Somație de plată. Decizia 328/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 328/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 48/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL C-, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoare avocat, lipsă fiind debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul creditoarei depune la dosar un înscris cu titlu de jurisprudență și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei - SRL solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, respingerea excepției de necompetență materială a tribunalului, fără cheltuieli de judecată. Arată că în literatura de specialitate comercială este recunoscută competența alternativă atât a locului sediului debitoarei, cât și a locului nașterii obligației sau a locului plății. În acest sens, deși la filele 8-10 din dosarul de fond se află depus contractul de subantrepriză, în care se arată că plățile se efectuează la Post - Sucursala T, judecătorul fondului a apreciat că este competentă instanța pe raza căreia au fost efectuate 3 dintre cele 14 plăți, respectiv Arată că debitoarea nu a respectat contul indicat pentru efectuarea plăților, iar această împrejurare nu este de natură să ducă la schimbarea competenței instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 48/ PI/25.01.2008, Tribunalul Timișa admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat, în favoarea Tribunalului Satu Mare - Secția Comercială și de contencios Administrativ, competența de soluționare a cererii reclamantei creditoare în contradictoriu cu pârâta
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr- din 30.11.2007, creditoarea jud. S a chemat în judecată pe debitoarea C-N jud., solicitând emiterea unei somații de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata către creditoare a sumei de 5.687,57 lei reprezentând diferență neachitată din factura seria - nr. -/02.05.2005 și a sumei de 712.522,34 lei reprezentând penalitățile de întârziere aferente facturilor nr. -/23.12.2005, nr. -/02.05.2006 și nr. -/08.06.2006; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că: la data de 27.09.2005 a perfectat cu debitoarea un contract de antrepriză având ca obiect executarea instalării monotub și pregătirea traseului pentru pozare cablu optic între C- (în dreptul ) și; potrivit convenției părților, în decontarea lucrărilor efectuate, creditoarea a emis mai multe facturi fiscale, din care o parte au fost achitate în termen, altele au fost achitate cu întârziere, iar una nu a fost achitată integral nici la data introducerii acțiunii. În drept, au fost invocate disp. art. 970, 977 Cod civil, art. 43 Cod Comercial, OG 5/2001, art. 10 pct. 4 și art. 82 și următoarele Cod procedură civilă.
Debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș și a solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalului Satu Mare, arătând că la solicitarea expresă a creditoarei plata efectivă a sumelor datorate creditoarei, reputate de reclamantă ca fiind făcute cu întârziere sau în mod parțial, să fie făcută în contul creditoarei deschis la Bank Sucursala S În drept, au fost invocate dispozițiile art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, respectiv asupra excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș invocată de către debitoare prin întâmpinarea depusă pentru primul termen de judecată, instanța constatând că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
La data de 27.09.2005 creditoarea, în calitate de antreprenor, a perfectat cu debitoarea, în calitate de beneficiar, un contract de subantrepriză având ca obiect executarea instalării monotub și pregătirea traseului pentru pozare cablu optic între C- (în dreptul ) și.
Părțile contractante au stabilit ca plata lucrărilor să se facă în contul antreprenorului -S- deschis la Post T, iar pe parcursul derulării relațiilor contractuale, antreprenorul (creditoarea) emitea facturi, iar beneficiarul (debitoarea) le achita. Reclamanta creditoare a susținut că o parte din facturi au fost achitate în termen, altele au fost achitate cu întârziere, iar una nu a fost achitată integral nici la data introducerii acțiunii.
Facturile litigioase, despre care creditoarea afirmă că au fost achitate cu întârziere sau parțial, sunt: seria - - nr. -/23.12.2005, seria - - nr. -/02.05.2006 și seria - - nr. -/08.06.2006 (filele 34-36). În contul acestor facturi plățile au fost efectuate în contul creditoarei nr. -R 0000 0600 0808 6684 deschis la BANK - Sucursala SM( filele 27, 32, 33 din dosarul de fond).
Potrivit art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, în cererile privitoare la obligații comerciale, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.
S-a reținut de către tribunal că prin introducerea acțiunii la Tribunalul Timiș, reclamanta a înțeles să aleagă instanța locului plății, deoarece sediul pârâtei este în C-N, iar în contract se prevede că nr. contului antreprenorului este -S- deschis la Post Cu alte cuvinte, s-a apreciat că ies din discuția privind competența teritorială instanța de la sediul pârâtei și instanța locului unde obligația a luat naștere (în contract nu este indicat acest loc). Deși pe facturile litigioase era indicat contul antreprenorului (creditoarei) din T, plățile în contul acestora au fost efectuate la S M, ceea ce îndreptățește instanța să deducă intervenirea unei convenții privind schimbarea locului plății, din actele de la dosar nerezultând împrejurarea că debitoarea ar fi putut afla în alt mod contul de la BANK - Sucursala S Pe de altă parte, s-a avut în vedere locul plății efective, respectiv S
Astfel, tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat, în favoarea Tribunalului Satu Mare - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, competența de soluționare a cererii reclamantei creditoare jud. S M în contradictoriu cu pârâta C-N jud. C, iar întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii, nu vor fi soluționate cererile părților privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 4 în litigiile comerciale, exceptând instanța de la sediul pârâtului, competența de soluționare a instanței se poate stabili și funcție de ". locul unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății". Arată că prima ipoteză nu a fost avută în vedere de către reclamanta creditoare la sesizarea instanței competente cu soluționarea cauzei, ci locul plății.
Creditoarea recurentă - SRL arată că potrivit clauzelor contractuale, cu trimitere expresă la cap. 5 art. 5.5 alin. 2 din contractul de subantrepriză nr. 335/27.09.2005 - alin. ultim, fila 3/23 din contract - părțile contractante au convenit ca plățile să se efectueze în contul reclamantei din T: "nr. contului antreprenorului -S- deschis la Bank Post T, România". Se precizează că plata prin contul reclamantei deschis la Bank SMe ste o excepție de la regulă, doar 3 dintre cele 14 plăți efectuate au fost derulate prin contul din S M, iar refuzul acceptării acestora pe considerentul nerespectării băncii indicate în contract, ar fi fost o măsură temerară, având în vedere dificultatea cu care debitoarea efectua plățile, și contraproductivă pentru reclamantă.
Creditoarea consideră că lecturarea fiecărei facturi relevă că reclamanta creditoare a respectat riguros clauza contractuală privind locul în care beneficiarul urma a efectua plata, iar faptul acceptării, ca excepție, tacite a efectuării plății parțiale prin alte conturi decât cele stabilite convențional, nu este de natură a modifica nici contractul în cauză și locul plății în facturile emise în baza acestuia și nici competența instanței sesizate cu prezentul litigiu, Tribunalul Timiș. Cât privește precedentul judiciar invocat - decizia nr. 2324/2000 a Curții de Apel București - creditoarea recurentă solicită să se observe că între cele două spețe există diferențe substanțiale, hotărârea precitată neputându-se constitui într-un precedent judiciar vis-a-vis de cauza de față.
Creditoarea mai arată că în speță locul plății a fost stabilit convențional de părți, iar nerespectarea clauzei contractuale privind locul plății nu poate fi invocată în argumentarea admiterii excepției invocate, potrvit adagiului "nemo alegans proprias turpitudine.". Concluzionând, solicită admiterea cererii sale, respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, constatând că instanța sesizată - raportat la clauzele contractuale și marea majoritate a plăților efectuate - este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Debitoarea intimată - SRL C-N a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursulu promovat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 48/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate, prin care s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timișu consecința declinării competenței de judecată în favoarea Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind legală și întemeiată.
Debitoarea intimată consideră că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că Tribunalul Timiș nu reprezintă instanța corespunzătoare locului plății, reiterând faptul că atât legiuitorul cât și doctrina și practica judiciară, înțeleg - cu referire la locul plății - locul unde a fost executată în mod efectiv și concret obligația, iar în concret, locul unde s-a efectuat în mod efectiv, real, plata. Arată că în speță, plata efectivă a sumelor datorate de către debitoare în favoarea creditoarei, s-a realizat, la solicitarea expresă a acesteia din urmă, în contul - SRL nr. -R 0000 0600 0808 6684 deschis la Banca Sucursala S-M, iar nu în contul indicat în contract. Împrejurarea să susținerile debitoarei circumscrise motivării excepției de necompetență teritorială invocată - și admisă de instanța de fond prin sentința recurată - sunt reale și justificate, rezultă din chiar cuprinsul ordinelor de plată depuse de către debitoare la dosarul de fond (respectiv OP 265/2007, OP 194/2007 și OP 352/2007), precum și din cuprinsul înscrisurilor depuse în probațiune de către reclamantă (în concret, extrasele de cont nr. 22/30.03.2007, nr. 40/29.06.2007 și nr. 19/11.09.2006).
Debitoarea - SRL C-N consideră că în mod just a reținut instanța de fond faptul că reclamanta creditoare nu putea invoca dispozițiile legale referitoare la competență teritorială alternativă, reglementate de art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, deoarece instanța învestită nu reprezintă nici instanța competentă de la sediul debitoarei, nici instanța locului unde obligația a luat naștere și nici instanța locului plății. Astfel, plata sumelor datorate de către debitoare în favoarea reclamantei creditoare s-a realizat prin virament bancar, în contul indicat de aceasta la, Banca Sucursala S-M, locul plății efective fiind așadar localitatea S M, de unse rezultă faptul că instanța competentăratione loccisă soluționeze această acțiune, este Tribunalul Satu -M, ca instanță de la locul plății.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 10 pct. 4 Cod pr. civ. în afară de instanța domiciliului (sediului) pârâtului mai sunt competente, în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a aluat naștere sau aceea a locului plății.
Fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, creditoarea a înțeles să sesizeze instanța locului plății, adică Tribunalul Timiș.
Astfel, potrivit clauzelor contractuale dintre părți, respectiv cap. 5 art. 5.5 alin. 2 partea finală din contractul de subantrepriză nr. 335/27.09.2005 părțile contractante au convenit ca plățile să se efectueze în contul reclamantei din T: "nr. contului antreprenorului -S- deschis la Bank Post T, România". Este adevărat că 3 plăți s-au făcut prin contul reclamantei deschis la Bank S M, însă acest lucru nu este de natură să conducă la concluzia că părțile ar fi înțeles să modifice prin înțelegerea lor locul plății. Deși debitoarea susține că a efectuat cele 3 plăți prin contul reclamantei deschis la Bank S M la solicitarea expresă a creditoarei, nu există nici o dovadă în acest sens, astfel că această susținere este nedovedită.
Faptul acceptării de către creditoare, ca excepție, a efectuării plății parțiale prin alte conturi decât cele stabilite convențional, nu este de natură a modifica nici contractul în cauză și locul plății în facturile emise în baza acestuia și nici competența instanței sesizate cu prezentul litigiu, Tribunalul Timiș. În condițiile în care locul plății a fost stabilit convențional de părți, nerespectarea clauzei contractuale privind locul plății de către debitoare nu poate fi invocată în argumentarea schimbării unilaterale a locului plății.
În aceste condiții, așa cum părțile s-au înțeles prin contract, locul plății a fost stabilit la T, motiv pentru care în mod greșit prima instanță a stabilit că locul plății este loc. S
Așa fiind, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de creditoarea - SRL și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș, invocată de debitoarea - SRL C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 48/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș, invocată de debitoarea - SRL C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./23.04.2008
Tehn./24.04.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător: -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
