Somație de plată. Decizia 1476/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1123/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1476
Ședința publică de la 9.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - -, în contradictoriu cu intimata - FARM SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3995/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat care depune delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr. 46005/3/3.12.2008 creditoarea - - a chemat în judecată pe debitoarea - FARM SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată debitoarea la plata sumei de 80.516,87 lei, reprezentând restanță de plată a facturilor fiscale emise pentru produsele farmaceutice, medicamente, etc. livrate acesteia și neachitate, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective; precum și la plata sumei de 69.815,75 lei reprezentând penalități de întârziere în procent de 0,10% din contravaloarea facturilor achitate cu întârziere, pentru fiecare zi de întârziere la plata acestora, sumă ce urmează, de asemenea, a fi reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În drept, dispozițiile OG nr.5/2001, OUG nr. 119/2006, OG nr.9/2002, articolului 43 Cod comercial.
Prin sentința comercială nr. 3995/11.03.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, excepție pe care instanța de fond a invocat-o din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că delimitarea competenței de primă instanță a tribunalului d e cea a judecătoriei se face în speță, după criteriul valorii obiectului litigiului, potrivit anumitor reguli de utilizare a acestui criteriu stabilite pe cale de interpretare.
În practica judiciară s-a decis, a arătat instanța de fond, că dacă s-au formulat mai multe capete de cerere, fără ca unele să constituie principalul, iar celelalte accesoriul, toate sumele trebuie adunate pentru a se stabili valoarea litigiului și, în funcție de aceasta, instanța competentă.
Instanța de fond a considerat însă că, în speță, există un capăt de cerere principal, valoarea acestuia fiind de 80.516,87 lei, și un capăt de cerere accesoiru, respectiv cererea privind plata penalităților de întârziere convenționale calculate asupra debitului principal de la capătul unu de cerere, întrucât rezolvarea cererii depinde de soluția ce se va da capătului 1 de cerere.
În această situație, valoarea capătului principal de cerere determină competența instanței, iar nu suma valorii tuturor capetelor de cerere, valoarea acestora fiind lipsită de relevanță.
Instanța de fond a apreciat că susținerea în drept a argumentației sale este dată de dispozițiile articolului 17 Cod procedură civilă, potrivit cărora, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea reclamantă - -, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 13.05.2009.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, iar în subsidiar, declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 B, motivat de faptul că sediul recurentei se află în Sectorul 6
În motivarea recursului creditoarea a arătat că pretențiile sale sunt în sumă totală de 150.332,62 lei, debitul provenind din derularea contractului de vânzare-cumpărare de produse farmaceutice nr. 1013/1.03.2005 și nr.2569/4.01.2007.
Recurenta a susținut că întregul debit este principal și este compus din facturile fiscale neachitate și din penalitățile de întârziere calculate pentru întârzierea în plata acestor facturi, neputându-se defalca debitul principal de calculul penalităților și să se considere că ar prezenta o sumă distinctă debitul principal și o alta, fără legătură cu prima, penalități de întârziere.
Conform jurisprudenței, a menționat recurenta, dacă s-a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere pentru a se stabili valoarea litigiului se cumulează sumele invocate prin fiecare cerere, soluția impunându-se deoarece toate cererile având același temei nu se poate aprecia că vreuna nu poate atrage o anumită competență.
Recursul nu este motivat în drept, dezvoltarea în fapt însă a motivelor de recurs, atrag incidența dispozițiilor articolului 304 punctul 9, articolului 3041Cod procedură civilă.
Intimata debitoare nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma a motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei -", judecătoriilor revenindu-le competența soluționării litigiilor comerciale al căror obiect are o valoare sub 1 miliard lei (articolul 1 punctul 1 Cod procedură civilă).
Așadar, competența materială a instanței se stabilește în funcție de valoarea indicată în cererea introductivă de instanță.
Potrivit dispozițiilor articolului 7203alineat 1 litera c Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde "obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare" prin obiect al cererii de chemare în judecată înțelegând pretenția concretă a reclamantului.
Astfel, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretențiile bănești ale recurentei reclamante, a căror valoare este, după prețuirea acesteia, de 150.332,62 lei, debitul constând din 80.516,87 lei contravaloare facturi fiscale neachitate și 69.815,75 lei penalități de întârziere convenționale stabilite prin contractele de vânzare-cumpărare produse farmaceutice încheiate între părți, atât obligația principală, constând în plata produselor farmaceutice livrate, cât și obligația de plată a unor penalități în caz de întârziere a plăților la scadență, având același izvor, același temei al răspunderii, respectiv cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 1013/1.03.2005 și nr. 2569/4.01.2007 încheiate între părți.
Așa fiind, nu se poate vorbi despre existența a două cereri, una principală și una accesorie (constând în plata penalităților de întârziere), ci de două capete ale aceleiași cereri principale având ca obiect pretenții izvorâte din derularea raporturilor contractuale între părți.
Nu există în speță o cerere principală și o cerere accesorie, instanța de fond săvârșind o confuzie între cererile accesorii cererii principale de chemare în judecată și care, potrivit articolului 17 Cod procedură civilă sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, și capetele de cerere ale unei acțiuni (cerere de chemare în judecată).
În speță, actele de procedură prin care a fost sesizată instanța de judecată, în întregul său, reprezintă cererea principală.
Faptul că penalitățile de întârziere, respectiv clauza penală, este o convenție cu caracter accesoriu creanței principale, nu scindează cererea de chemare în judecată în două cereri principală și accesorie, atâta timp cât obiectul cererii de chemare în judecată este unic: pretenții bănești izvorâte din derularea raporturilor contractuale între părți, deci pretenții bănești izvorâte din același titlu.
Fiind vorba despre două capete de cerere având ca obiect pretenții bănești, valoarea cererii de chemare în judecată se stabilește prin însumarea valorilor pretențiilor deduse în judecată, astfel încât la determinarea competenței trebuie să se aibă în vedere valoarea cumulată a pretențiilor recurentei reclamante, acestea existând în baza aceluiași raport juridic unitar.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, articolului 312 alineatele 1,2,3 și 5 Cod procedură civilă admite recursul. Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - -, în contradictoriu cu intimata - FARM SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3995/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
17.11.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
