Sechestru asigurator. Decizia 793/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 793
Ședința publică din 2 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr. 18/ din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitorul intimat B având ca obiect sechestru asigurător.
La apelul nominal se prezintă pentru debitorul intimat av., lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului depune copia legalizată a minutei sentinței civile nr. 1290/ din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată în prezenta cauză, rezervându-și însă dreptul de a le solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 18/ din 3 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul B având ca obiect sechestru asigurător.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la tribunal la data de 13 februarie 2009 reclamanta a solicitat înființarea unui sechestru asigurător asupra unui număr de 8 părți sociale, proprietatea pârâtului, emise de Acres T, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J-, efectuarea înregistrării în registrul comerțului a mențiunii privitoare la înființarea sechestrului și comunicarea în acest scop a unei copii a încheierii către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că a introdus împotriva pârâtului o cerere de chemare în judecată înregistrată la ribunalul Timiș sub dosar nr- pentru emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 550.000 euro sau echivalentul în lei, cu dobânzi legale, cerere întemeiată pe înscrisul sub semnătură privată denumit "contract de comision" încheiat la data de 20 august 2007 și semnat de pârât, creanța pretinsă fiind certă, lichidă și exigibilă, fiind astfel îndeplinite toate condițiile pretinse de art. 591 alin. 1 din Codul d e procedură civilă. Pe de altă parte, sunt îndeplinite și cerințele art. 591 alin. 3 pentru a se înființa un sechestru asigurător atunci când creanța nu ar fi exigibilă. Cu toate demersurile făcute reclamanta nu a identificat alte bunuri ale debitorului în afara părților sociale menționate, iar în anul 2008 acesta a înstrăinat 7 din cele 15 părți sociale pe care le deținea, rămânând doar cu cele 8 care formează obiectul prezentului dosar. Părțile sociale deținute de debitor sunt bunuri mobile incorporale și pot forma obiect al unui sechestru, așa cum prevede art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1991. Înregistrarea sechestrului asigurător în registrul comerțului se poate face în baza art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, deoarece înființarea sechestrului asigurător are ca efect interdicția de înstrăinare a părților sociale, fapt de natură a modifica înscrierile referitoare la părțile sociale deținute de pârât.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut că înscrisul, care potrivit reclamantei constată creanța certă, lichidă și exigibilă, ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 591 din Codul d e procedură civilă este contractul de comision încheiat între părți la 20 august 2007. Conform acestuia, beneficiarul (B ) va plăti prestatorului (reclamantei) comisionul de 550.000 de euro în termen de 7 zile de la data încasări sumei de 5.431.000 euro aferentă vânzării unor terenuri.
În contextul în care creditoarea nu a făcut dovada plății sumei și a datei acestei plăți ca moment de la care începe să curgă termenul scadent al obligației asumate de către debitor, creanța sa nu are caracter cert. În consecință, nu sunt îndeplinite cerințele art. 591 alin. 1 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune. Cât privește exigențele alin. 3 al aceluiași articol, text pe care reclamanta îl invocă de asemenea drept temei al cererii sale, s-a reținut că, pentru ca instanța să încuviințeze sechestrul asigurător în situația în care creanța nu este exigibilă, este necesar să fie realizată una dintre ipotezele enumerate, respectiv debitorul să fi micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau să nu fi dat asigurările promise ori să fie pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă sau risipească averea. Or, în speță nu s-a făcut dovada niciuneia dintre aceste cazuri, împrejurarea că debitorul a vândut șapte dintre participațiile pe care le deține la o societate comercială neputând fi asimilată ipotezelor prevăzute de lege, după cum nu poate fi asimilată acestora nici aspectul că creditoarea nu a fost în măsură să identifice alte bunuri.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de înființare a sechestrului asigurător așa cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe, pentru următoarele motive:
Prin sentința recurată în mod greșit tribunalul a respins cererea sa de înființare a unui sechestru asigurător cu motivarea că în speță nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 591 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă.
În fapt, a introdus cererea de sechestru deoarece a formulat împotriva debitorului intimat o cerere de chemare în judecată înregistrată la ribunalul Timiș sub dosar nr- pentru emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 550.000 euro sau echivalentul în lei, cu dobânzi legale, cerere întemeiată pe înscrisul sub semnătură privată denumit "contract de comision" încheiat la data de 20 august 2007 și semnat de pârât, creanța pretinsă fiind certă, lichidă și exigibilă.
Motivarea primei instanțe în sensul că prețul terenurilor, pentru a căror intermediere a vânzării i se cuvine recurentei comisionul pretins, nu ar fi fost plătit de cumpărători este inexactă. Astfel, în cererea de chemare în judecată, atașată cererii de sechestru, creditoarea a arătat că, cel puțin cât privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1276/23.08.2007 la. -, dintre vânzătorul și cumpărătoarea Acres T, teren înscris în nr. - T, prețul a fost plătit integral la data semnării convenției, așa cum rezultă din conținutul actului. Din par. 7.1 al contractului rezultă că prețul de 942.000 euro (echivalentul a 3.061.500 lei) a fost plătit, vânzătorul declarând că l-a încasat integral.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4166/26.11.2007 la., încheiat între vânzătorii B și B (părinții debitorului B, care i-a reprezentat la notar) și cumpărătoarea Acres T, pentru suprafața de 9.920 mp. teren înscris în nr. - T, prevede în par. 4.1, că prețul a fost plătit parțial de cumpărătoare și anume: suma de 2.301.324 euro anterior autentificării contractului, iar suma de 278.675,15 euro s-a plătit în ziua autentificării. Pentru restul de preț (1.235.041 euro) asupra imobilului a fost notat privilegiul vânzătorilor. În prezent, acest privilegiu este radiat, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară eliberat la 11 noiembrie 2008, ceea ce înseamnă că și restul de preț a fost plătit, radierea privilegiului putându-se face numai la cererea beneficiarului, părinții debitorului intimat, iar faptul că privilegiul a fost radiat dă naștere prezumției simple că diferența de preț a fost plătită.
În cazul celorlalte două contracte în acțiune s-a precizat că planul urbanistic zonal de care era condiționată plata prețului a fost adoptat de Consiliul Local al municipiului T prin Hotărârea nr. 418 din 30 septembrie 2008, astfel încât condiția a fost îndeplinită, iar plata prețului este dovedită prin prezumția că, odată îndeplinită condiția, cumpărătorul a plătit prețul. Chiar dacă nu ar exista aceste puternice prezumții, care dovedesc plata prețului, totuși există dovezile clare, irefutabile, ale plății unui preț integral, într-un caz, și a altuia parțial, în alt caz, prețul total constatat ca fiind plătit prin chiar contractele autentice fiind de 3.521.999,15 euro.
Contractul de comision prevede posibilitatea reducerii comisionului dacă suma plătită cu titlu de preț va fi mai mică decât cea arătată în contract (5.431.000 euro). În consecință, există o creanță certă, lichidă și exigibilă constând în comisionul proporțional aferent prețului care a fost dovedit ca plătit: s-a achitat 64,85% din preț, ceea ce înseamnă că este indubitabil exigibil un comision de 64,85% x 550.000 euro = 356.675 euro, sumă pentru care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru instituirea sechestrului asigurător.
Sunt însă îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 593 alin. 3 din Codul d e procedură civilă. Debitorul intimat și-a redus în mod vădit averea prin înstrăinarea celor 7 părți sociale deținute la societatea Acres T Este imposibil să se facă proba unui fapt negativ: că debitorul nu are altă avere decât părțile sociale în cauză. Valoarea reală a părților sociale (chiar dacă valoarea lor nominală este insignifiantă) este foarte M, societatea emitentă fiind proprietara unor terenuri în intravilanul municipiului T, cumpărate cu un preț de peste 13,6 milioane euro. Cele 7 părți sociale aveau, așadar, o valoare reală de cca. 952.000 euro (7% din valoarea menționată mai sus), astfel încât diminuarea averii debitorului este foarte serioasă și s-a produs într-un moment (luna august 2008) când era previzibilă aprobarea planului urbanistic zonal de care era condiționată plata unor diferențe de preț, fiind, ca atare, previzibilă scadența plății comisionului.
Intimatul, legal citat, s-a prezentat la dezbateri, dar nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, la baza formulării de către recurentă a cererii de înființare a unui sechestru asigurător în condițiile art. 591 din Codul d e procedură civilă a stat împrejurarea că partea a introdus împotriva intimatului o cerere de chemare în judecată înregistrată la ribunalul Timiș sub dosar nr- pentru emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 550.000 euro sau echivalentul în lei, cu dobânzi legale, acțiune întemeiată pe înscrisul sub semnătură privată denumit "contract de comision" încheiat la data de 20 august 2007, considerând că creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă.
Sechestrul asigurător, ca și sechestrul judiciar, constituie mijloace procesuale puse la îndemâna creditorilor pentru a putea împiedica înstrăinarea sau degradarea, în timpul judecății a averii debitorului sau a bunului urmărit prin proces, asigurând astfel executarea hotărârii viitoare. Reglementarea acestor măsuri procesuale conduce la realizarea principiului ce rezultă din dispozițiile art. 1718 din Codul civil, potrivit cărora orice persoană obligată personal este ținută a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile, mobile și imobile, prezente și viitoare.
Articolul 591 din Codul d e procedură civilă prevede posibilitatea creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, de a solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune și, totodată, posibilitatea de a fi obligat la plata unei cauțiuni. Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauțiune de J din valoarea reclamată, instanța putând încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea, situații în care creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
Cum potrivit copiei legalizate a minutei sentinței civile nr. 1290/ din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, înscris nou depus în recurs de către intimat în temeiul art. 305 din Codul d e procedură civilă, cererea creditoarei recurente pentru emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 550.000 euro sau echivalentul în lei, cu dobânzi legale, a fost respinsă de către instanță, această hotărâre fiind irevocabilă în conformitate cu art. 7 din nr.OG 5/2001, modificată, Curtea constată că recursul de față este nefondat, în speță nefiind îndeplinite nici condițiile pretinse de alin. 3 al art. 593 din Codul d e procedură civilă, contrar celor susținute de recurentă, împrejurarea, reală de altfel, că debitorul a vândut șapte dintre participațiile pe care le deține la o societate comercială neputând fi asimilată ipotezelor prevăzute de acest din urmă text de lege, după cum nu poate fi asimilată acestora nici faptul că creditoarea nu a fost în măsură să identifice alte bunuri ale intimatului.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr. 18/ din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitorul intimat B.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /03.06.2009
Dact. /04.06.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
