Somație de plată. Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1119/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1099
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă debitoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.5825/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă creditoare SC SRL ( FOSTA SRL) prin administrator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta pârâtă debitoare prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 29 dosar de fond, lipsind intimata reclamantă creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurenta pârâtă debitoare, prin apărător, depune la dosar chitanță în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei reprezentând dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar dispuse prin rezoluție.
Curtea față de obiectul recursului, respectiv recurs la hotărârea de declinare, apreciază legal achitată taxa de timbru depusă la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta pârâtă debitoare, prin apărător, solicită admiterea recursului având în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă, competent în soluționarea cauzei fiind Tribunalul București și nu Judecătoria Sectorului 1
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 5825 din 14 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind-o pe reclamanta - creditoare SC SRL (fostă SRL) și pe debitoarea SC SA în favoarea Judecătoriei Sectorului I
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că delimitarea competenței de prima instanță a tribunalului în materia cererilor întemeiate pe dispozițiile OUG nr. 119/2007 se face după criteriul valorii obiectului litigiului, iar în cazul în care cererea are mai multe capete de cerere, dintre care unul este principal, iar celelalte sunt accesorii, competența se stabilește în raport de valoarea obiectului capătului de cerere principal, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor articolului 17 Cod procedură civilă.
A reținut că, în speță, reclamanta a învestit tribunalul cu o cerere principală privind debitul și cu una accesorie privind penalitățile aferente acestui debit, iar în funcție de cuantumul debitului principal - 77.099,75 lei -competența materială revine judecătoriei, conform dispozițiilor articolului 5 alineat 1 din OUG nr.119/2007, raportat la articolul 1 punctul 1 Cod procedură civilă.
Privitor la competența teritorială, tribunalul a reținut că aceasta se determină conform dispozițiilor articolului 19 Cod procedură civilă, cu referire la articolul 7.7 din contractul de publicare nr. 35/2007 încheiat de părți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat intimata - debitoare, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 13 mai 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului a fost prezentată "starea de fapt" din cursul procedurii urmate în fața tribunalului și s-a precizat că motivele de recurs sunt expuse fără a se cunoaște argumentele primei instanțe.
Recurenta a susținut că, la determinarea competenței materiale, trebuie avută în vedere exclusiv valoarea pretențiilor, valoare care, în speță, este de 181.516,79 lei și antrenează competența tribunalului, conform dispozițiilor articolului 2 alineat 1 litera a Cod procedură civilă.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 158 alineat 3 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
că în materia cererilor comerciale întemeiate pe dispozițiile OUG nr.119/2007 competența de atribuțiune sau ratione materiae se determină în funcție de criteriul valoric, întrucât cererile în această materie sunt denumite chiar de articolul 5 din actul normativ drept cereri "privind creanța de plată a prețului".
Numai că determinarea valorii obiectului cererii se face, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, în mod diferențiat, după cum cererea are un singur capăt de cerere, mai multe capete de cerere care nu se află în relație de accesorialitate sau mai multe capete de cerere, dintre care unul principal și celălalt (celelalte) accesoriu (accesorii) al (ale) principalului.
cumulului pretențiilor formulate prin toate capetele de cerere funcționează, așa cum a reținut prima instanță, doar atunci când capetele de cerere nu se află în raportul principal - accesoriu.
În cazul în care reclamanta a dedus judecății o pretenție principală și una sau mai multe accesorii ale principalei, regula de determinare a competenței de atribuțiune este cea care rezultă din interpretarea per a contrario a articolului 17 Cod procedură civilă. Această normă legală, reglementând prorogarea legală de competență pentru cererile incidentale și accesorii, nu numai că autorizează, dar și obligă instanța să-și verifice prioritar propria competență materială in funcție de capătul principal de cerere.
În acest fel a procedat și instanța de fond, care a statuat în mod legal și temeinic asupra caracterului principal și accesoriu al celor două capete de cerere și a determinat competența materială ca fiind a judecătoriei în raport de câtimea obiectului pretențiilor pe debitul principal, făcând astfel o riguroasă aplicare a dispozițiilor articolului 17 Cod procedură civilă, cu raportare la dispozițiile articolului 5 alineat 1 din OUG nr.119/2007 și la dispozițiile articolului 1 punctul 1 Cod procedură civilă.
În acest context, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în deplină concordanță cu dispozițiile legale precitate, hotărâre în privința căreia nu subzistă nici unul din motivele de recurs prevăzute de articolul 304 sau 3041Cod procedură civilă. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă debitoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.5825/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă creditoare SC SRL ( FOSTA SRL) prin administrator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,1.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./20.10.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur, Carmen
