Sechestru asigurator. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1048/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 922
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER
******************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă - împotriva încheierii din 09.04.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin încheierii din 09.04.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtă - SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că societatea creditoare a inițiat arbitrajul în conformitate cu regulile de arbitraj ale INSTITUTULUI DE ARBITRAJ ALE CAMEREI DE COMERȚ DIN ( regulile ) apreciindu-se că în speță nu este îndeplinită condiția referitoare la declanșarea unui proces, fiind inaplicabile dispozițiile articolului 3588 Cod procedură civilă, motiv pentru care a fost respinsă cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale societății debitoare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta -, care a criticat soluția pentru nelegalitate și neteminicie, solicitându-se înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei - SA în măsura realizării creanțelor aparținând -, reprezentând debit principal în cuantum de 13.625.429,36 USD, penalități în valoare de 1.303.503,04 USD datorate până la data formulării acțiunii arbitrale și penalități de 5.450,17 USD pentru fiecare zi de întârziere până la data plății efective.
În motivele de recurs, s-a invocat motivul prevăzut de articolul 304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă. S-a mai invocat faptul că - SA a recunoscut creanța, că există raporturi contractuale între părțile în litigiu, că cererea de sechestru asigurator îndeplinește toate condițiile prevăzute de articolul 591 alin.1 Cod procedură civilă, apreciind că prima instanță în mod greșit a respins cererea ca neîntemeiată pentru neîndeplinirea condiției privind declanșarea unui proces întrucât arbitrajul este inclus în sfera noțiunii de litigiu, independent de regulile procedurale aplicabile pentru judecarea acestuia, în speță instanța competentă să soluționeze cererea de instituire a sechestrului asigurator în legătură cu creanța rezultată din contractul de vânzare-cumpărare este Tribunalul București - Secția Comercială.
S-a mai menționat că litigiul arbitral este inclus în noțiunea de proces independent de locul situării instituției ce îl organizează, hotărârea arbitrală fiind pronunțată de tribunalul arbitral ce se constituie în cadrul unei instituții de arbitraj, iar nu instituția de arbitraj.
Recurenta a mai invocat prin procesul-verbal din data de 9.12.2008 - SA a recunoscut integral datoria față de recurentă.
Examinând recursul declarat de către reclamanta - în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - a solicitat înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei - SA în măsura realizării creanțelor aparținând - reprezentând debit principal în cuantum de 13.625.429,36 USD, penalități în valoare de 1.303.503,04 USD datorate până la data formulării acțiunii arbitrale și penalități de 5.450,17 USD pentru fiecare zi de întârziere până la data plății efective.
Prin decizia nr. 84/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a decis că dispozițiile articolului 907 din Cod comercial se interpretează prin trimitere la prevederile articolului 591 alin. 1 Teza I din Cod procedură civilă, în sensul că în materie comercială sechestrul asigurător se poate înființate și asupra bunurilor imobile ale debitorului.
Instanța de fond analizând condițiile de fond prevăzute de articolului 908 Cod comercial coroborat cu dispozițiile articolului 591 Cod procedură civilă ce trebuie îndeplinite de către creditoare pentru instituirea sechestrului asigurător, respectiv creanța să fie constatată printr-un act scris, creața să fie exigibilă, creditoarea să facă dovada intentării acțiunii și să fie achitată cauțiunea, a constatat că acestea sunt îndeplinite cu excepția condiției referitoare la declanșarea unui proces, apreciind că sunt inaplicabile dispozițiile articolului 3588 Cod procedură civilă.
Prima instanță a apreciat că cererea nu poate fi soluționată de către instanțele române întrucât potrivit articolului 1 din regulile de procedură arbitrală, acestea se aplică în arbitrajul comercial organizat de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că societatea creditoare a inițiat arbitrajul în conformitate cu regulile de arbitraj ale Institutului de Arbitraj ale Camerei de Comerț din.
Sub acest ultim aspect, al competenței, Curtea apreciază că prezenta cerere de înființare a sechestrului asigurător este de competența instanței române și în considerarea dispozițiilor articolului 31 din Regulamentul () nr. 44/2001 din 22.12.2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, potrivit căruia măsurile provizorii și de conservare prevăzute de legislația unui stat membru pot fi solicitate instanțelor statului în cauză chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, o instanță dintr-un alt stat membru este competentă să judece cauza pe fond.
Ca și instanța de fond, Curtea reține că sub aspectul celorlalte condiții de fond acestea sunt îndeplinite în speță, cererea formulată fiind însă informă, întrucât s- solicitat generic înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale societății debitoare, fără a se indica care sunt bunurile imobile și mobile ce se cer a fi indisponibilizate, nici prin cererea introductivă și nici ulterior printr-o cerere precizatoare făcută în cursul procesului.
Depunerea în fața instanței de recurs a două înscrisuri cu imobilele ce aparțin debitoarei (o construcție și câteva terenuri), constituie o probă în susținerea cererii ce nu echivalează cu precizarea care trebuie făcută în cererea introductivă privind bunurile mobile și imobile ce se cer a fi sechestrate, în sensul individualizării acestora, pentru ca instanța să procedeze în consecință.
În ce privește bunurile mobile ale debitoarei, nu numai că nu au fost individualizate, acestea nu au fost nici dovedite, întrucât din înscrisurile depuse în fața instanței de fond, fără parafă și semnătură sau cu organul emitent,respectiv simple listinguri, care nu atestă că bunurile din cuprinsul acestora ( multe radiate) aparțin în vreun fel debitoarei sau altei societăți.
Față de aceste considerente, Curtea nu se poate pronunța asupra unui lucru care nu s-a cerut, deoarece s-ar încălca principiul disponibilității, potrivit căruia numai părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual sub aspectul obiectului și a participanților la proces. Instanța nu poate hotărî în locul creditoarei asupra căruia sau cărora dintre imobile să fie instituit sechestrul asigurător.
Pentru considerentele expuse Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de către reclamanta - .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă - cu sediul ales în B, la, din str. -, nr. 38, sector 2, împotriva încheierii din 09.04.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA cu sediul în B, sector 2,--3.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din data de 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
15.06.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci, Adriana
