mult codul comercial d efinește în ce constă o "garanție îndestulătoare", în materie comercială, în sensul că la art. 907 alin. 3 specifică faptul că "sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, interese și cheltuieli, pentru care s-a înființat acel sechestru".
Motivat de aceste aspecte rezultă că prin acțiunea formulată de debitoare nu se constituie nici o garanție îndestulătoare care să o protejeze cu privire la riscurile ce ar putea să o împiedice în îndestulare, în cazul în care debitorul ar cădea în pretenție.
Așa cum s-a arătat în mod constant în doctrina și practica, rațiunea înființării unui sechestru asigurator este acela de a garanta reclamantei faptul că, în momentul în care va avea un titlu executor, vor exista bunuri sau sume de bani pe care să le poată executa silit pentru recuperarea eventualei creanțe. Însă, dacă sumele de bani nu sunt indisponibilizate iar bunurile nu sunt sechestrate nu există nici o garanție reală că acestea vor mai exista în patrimoniul debitorului dacă se va pune problema executării silite.
Or, față de simpla împrejurare că s-a încheiat un contract între debitoare și un terț, instanța a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei garanții suficiente pentru reclamantă că acesta își va putea îndestula creanța în situația în care va obține un titlu executor.
Susținerile reclamantei în sensul că sechestrul asigurator a fost înființat fără ca reclamanta să datoreze în realitate sumele solicitate de către "COM BETON" I și apărările pe fond formulate de aceasta, respectiv susținerile pârâtei în raport de acestea nu pot fi analizate pe aceasta cale, excedând cadrului procesual, instanța fiind investită doar cu analizarea faptului dacă, în raport de actele depuse, se poate constată că reclamanta a dat o garanție îndestulătoare și nu dacă datorează sau nu vreo sumă de bani pârâtei, aceste aspecte urmând a fi analizate în cadrul acțiunii pe fond.
Față de situația de fapt reținută, văzând in drept și dispozițiile art. 594 Cod procedură civilă, instanța respins cererea formulată de reclamanta "ART " L ca nefondată.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii nr. 123/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia declarat recurs "ART " I criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că încheierea cuprinde motive străine de natura pricinii, critică încadrabilă în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Astfel, acțiunea introductivă vizând ridicarea sechestrului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 594 Cod procedură civilă întrucât instituirea sechestrului s-a făcut în temeiul art. 591 Cod procedură civilă. Cu toate acestea, instanța de fond a respins cererea motivând exclusiv pe dispozițiile art. 907 alin. 3 Cod comercial potrivit căruia sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, interese ori cheltuieli pentru care s-a înființat acel sechestru.
Pretinsa prevedere se regăsește în art. 908 alin. 3 Cod comercial și se referă exclusiv la sechestrul asupra bunurilor mobile reglementat de art. 907 alin. 1 Cod comercial.
Prevederea "citată" nu definește în niciun mod ce anume înseamnă termenul de "garanții îndestulătoare" ci prevede că, sechestrul instituit potrivit art. 907 alin. 1 asupra bunurilor mobile va putea fi ridicat în condițiile stipulate.
Dispozițiile menționate nu au nicio legătură cu cauza de față, întrucât prin încheierea 93 s-a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale "ART " I, în temeiul art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă și nu în temeiul Codului comercial. Tot astfel, a fost solicitată ridicarea sechestrului asigurator în temeiul art. 594 Cod procedură civilă și nu în temeiul Codului comercial.
A doua critică vizează pronunțarea încheierii cu aplicarea greșită a legii, în sensul că s-au făcut exclusiv trimiteri la dispoziții din codul comercial, neaplicabile cauzei, conform susținerilor anterioare.
Consideră că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât în cauză nu s-a aplicat sechestru asigurator exclusiv asupra bunurilor mobile pentru a se putea susține că pentru ridicarea acestuia este obligatoriu a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 908 alin. 3 Cod comercial.
Art. 594 Cod procedură civilă nu prevede în niciun mod ca pentru ridicarea sechestrului asigurator pretinsa debitoare trebuie să achite sau să consemneze vreo sumă ci doar "să dea garanții îndestulătoare", ceea ce presupune chiar și garanția unui terț și nicidecum o garanție fizică, efectivă. Tocmai aceasta este și diferența dintre cele două reglementări, respectiv, 908 Cod comercial și 594 Cod procedură civilă, întrucât aceasta din urmă nu prevede consemnarea efectivă a pretinsei datorii. Astfel, "interpretarea" instanței constituie o adăugire la lege.
În "a da garanție" este definită astfel: "a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit". De aceea au fost de acord să cesioneze, în favoarea pretinsei creditoare, parte din încasările contractului de executare de lucrări, în situația în care prin hotărâre ar fi fost obligați la plata vreunei sume.
Instanța era obligată să analizeze dacă "ART " datora sau nu sume de bani "COM BETON" I întrucât există dovezi care atestă că "ART " a achitat integral toate facturile.
Depun acte că "ART " I este proprietara exclusivă a unui bloc de locuințe cu 9 nivele, complet edificat și finisat, construit în baza autorizației de construcție 1379/29.08.2007, ceea ce constituie o altă "dovadă de garanție îndestulătoare" că în situația în care ar fi obligată la plata unei sume de bani, există posibilitatea îndestulării eventualului creditor.
În recurs nu a fost formulată întâmpinare de către intimata "COM BETON"
Au fost depuse înscrisuri de recurenta "ART ", autorizație de construire nr. 1379/29.08.2007 și o declarație de cesiune a creanței deținute asupra "CIVICA RG & NV " I în baza sentinței com. nr. 613/com/02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză,Curtea reține următoarele:
Critica recurentei "ART " vizează înserarea în hotărârea atacată a unor considerente străine de natura pricinii și care ar decurge din motivarea soluției, exclusiv, pe dispozițiile art. 907 Cod comercial, în condițiile în care acțiunea introductivă a avut ca temei art. 594 Cod procedură civilă, iar măsura instituirii sechestrului a avut la bază dispozițiile art. 591 Cod procedură civilă.
Hotărârea ar fi cuprins motive străine de natura pricinii atunci când ar fi fost pronunțată cu ignorarea obiectului și a cauzei raportului juridic dedus judecății.
În cauza pendinte, critica fundamentată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este întemeiată judecătorul fondului motivând, pe larg, condițiile în care sunt operante dispozițiile art. 594 Cod procedură civilă, referirea la dispozițiile art. 907 alin. 3 Cod comercial fiind făcută în ideea de a contura, mai precis, noțiunea de "garanție îndestulătoare" în materie comercială.
Mai mult, în lumina interpretării date de Curtea Constituțională prin decizia nr. 501/2006, în care s-a statuat că nu există discriminare între creditori, sub aspectul bunurilor susceptibile de a fi supuse sechestrului asigurător, întrucât dispozițiile art. 614 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, la care face referire art. 907 din codul comercial, se regăsesc în cuprinsul art. 591-596 din actuala reglementare, Curtea nu poate reține nici critica vizând lipsa de legătură a dispoziției art. 907 Cod comercial cu cauza pendinte, pe considerentul invocat, respectiv că prin încheierea nr. 93/08.07.2009 a fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale "ART " în temeiul art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nu se poate reține, în cauză, aplicarea greșită a legii - caz de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - în sensul că s-ar fi făcut, de judecătorul fondului, exclusiv trimitere la dispozițiile Codului comercial, care nu ar fi avut aplicabilitate în cauză.
Aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de instanța de fond.
Or, astfel cum am arătat deja, considerentele evocate de judecătorul fondului atestă că acesta a aplicat corespunzător legea incidentă raportului juridic dedus judecății.
Trebuie menționat că prin aplicarea greșită a legii nu se poate înțelege citarea greșită a textului -art. 907 alin. 3 în loc de art. 908 alin. 3- ci enunțarea greșită a principiului cuprins în text, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Nici critica vizând interpretarea greșită a actul dedus judecății pe considerentul că, în cauză, nu s-a aplicat sechestru asigurator exclusiv asupra bunurilor mobile, pentru a se putea susține că, pentru ridicarea acestuia, este obligatoriu a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 908 alin. 3 Cod comercial, nu poate fi primită deoarece cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă vizează actul juridic, în sens de negoțium, și nu înscrisurile doveditoare depuse de părți, pe care instanța le cenzurează în cadrul analizei de temeinicie a pretenției deduse judecății.
În mod judicios a reținut judecătorul fondului că nu au fost oferite garanții îndestulătoare de către recurenta-reclamantă, contractul de lucrări nr. 2835/27.07.2009 fiind expirat din 03.11.2009, împrejurare în care recurenta ar fi putut indisponibiliza suma de bani obținută din derularea acestuia, pentru a constitui o garanție îndestulătoare în sensul legii, ceea ce nu a înțeles să facă.
Nici înscrisurile depuse în recurs nu reprezintă garanții îndestulătoare.
Au fost depuse: autorizația de construire nr. 1379/29.08.2007 prin care recurenta e autorizată să construiască un imobil de locuințe colective pe teren proprietate (fila 10 dosar) și o declarație de cesiune referitoare la creanța pe care o deține asupra "CIVICA RG & NV " I în baza sentinței comerciale executorii nr. 631/COM/02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași,
Cum sentința este executorie, în cazul în care recurenta ar fi obținut suma de bani inserată în dispozitivul acesteia, ar fi avut posibilitatea să o indisponibilizeze, până la concurența sumei solicitate, pentru a constitui o garanție îndestulătoare, ceea ce nu a efectuat.
Desființarea sechestrului asigurător este o procedură specială, în cadrul căreia judecătorul analizează doar îndeplinirea condițiilor art. 594 Cod procedură civilă, nefiind abilitat să examineze apărări de fond - achitarea integrală a sumei datorate pârâtei-intimate - care exced limitelor investirii sale.
Față de cele anterior expuse, Curtea reține că recursul "ART " este nefondat și în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a-l respinge, menținând încheierea nr. 123/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "ART " I prin reprezentantul său legal împotriva încheierii nr. 123/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.01.2010
2 ex.
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana
