Sechestru judiciar. Decizia 653/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 653/2008
Ședința publică din data de 12 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 4966/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect sechestru judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru reclamanta - SRL, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei și avocat, pentru pârâtă, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei, la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat și acordarea cheltuielilor de judecată din fond și recurs, arătând că sentința atacată este nelegală, netemeinică și inadmisibilă, reclamanta neaducând nici un argument care să justifice urgența și nici nu a probat în nici un fel riscul deteriorării bunului. Pârâta a predat cu titlu gratuit cele două autoturisme reclamantei doar numai pentru a facilita executarea lucrărilor dintre cele două părți iar și nu și în raporturile comerciale cu terți. Arată, de asemenea, că drepturile de posesie și folosință ale reclamantei asupra celor două autoturisme au existat doar pe parcursul unui an, respectiv până la data de 02.05.2007, dată de la care aceste drepturi au încetat, reclamanta având obligația de a restitui autoturismele, motiv pentru care eventualele pretenții care au putea fi invocate de reclamantă nu își au locul în prezentul dosar. În speță nu există urgența, obligație de conservare a dreptului sau risc al deteriorării bunului și nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 598 și următoarele din proc. civ. Cererea de sechestru judiciar este nefondată și nedovedită și prin faptul că singurele argumente care ar putea fi invocate nu pot fi luate în considerare în prezentul dosar.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare, arătând că reclamanta a demonstrat caracterul urgent al cererii. Arată că cererea de sechestru a fost depusă după sustragerea autoutilitarei de la reclamantă de către pârâtă, fără nici un drept și fără a face anterior nici un demers procedural în acest sens. Arată, de asemenea, că, deși reclamanta își întemeiază cererea de recurs și pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și 8. proc. civ. aceasta nu aduce nici o critică sub aceste aspecte sentinței atacate.
Reprezentanta pârâtei arată că nu invocă motive care atrag casarea însă legea îi permite să aducă toate argumentele în susținerea cererii de recurs. Arată, de asemenea, că instanța de fond a încălcat grav drepturile pârâtei, respectiv dreptul la apărare, prin faptul că nu s-a făcut nici o mențiune despre cererea de repunere pe rol pe care a făcut-o și nu i s-au comunicat o serie de acte depuse în probațiune de către reclamantă.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4.966/C/2007 din data de 26.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă cererea formulată de reclamanta "" C-N împotriva pârâtei "" C-N; dispusă punerea sechestrului judiciar asupra autoutilitarei marca având nr. de înmatriculare -; încredințată paza bunului sechestrat reclamantei până la soluționarea dosarului nr- al Tribunalului Cluj.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că între părți a fost promovat un litigiu comercial prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la semnarea actelor necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra autoutilitarei ce face obiectul acestei cauze și obligarea ei la plata unor daune cominatorii. În acest context, reține instanța de fond că pentru asigurarea conservării dreptului reclamantei, pentru situația în care se va câștiga litigiul pe fond, în temeiul art. 58.pr.civ. a art. 600 alin. 2.pr.civ. cererea este întemeiată.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se susține că soluția instanței este greșită deoarece nu există nici un element care să justifice caracterul urgent al cererii; nu sunt îndeplinite prev. art. 598.pr.civ. în ceea ce privește necesitatea conservării dreptului, din moment ce dreptul reclamantei nu mai există; reclamanta nu are temei juridic și contractual pentru a se afla în posesia și folosința autoturismelor: în loc de probe se folosește de supoziții și bănuieli nefondate, iar argumentele aduse vizează aspecte de fond; elemente ce nu pot face obiectul prezentei cereri.
Totodată, în dezvoltarea argumentelor recurenta reiterează cele invocate la fond, respectiv cele convenite prin actele încheiate, respectiv drepturi și obligații precum și aspecte vizând încetarea efectelor contractului. Astfel, recurenta arată că a încheiat la data de 01.05.2006 cu intimata un contract de asociere în participațiune prin care, dat fiind scopul obținerii de beneficii, a convenit să-i predea intimatei autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare - și autoturismul cu nr. de înmatriculare - împreună cu actele aferente, urmând ca acestea să fie restituite la expirarea contractului, indiferent dacă se considera că pârâta s-ar face vinovată de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. Acest din urmă aspect, arată recurenta, este contestat în cadrul unui alt demers, iar până atunci, reclamanta nu are nici un temei legal sau contractual pentru a avea posesia sau folosința autoturismelor, acestea trebuind să reintre în posesia sa imediat după data de 02.05.2007, data încetării contractului.
Concluzionând, recurenta arată că a predat cu titlu gratuit cele două autoturisme intimatei doar pentru a facilita executarea lucrărilor ce se nășteau între cele două părți în urma încheierii contractului și nici într-un caz pentru a facilita realizarea obiectului de activitate al intimatei, în raporturile cu terții; drepturile de posesie și folosință ale intimatei se întindeau pe o perioadă de un an, respectiv până la data de 02.05.2007 când cele conferite prin contract au încetat și ca atare, având în vedere cele două argumente, în speță nu există urgența și nici obligația de conservare a dreptului, nefiind îndeplinite cerințele disp. art. 598 și urm. pr.civ. argumentele aduse de intimată fiind axate doar pe supoziții care țin de fondul cauzei și nu pot fi invocate cu succes în prezentul dosar.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a arătat că prin actele depuse în prima instanță a demonstrat caracterul urgent al cererii, în condițiile existenței contractelor în derulare, a necesității autoutilitarei în vederea respectării obligațiilor, fiind singurul mijloc de transport al produselor de tâmplărie; al riscului deteriorării bunului.
Cât privește temeiul vizând posesia autoutilitarei, intimata arată că acesta se găsește în clauzele convenite prin actul încheiat, respectiv obligația de a fi cedat dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse ca aport, în condițiile în care nu se aduce aport în clientelă în cadrul asocierii.
Examinând argumentele aduse prin recursul promovat, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că potrivit art. 598.pr.civ. "ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii va putea să încuviințeze la cererea celui interesat punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv".
Reiese din textul legal citat că măsura sechestrului judiciar se poate lua doar cu privire la bunul asupra căruia se poartă litigiul pe fond, litigiu privind proprietatea sau alt drept real principal, posesiunea unui bun mobil sau imobil ori folosința sau administrarea unui bun proprietate comună în vederea organizării păstrării, pazei și administrării.
Cu alte cuvinte, pentru admisibilitatea cererii instituirii sechestrului judiciar se cer întrunite câteva condiții; existența unui proces între părți asupra proprietății sau asupra unui alt drept real principal, asupra posesiunii unui bun; cel interesat să solicite încuviințarea sechestrului, iar prin cererea de încuviințare, în cadrul acesteia să se dovedească necesitatea conservării dreptului (art. 599.pr.civ. posibilitatea sustragerii, distrugerii sau alterării).
Condițiile menționate au fost corect examinate de către prima instanță, în contextul reținerii existenței unui litigiu cu privire la bunul în discuție, al necesității conservării dreptului în situația în care se va judeca procesul. În acest sens, actele depuse la dosar relevă un demers judiciar ( 73, dosar fond) prin care se afirmă existența unui drept ce implică și posesia cu privire la bunul asupra căruia se solicită încuviințarea sechestrului și a unui demers penal legat de sustragerea bunului. Or, în aceste circumstanțe, în condițiile disputei tocmai pentru asigurarea organizării păstrării și a pazei bunului până la soluționarea demersului în fața instanței, în vederea conservării dreptului, se impune instituirea măsurii sechestrului.
Legat însă de acestea, recurenta arată că măsura ar fi inadmisibilă întrucât actul evocat în susținerea demersului inițiat de intimată în fața instanței de fond și-a încetat efectele; că potrivit celor convenite la încetarea efectelor actului, bunul trebuia restituit, indiferent de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor convenite și ca atare, intimata nu are nici un drept cu privire la bun.
Aspectele relevate ce vizează dreptul și obligația părților, voința acestora în baza actelor încheiate, valabilitatea sau nu a convenției, nu pot fi cercetate în această etapă a instituirii unei măsuri provizorii, această măsură nefiind menită să stabilească cine are sau nu dreptul de a cerceta în profunzime raportul obligațional, ci doar de a statua în sensul instituirii, al posibilității conservării bunului până la clarificarea situației juridice a cărei existență este dovedită prin promovarea demersului, respectiv a asigurării dreptului ce se valorifică prin acțiune. Privit sub acest din urmă aspect, intimata a dovedit existența unui litigiu cât și necesitatea conservării, asigurării păstrării și pazei, în condițiile în care exista posibilitatea sustragerii bunului (în acest sens fiind și o plângere penală) și a alterării - în condițiile în care conform procesului-verbal încheiat la predare se relevă că bunul a fost lovit. Prin urmare, în condițiile dovedirii existenței unui litigiu cu privire la un bun, respectiv asupra dreptului afirmat, al existenței unor acte de natură să pericliteze realizarea efectivă a dreptului, susținerile cu privire la neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 598 pr.civ. și urm. sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Nici restul susținerilor referitoare la măsura invocată nu pot fi reținute deoarece se omite a se avea în vedere că urgența nu se justifică de intimată doar pe imposibilitatea onorării unor obligații asumate anterior în raporturile cu terții, ci pe existența demersului fundamentat pe posibilitatea alterării, a sustragerii bunului. Pe de altă parte, nu trebuie omis că intimata a afirmat existența unui drept asupra bunului a cărui existență sau inexistență se verifică în procesele demarate, însă dreptul la un proces echitabil implică dreptul acesteia de a i se asigura toate prerogativele legale și virtuale de a se întreține și finaliza procesele deschise prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins. Or, în condițiile date, una dintre prerogative este și posibilitatea instituirii unei măsuri de conservare în sensul conferit de norma reținută de prima instanță.
Ca atare, constatând că nu sunt motive întemeiate, că în raport de disp. art. 598.pr.civ. și următoarele, hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. va da o soluție de respingere a recursului declarat.
Cât privește cererea intimatei vizând obligarea la cheltuieli de judecată, se impune a fi făcută precizarea că principiul instituit de art. 274.pr.civ. nu stă doar în culpa procesuală ci și în dovedirea efectuării cheltuielilor cu procesul. Or, în speță, intimata nu a dovedit prin nici un act, chitanță, factură efectuarea unor cheltuieli în cursul acestui demers, context în care cererea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta "" C- împotriva sentinței comerciale nr. 4.966/C din 26 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea reclamantei "" C- privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./07.04.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
