Sechestru asigurator. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 796/R-COM
Ședința publică din 22 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta reclamantă SC SRL, cu sediul în D,-, județul V, împotriva încheierii nr. 45 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții domiciliat în, sat, județul V și domiciliat în B,-,.23,.B,.77,.8, sector 4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentă în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, avocat pentru intimați în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei achitată cu chitanța nr. 314-201-0043/20.07.2009 și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților având cuvântul arată că nu mai au alte cereri de
formulat.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.45 din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal, a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de asupra bunurilor imobile proprietatea pârâtului.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 31.03.2009, Das olicitat instituirea sechestrului asigurător asupra terenurilor forestiere de 190,7 ha. individualizate prin procesele-verbale de punere în posesie nr.1 și 2 din 10.09.2002 și nr.403 din 27.02.2007 și a masei lemnoase aflată pe aceste terenuri, proprietatea pârâtului; sub motiv că pe rolul instanței se află dosarul nr-, ce are ca obiect acțiunea comercială prin care solicită plata sumei de 325.000 lei cu titlu de daune interese pentru neexecutarea parțială a obligațiilor rezultate din contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase de către pârâții și, care sunt ținuți solidar; și că pârâtul a înstrăinat cantități mari de masă lemnoasă de pe terenului său, existând riscul ca până la finalizarea litigiului să înstrăineze întreaga masă lemnoasă; acțiunea fiind întemeiată în drept pe temeiul dispozițiilor art.591 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând cererea,tribunalula constatat că reclamanta invocă o creanță de 325.000 lei reprezentând daune interese, constituite din suma de 125.000 lei cu titlu de restituire preț, la care se adaugă suma de 200.000 lei daune, rezultate din aplicarea art.6 alin.3 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți; că actul încheiat de părți este un contract de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr.009 din 14 iunie 2007, ce se pretindea a fi executat parțial și despre care reclamanta susține că refuzul de executare s-ar datora culpei pârâtului, în calitate de mandatar al proprietarului.
În fine,tribunalul, analizând cererea, a constatat că, în speță, există o creanță exigibilă constatată în scris și reclamanta are pe rolul instanței o cerere de chemare în judecată, ce are ca obiect plata sumei de 325.000 lei cu titlu de daune, însă până la data înregistrării cererii de instituire a sechestrului asigurător reclamanta nu a dovedit existența procurii judiciare nr.1572/2006 menționată în contract, din care să rezulte calitatea de mandant a pârâtului, ca și limitele împuternicirii date pârâtului.
Tribunalul, observând că la dosar nu există mandatul arătat mai sus și că în acțiunea principală se invocă fapte ilicite săvârșite personal de mandatarul cu ocazia îndeplinirii mandatului, a decis că nu poate stabili dacă exigibilitatea clauzei penale îl privește pe pârâtul sau pe și, în consecință, a decis respingerea cererii.
La 05 mai 2009 a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că de esența dispozițiilor art.591 alin.1 Cod procedură civilă, ce reglementează procedura instituirii sechestrului asigurător, este faptul că judecătorul, soluționând cererea, nu antamează fondul cauzei, acesta fiind motivul pentru care cererea este necontencioasă, judecându-se fără citarea părților. Cu toate acestea, greșit instanța de fond a trecut la analizarea fondului cauzei și a constatat că din conținutul cererii de chemare în judecată ar rezulta fapte ilicite ale mandatarului, iar în lipsa procurii în temeiul căreia a fost încheiat contractul, instanța nu poate verifica emiterea mandatului dat acestuia de către pârâtul. Or, aprecierile făcute de judecătorul de fond privind răspunderea contractuală și limitele răspunderii mandantului pentru faptele mandatarului țin de fondul cauzei.
Recurenta susține că instanța nu avea abilitatea de a face o astfel de verificare, ea trebuind să se limiteze doar la a cerceta cele trei condiții stabilite de dispozițiile art.591 alin.1 Cod procedură civilă: existența creanței constatată printr-un înscris; caracterul exigibil al acesteia; existența acțiunii pe rolul instanței; că în speță există aceste condiții pentru că la dosar a fost depus contractul de vânzare-cumpărare nr.009 din 14 iunie 2007 încheiat de mandatarul în numele pârâtului, iar până la soluționarea cauzei pe fond pârâtul rămâne obligat prin contractul menționat, depășirea limitelor mandatului fiind lipsită de importanță în judecarea cererii de instituire a sechestrului asigurător; și că sunt întrunite și celelalte două condiții - exigibilitatea creanței și existența acțiunii pe rolul instanței.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei, încadrată, din oficiu, de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea constată că soluția instanței de fond este justă, întrucât, așa cum este arătat în cererea de chemare în judecată, neexecutarea contractului este rezultatul comportamentului pârâtului, mandatar al pârâtului.
De asemenea, curtea constată că din contractul atașat la dosar rezultă că pârâtul este mandatar la încheierea contractului, nu și la executarea contractului. În consecință, în lipsa unor dovezi contrare concluziilor arătate, trase din documentele atașate dosarului, soluția de refuz a instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor pârâtului este legală.
Nu poate fi primită critica recurentei, în care aceasta susține că judecătorul cererii de instituire a sechestrului nu ar avea abilitarea legală de a face verificări asupra fondului cauzei. Această teză este reală doar în parte, în sensul că judecătorul, dispunând o măsură de indisponibilizare a bunurilor unei părți din proces, este abilitat să facă o verificare sumară a justeței cererii de sechestrare a bunurilor pârâtului.
În speță, judecătorul de fond nu a făcut o judecată a fondului, ci a sondat temeinicia pretențiilor reclamantei împotriva unuia dintre pârâți, respectiv împotriva celui față de care a fost solicitată instituirea sechestrului asigurător.
În concluzie, criticile nu sunt fondate.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, cu sediul în D,-, județul V, împotriva încheierii nr.45 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliat în, sat, județul V și, domiciliat în B,-,.23,.B,.8,.77, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./24.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
