Sechestru asigurator. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIAL
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIAL Nr. 998/2009
Ședința public de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Judector - -
Judector - -
Grefier -
Pe rol se afl soluționarea recursului declarat de ctre reclamanta - SRL A I împotriva încheierii nr.33/COM/CC/2009 pronunțat de Tribunalul Alba - Secția comercial și contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: avocat - pentru recurent și avocat pentru intimata - ROMÂNIA SRL.
Procedura este îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei și se constat c la dosar s-a înregistrat cerere de amânare și întâmpinare din partea intimatei - ROMÂNIA SRL.
Mandatara recurentei depune la dosar împuternicirea avocațial și taxa judiciar de timbru în sum de 5 lei.
Mandatara intimatei depune la dosar întâmpinarea în original, având în vedere c cea înregistrat la dosar a fost transmis prin fax, din care un exemplar se comunic cu mandatara recurentei.
În ce privește cererea de amânare arat c nu o mai susține, având în vedere c este prezent la dezbateri și aceast cerere a fost formulat pe considerentul c din cauza condițiilor meteo nu se poate prezenta la acest termen.
Mandatarii prților arat c nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare faț de care instanța acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurentei solicit admiterea recursului și modificarea în parte a încheierii atacate, pentru motivele artate în scris, pe care le susține și oral. Nu solicit cheltuieli de judecat.
Mandatara intimatei solicit respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii atacate ca legal și temeinic pentru motivele artate în întâmpinare, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de faț, se constat c prin încheierea nr.33/COM/2009 pronunțat de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respins excepția necompetenței instanțelor române invocat de debitoare și a fost respins cererea formulat de creditoarea - SRL A I în contradictoriu cu debitoarea - ROMÂNIA SRL
Pentru a pronunța aceast încheiere judectorul din cadrul Tribunalului Albaa reținut c prin cererea înregistrat la aceast la aceast instanț creditoarea - SRL A I în contradictoriu cu debitoarea - ROMÂNIA SRL a solicitat instanței ca în camera de consiliu și fr citarea prților s se dispun înființarea sechestrului asigurtor pân la concurența sumei de -, 24 RON asupra tuturor bunurilor debitoarei identificate la dosar.
S-a reținut în fapt c societatea ROMÂNIA SRL este debitoarea creditoarei în baza contractului de proiect din data de 07.03.2008, și a facturii nr. 7/01.04.2009, pentru suma de 2.620.494,24 lei.
În baza art. 1 lit. b) din contractul mai sus amintit creditoarea a prestat debitoarei servicii de dezvoltare a proiectului din C-N, servicii pentru care debitoarea datora suma de 2.640.000 Euro (la care se adaug TVA).
În conformitate cu acest articol creditoarea a facturat debitoarei aceast sum în mod fracționat.
Astfel, la data de 20.11.2008, a facturat debitoarei suma de 1.508.792,67 lei (echiv. 330.000 Euro, fr TVA), cu factura nr. 5/20.11.2008. Suma a fost achitat de ctre debitoare cu OP 1/26.11.2008, conform extrasului de cont anexat.
La data de 22.01.2009, a facturat debitoarei urmtoarea tranș, în valoare de 2.412.093,11 lei (echiv. 470.000 Euro, fr TVA), sum ce a fost, de asemenea achitat de ctre aceasta cu OP. -/10.03.2009, conform extrasului de cont anexat.
La data de 01.04.2009 a facturat debitoarei o nou tranș din contract, cu factura nr. 7/01.04.2009, suma de 2.620.494,24 lei (echiv. 520.000 Euro, fr TVA). Aceast din urm factur, debitoarea îns nu a mai achitat-o, în ciuda tuturor insistențelor creditoarei.
Pentru recuperarea acestei sume creditoarea a promovat la Tribunalul Alba în dosarul nr- cu termen de judecat la 28.10.2009 o acțiune în baza nr.OUG 119/2007.
În drept au fost invocate prevederile art.907 - 908 Cod comercial și art.591 și urm. din Codul d e procedur civil.
S-a reținut c debitoarea a invocat excepția necompetenței instanțelor române și respingerea cererii ca nefiind de competența instanțelor române, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurtor.
În motivarea excepției s-a invocat împrejurarea c faț de prevederile stabilite de prți prin Acord și contractul de proiect debitoarea a susținut c începând cu data intrrii României în Uniunea European ( 1 ian.2007) determinarea instanței competente s judece litigiul se face exclusiv pe baza Regulamentului nr.44/2001.
În ce privește aceast excepție judectorul fondului a respins-o considerând Contractul de proiect C N - România încheiat de creditoarea A I cu debitoarea ROMÂNIA din B este distinct de Acordul de colaborare încheiat de creditoarea cu societatea german.
Atâta timp cât contractul de proiect invocat pentru dovedirea creanței a fost încheiat între dou societți comerciale de naționalitate român, care au sediul pe teritoriul României, locul executrii contractului este România iar imobilele asupra crora s-a solicitat instituirea sechestrului asigurator sunt situate pe teritoriul României, instanța constatat c între prezentul litigiul și orice instanț din nu exist și nu poate exista o legtur, în sensul prevzut de preambulul Regulamentului CE nr. 44/2001.
În ceea ce privește clauza invocat de debitoare în susținerea excepției de necompetenț a instanțelor române, prevzut la art. 3 din contractul de proiect, în care se prevede c acordurile de cooperare se pstreaz ca și parte integrant a acestui acord, în absența unei referiri exprese la organul de jurisdicție competent, aceasta nu poate fi înțeleas decât ca fcând referire la obligațiile pe care prțile și le-au asumat reciproc prin acel acord și nicidecum cu privire la prorogarea de competenț pentru eventuale litigii în legtur cu contractul de proiect încheiat ulterior.
Pe de alt, în art. 31 din Regulament se prevede în mod expres c: msurile provizorii și de conservare prevzute de legislația unui stat membru pot fi solicitate instanțelor statului în cauz chiar dac, în temeiul prezentului Regulament, o instanț dintr-un alt stat membru este competent s judece cauza pe fond.
Prin "act scris" în sensul prevzut de art. 591 alin. 1 cod procedur civil se înțelege fr îndoial un înscris, fie autentic, fie sub semntur privat care poate fi opus debitorului întrucât constat o creanț cert, lichid și exigibil împotriva acestuia.
S-a reținut c în speț nu este îndeplinit aceast condiție,iar factura invocat de creditoare nu a fost acceptat la plat de debitoare, astfel c aceasta nu poate avea valoarea un act scris, în sensul prevzut de textul de lege mai sus menționat și c prin somația emis la data de 8.05.2009 creditoarea a solicitat debitoarei achitarea facturii din data de 01.04.2009.
Prin adresa emis la data de 26.08.2008 ca urmare a somației trimise de creditoare pentru achitarea facturii, debitoarea i-a comunicat creditoarei c nu se poate face plata în termenul stabilit de aceasta din cauza unor verificri legale în legtur cu bazele contractuale, sperând îns ca pân la sfârșitul lunii septembrie s fie încheiat verificarea.
Rspunsul dat de ctre debitoare prin adresa mai sus menționat nu poate fi considerat ca o acceptare la plat a facturii întrucât se invoc necesitatea efecturii anumitor verificri cu privire la însși executarea obligațiilor stabilite de prți prin contract ( acesta este sensul pe care instanța îl acord expresiei bazele contractuale utilizat de un traductor se pare nefamiliarizat cu limbajul juridic ), iar o acceptare condiționat nu echivaleaz cu recunoașterea facturii.
Împrejurarea c debitoarea a achitat alte dou facturi emise în temeiul aceluiași contract, este lipsit de relevanț sub aspectul exigibilitții și recunoașterii celei emise la data de 01.04.2009.
Întrucât creanța invocat de creditoare nu este constatat prin act scris, admisibilitatea cererii de sechestru cu privire la aceasta ar putea fi examinat prin raportare la disp. art. 591 alin 2 și 3 cod procedur civil.
Întrucât creanța a fost constatat prin act scris, creditorul avea obligația potrivit disp. art. 591 alin 2 cod procedur civil de a depune odat cu cererea de sechestru o cauțiune de ½ din valoarea reclamat, ceea ce nu a fcut.
Pe de alt parte, întrucât creanța nu este exigibil, creditorul avea obligația de a dovedi împrejurrile de excepție prevzute de art. 591 alin 2 cod procedur civil și anume c: debitoarea a micșorat asigurrile date sau nu a dat asigurrile promise ori c este pericol ca debitoarea s se sustrag de la urmrire sau s-și ascund ori risipeasc averea.
Cauțiunea prevzut de art. 591 alin 2 cod procedur civil nu a fost depus iar împrejurrile prevzute de art. 591 alin 3 cod procedur civil nu au fost dovedite, astfel încât cererea de sechestru formulat de creditoare, nu poate fi considerat admisibil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea - SRL care solicit admiterea recursului și modificarea în parte a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de sechestru asigurtor.
Se apreciaz c actul scris este însuși contractul de proiect semnat de prți la 07.03.2008 și nu factura fiscal.
Se arat c prin contractul de proiect semnat și necontestat de prți acestea au convenit ca onorariul expertului s fie în sum de 2.640.000 Euro plus TVA care urma s fie pltit conform înțelegerii prților 50 % dup emiterea facturii și restul de 50 % la obținerea aprobri legale de construcție.
Se susține c prin prisma înțelegerii prților este foarte relevant faptul c factura nu este semnat de primire de ctre debitoare care nu a contestat niciodat faptul primirii facturii.
Se arat c una din facturi reprezint prima Jao norariului scadent la facturare.
Se mai critic și interpretarea dat de instanț cu privire la scrisoarea debitoarei din 26.08.2009 ca fiind o neacceptare a facturii cât vreme nu se face nicio referire la faptul c suma ar fi necorespunztoare și prin urmare contestat.
Mai arat c aceasta scrisoare face dovada primirii facturii nemaifiind necesar dovedirea acestor împrejurri cu o confirmare de primire.
Se susține c debitoarea nu are un motiv concret pentru care refuz plata iar verificrile despre care face vorbire ar fi trebuit s fie deja realizate precum și faptul c debitoarea și-a înregistrat în contabilitate factura nr.7 din 01.04.2009 procedând și la deducerea TVA - ului cât vreme factura nu a fost returnat.
în motivele de recurs c recurenta are o creanț exigibil împotriva debitoarei nerecunoscut prin act scris al crei cuantum nu este contestat, fiind astfel îndeplinite cerințele art.591 alin.1 Cod pr.civil.
Recursul este legal timbrat.
Debitoarea a depus întâmpinare în recurs.
Analizând recursul de faț prin prisma motivelor de recurs și din oficiu Curtea constat c recursul este neîntemeiat.
Potrivit art.591 alin.1 din Codul d e procedur civil " Creditorul care nu are titlu executoriu dar a crui creanț este constatat prin act scris și este exigibil, poate solicita înființarea unui sechestru asigurtor asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dac dovedește c a intentat acțiune".
Astfel pentru înființarea sechestrului asigurtor sunt necesare îndeplinirea a dou condiții: una ca creanța s fie exigibil constatat prin act scris iar o alta ca s fie intentat o acțiune pentru recuperarea creanței.
În ce privește cea de-a doua condiție Curtea constat c așa cum s-a dovedit în recurs cu extrasul de pe portalul instanței Tribunalul Alba cererea de emitere a ordonanței de plat a sumei de 2.620.494, 24 lei a fost respins la data de 25 noi.2009, constatându-se c aceast creanț nu este cert, lichid și exigibil cele trei condiții ce trebuiesc îndeplinite pentru ca o cerere de emitere a ordonanței de plat s fie admisibil.
În ce privește prima condiție deși recurenta afirm c suma înscris în factur nu ar fi fost contestat, totuși din întâmpinare rezult împrejurri necontracarate în niciun fel de recurent care demonstreaz tocmai faptul c suma este contestat.
Se reține c deși factura a fost primit de debitoare aspect ce rezult cu prisosinț din probatoriu, suma de plat nu a fost acceptat. Textul de lege face referire la exigibilitatea creanței, ceea ce implic ajungerea ei la scadenț în condițiile acceptrii ei de toate prțile.
Ori în speț, verificrile la care se refer debitoarea privesc aspecte de fond ale relațiilor contractuale, respectiv neîndeplinirea de ctre executant a obligației de identificare a eventualelor contaminri sau alte încrcri cu noxe a terenurilor și cldirilor.
Constatarea de ctre debitoare a împrejurrii c existau anumite contaminri ale solurilor analizate, și constatarea unor cheltuieli necesare pentru decontaminarea acestora, au determinat suspendarea lucrrilor legat de Contractul de proiect și implicit plata facturii ct vreme relațiile contractuale a fost afectate de acest incident.
Împrejurarea înregistrrii în contabilitate a facturii în discuție nu s-a dovedit în cauz iar neefectuarea verificrilor la un termen de " sfârșitul lui august 2009"nu sunt de natur s determine constatarea creanței ca fiind consemnat prin act scris și exigibil.
Faț de acestea, Curtea reține c hotrârea instanței de fond este legal și temeinic urmând ca, în baza art.312 Cod pr.civil s fie respins iar hotrârea atacat menținut în totalitate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ctre reclamanta - SRL AIî mpotriva încheierii nr.33/COM/CC/2009 pronunțat de Tribunalul Alba - Secția Comercial și Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 16.12.2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.19.01.2010/4 ex.
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
