Sechestru judiciar. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 644/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 921
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen Mihaela
GREFIER
*******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă - TRANSPORT SRL împotriva încheierii din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 25 mai 2009, recurenta reclamantă a depus dovada citării intimatei pârâte, prin publicitate, respectiv ziarul Adevărul din data de 25 mai 2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 25 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea de instituire a sechestrului judiciar formulată de reclamanta - TRANSPORT SRL împotriva pârâtei - SRL.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență că societatea reclamantă a dovedit îndeplinite în cauză cerințele existenței unui proces asupra fondului, a interesului și cea privitoare la solicitarea de indisponibilizare a unor bunuri mobile cerințe prevăzute de articolul 598 Cod procedură civilă. A reținut, de asemenea, că este respectată și cerința ca măsura să fie luată pentru conservarea dreptului de proprietate, câtă vreme de la 1 octombrie 2008, când locațiunea a încetat prin acordul părților, bunurile nu au fost restituite, s-au efectuat schimbări în rândul asociaților și administratorilor societății pârâte, iar aceasta din urmă nu a răspuns la conciliere.
Cât privește, însă, bunurile mobile, tribunalul a reținut că în contractul de închiriere intervenit între părți nu există nici un element de individualizare a lor față de bunuri de același gen și nici reclamanta nu a precizat modalitatea în care a identificat un container birou pe șantierul.
A apreciat că societatea reclamantă a făcut doar dovada demersurilor întreprinse pentru găsirea bunului, nu și dovada existenței acestuia într-o locațiune aparținând - SRL.
Față de situația de fapt reținută, raportat la dispozițiile articolului 600 Cod procedură civilă, prima instanță a apreciat că nu au fost administrate suficiente probe care să dovedească locația celor două bunuri (container-birou și container - dormitor), astfel că nu se impune instituirea măsurii sechestrului judiciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 13 martie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, susținându-se că sunt îndeplinite condițiile necesare cererii de sechestru judiciar, prevăzute de articolul 598 Cod procedură civilă, întrucât intimata pârâtă, în conformitate cu prevederile articolului 5.4. din contractul de închiriere nr. 1 din 21 aprilie 2008, trebuia să restituie la sfârșitul locațiunii (respectiv la 1 octombrie 2008) ambele bunuri închiriate, în starea în care au fost închiriate. Recurenta - reclamantă a susținut că, nefiind respectate această obligație contractuală, a fost obligată să promoveze cererea de față, cerere care se impune cu atât mai mult a fi încuviințată cu cât măsura vizează conservarea unor bunuri aflate în posesia fără drept a unei alte persoane - juridice, respectiv - SA, pe șantierul (în apropierea intersecției Tunari cu Șoseaua de centură).
Recurenta - reclamantă a mai arătat că bunurile (respectiv un container dormitor cu grup sanitar și un container birou) au fost preluate și de către persoane juridice care nu au nici o calitate față de raportul juridic dintre reclamantă și pârâtă: - SRL (antreprenor pe șantierul ), - - SRL și - SA.
A susținut că la momentul promovării recursului cunoaște doar situația containerului tip birou, care se află pe șantierul, că apreciază că intimata pârâtă este singura în culpă pentru nerespectarea obligațiilor de predare la termen a bunurilor, de aceea se impune admiterea cererii și numirea unui administrator - sechestru în persoana unui reprezentant al dezvoltatorului imobiliar - - SA.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 600, coroborat cu articolul 299 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare,
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Se constată, din dezvoltarea motivelor de recurs, că recurenta - reclamanta nu face decât să reitereze situația de fapt ce decurge din contractul de închiriere încheiat cu intimata pârâtă și să reitereze susținerile despre nesocotirea de către aceasta a obligațiilor contractuale de restituire a celor două containere la sfârșitul locațiunii
Recurenta reclamantă nu critică în nici un mod acele considerente în care instanța de fond a reținut lipsa oricăror dovezi privitoare la individualizarea și la locația bunurilor, după cum în recurs nici nu aduce probe noi sub acest aspect.
Or, în condițiile în care obiectul cererii îl constituie instituirea măsurii sechestrului judiciar și în condițiile în care recurenta-reclamantă însăși recunoaște că nu are cunoștință despre locația bunurilor (decât în privința unuia dintre acestea), Curtea constată că în mod legal și temeinic judecătorul fondului a apreciat că se impune probatoriul este insuficient.
Curtea apreciază că prin probele administrate nu s-a făcut dovada indubitabilă a identității bunurilor, pentru ca acestea să poată fi deosebite de altele de același gen. De asemenea, apreciază că nu s-a făcut nici dovada indubitabilă a locului unde acestea se află.
Aceste dovezi sunt cu atât mai necesare cu cât în spețăse pretinde că bunurile nu sunt în posesia pârâteiși cu cât se solicită chiarnumirea unui administrator sechestru în persoana reprezentantului unei societăți comerciale care nu este parte în procesul de față.
Nu în ultimul rând, dovada identității bunurilor și a posesiei lor este imperios necesară și în considerarea caracterului acestora de bunuri mobile, în privința cărora prevederile articolului 1909 alineat 1 cod civil recunosc prescripția instantanee, iar principiul de drept en de meubles, possession vaut titre instituie prezumția de proprietate în favoarea posesorului.
Toate aceste argumente u fundamentat convingerea Curții că hotărârea de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu probele administrate, pe baza unei situații de fapt corect reținută și cu respectarea riguroasă a dispozițiilor articolului 598 și următoarele Cod procedură civilă, în privința acestei nesubzistând nici unul din motivele de recurs prevăzute de articolele 304 și 3041Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - TRANSPORT SRL împotriva încheierii din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
13.07.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Carmen Mihaela
