Somație de plată. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.961
Sedinta publica din 18.06.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 3: Eugenia
Grefier
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta debitoare SC SRL împotriva încheierii din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC ELECTRIC GRUP SRL.
La apelul nominal facut în sedinta publică se prezintă recurenta debitoare prin avocat - care depune delegație de substituire la dosar și intimata creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 57 dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a atașat dosarul de fond.
Curtea revine asupra măsurii dispuse la termenul anterior, deoarece există la dosarul cauzei încheierea prin care a fost numit lichidatorul judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta debitoare prin apărător invocă un motiv de ordine publică în sensul că SC ELECTRIC GRUP SRL nu a fost citată prin administrator judiciar. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate trimiterea cauzei spre rejudecare și depune înscrisuri. Cu cheltuieli de judecată potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Intimata creditoare prin apărător solicită respingerea recursului și arată că se invocă neregularitatea citării, aceasta nefiind un motiv de ordine publică.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin încheierea din ședința publică de la 11.02.2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea SC SRL de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că numai din punct de vedere formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 29(1) din Legea nr.47/1992, deoarece cererea se referă la dispoziția dintr-o lege, dispoziție care a fost invocată de creditoare în susținerea în drept a cererii sale și nici nu a mai făcut obiectul unei alte sesizări la Curtea Constituțională.
Cererea de sesizare s-a apreciat ca neîntemeiată având în vedere că, pe de o parte, prin Decizia nr. 1116 din 16.10.2008 Curtea Constituțională a motivat și că dispozițiile legale la care se face trimitere în cererea de sesizare sunt conforme cu Constituția României, iar pe de altă parte că debitoarea a pierdut din vedere faptul că dispozițiile capitolului IV din OUG nr. 119/2007 (în care este inclus și articolul 7(4)) se interpretează în sensul că instanța în fața căreia este dedus litigiul, trebuie să-l soluționeze și în raport de explicațiile și lămuririle părților. Prin urmare, textele acestui capital garantează debitoarei dreptul la in proces echitabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat SC SRL, criticile vizând netemeinicia și nelegalitatea încheierii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă.
În esență, după o scurtă prezentare a istoricului litigiului, recurenta susține că instanța în mod nelegal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale deși erau îndeplinite condițiile impuse de articolul 29 alineatele 1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992.
În mod greșit instanța a apreciat că prin Decizia nr. 1116/16.10.2008 Curtea Constituțională s-ar fi pronunțat și asupra constituționalității articolului 7(4) din OUG nr. 119/2007, deși obiectul sesizării l-au constituit articolele 9, 13 și 14 din OUG nr. 119/2007.
Faptul că în cuprinsul Deciziei nr. 1116/2008 se face referire și la articolul 7 alineat 4 din OUG nr. 119/2007 nu poate fi considerat decât un raționament care nu reprezintă dispozitiv și nu poate fi nici asimilat acestuia.
În plus, instanța constituțională nu este ținută de deciziile de respingere a excepțiilor și poate reveni asupra practicii sale.
Recurenta susține că în cauză trebuie reținut și aspectul privind faptul că tribunalul a constatat că din punct de vedere formal sunt îndeplinite condițiile sesizării Curții Constituționale.
recurenta prin aceea că, datorită textului neconstituțional criticat, respectiv articolul 7(4) din OUG nr.119/12007 invocat de partea adversă, apare evident că prezența pârâtei în dosar un caracter formal neputând fi exercitat un veritabil drept la apărare și acces la justiție.
În aceste condiții, recurenta solicită admiterea recursului în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă coroborat cu articolul 312 (3) Cod procedură civilă și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 7 alineat 4 din OUG nr. 21 din Constituția României.
Intimata a depus concluzii scrise prin Registratura Curții de Apel București - Secția a Va Comercială la 6.05.2009, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că la data formulării cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției din articolul 7(4) OUG nr.119/2007, măsura decăderii fusese luată de instanță prin încheierea interlocutorie din 7.03.2008.
Intimata apreciază și că invocarea excepției de constituționalitate reprezintă un abuz de drept procesual, întrucât aceeași parte, în fața aceleiași instanțe și în același dosar a mai invocat o excepție de neconstituționalitate a unor dispoziții din același act normativ, excepție pe care Curtea Constituțională a analizat-o in extenso, inclusiv sub aspectul prevederilor articolului 7 alineat 4.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie,Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate,
Curtea va grupa argumentele aduse de recurentă în sprijinul motivului de recurs întemeiat pe articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Curtea reține că prin cererea formulată de SC ELECTRIC GRUP SRL la 23.01.2008 s-a solicitat tribunalului emiterea unei somații de plată privind obligarea pârâtei SC SRL la plata sumei de 6.421.560,47 lei, creanță susținută ca fiind certă, lichidă și exigibilă, ce-și are izvorul în raportul comercial dintre părți, respectiv contractul cadru de subantrepriză și actul adițional încheiat între părți.
Se reține că tribunalul a admis în ședința publică de la 7.03.2008 (fila 275 vol.II dosar fond) excepția tardivității depunerii întâmpinării avînd în vedere dispozițiile articolului 7 alineat 4 din OUG nr.119/2007 care prevăd sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții altele decât cele de ordine publică, pentru pârâtul care nu depune întâmpinarea în termenul legal prevăzut de acest act normativ.
În aceeași ședință de judecată SC SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolelor 9,13 și 14 din OUG nr. 119/2007.
Prin Decizia nr. 1116 din 16.10.2008 (fila 20 vol.III dosar fond), Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 9,13 și 14 din OUG nr.119/2007.
În ședința publică de la28.01.2009SC SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 7 alineat 4 din OUG nr.110/2007 în raport de prevederile articolului 21 din Constituția României.
Curtea reține că se poate invoca excepția de neconstituționalitate a unei prevederi dintr-o lege sau ordonanță [în speță articolul 7(4) din OUG nr.119/2007 care a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.118/2008 publicată în Monitorul Oficial de la 2.06.2008-caz în care, în opinia Curții, după pronunțarea legii de aprobare a ordonanței, excepția putea viza doar legea, al cărui conținut îl constituie însă dispozițiile cuprinse în ordonanța astfel cum au fost modificate] dacă se consideră că de această prevedere depinde soluția ce urmează a se pronunța.
Fiind o excepțieîn legătură directă cu dreptul pretins, instanța în fața căreia se invocă trebuie să aprecieze dacă de dispoziția legală ce se pretinde a fi neconstituțională depinde judecarea cauzei, cu alte cuvinte dacă este sau nu posibil de a fi valorificat în justiție fondul dreptului, sau datorită normei apreciată ca neconstituțională nu se poate trece la judecata cauzei, întrucât se află în coliziune cu normele constituționale.
În cauza de față, fundamentul legal al dreptului pe care reclamanta intimată îl valorifică, cauza acțiunii (causa petendi) este contractul comercial dintre părți, subantrepriza din care s-a născut dreptul acesteia de a solicita plata sumei precizată în cerere.
Este adevărat că cererea de emitere a ordonanței de plată s-a întemeiat pe OUG nr. 119/2007, dar nu această ordonanță, care reglementează măsuri privind combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contractele comerciale, reprezintă temeiul juridic al cererii în justiție.
Legea nr.47/1992 articolul 29 (1) teza finală condiționează sesizarea Curții Constituționale de obligativitatea ca prevederea din lege (în speță articolul 7(4) din OUG nr. 119/2007) pretins neconstituțională, să constituiefundamentul legal al dreptului pretinsîn acțiune adică să fie în legătură evidentă cu cauza, respectiv de ea să depindă judecarea cauzei. Or, dispoziția prevăzută de articolul 7 alineat 4 din OUG nr. 119/2007 pretins neconstituțională, nu reprezintă fundamentul legal al cererii ci vizează numai un aspect strict de natură procesuală.
În acest context, Curtea apreciază că din eroare instanța de fond a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale se referă la dispoziția care a fost invocată de creditoare în susținerea în drept a acțiunii formulate.
Dispozițiile articolului 7(4) din OUG 119/2007 reglementează termenul în care se depune întâmpinarea și sancțiunea ce intervine atunci când aceasta nu este depusă în termen, motiv pentru care Curtea apreciază că acest text nu împiedica soluționarea cauzei pe fond, chiar dacă apare ca fiind incident cauzei (în regim de normă procesuală și nu de drept material), deoarece reglementează sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții altele decât cele de ordine publică.
Este tot atât de adevărat că decăderea poate duce indirect la pierderea unei componențe a dreptului la apărare (aceea de a propune probe) dat nu înfrânge dreptul la apărare.
Pârâta (sancționată pentru nedepunerea în termen a întâmpinării) are dreptul să se apere prin combaterea pretențiilor reclamantei și prin discutarea, în fapt și în drept, a susținerilor și a dovezilor adversarei sale, așa cum rezultă din articolul 171 Cod procedură civilă, poate să invoce în tot cursul procesului și excepții de ordine publică și mai mult există posibilitatea prevăzută de articolul 138(1) Cod procedură civilă de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul susținerilor sale, în cazul în care nevoia dovezii ar reieși din dezbateri.
În consecință, Curtea constată că toate argumentele recurentei pârâte, care vizează lipsirea acesteia de orice mijloc de apărare și prin urmare pronunțarea pe fond a unei hotărâri formale numai în baza susținerilor și actelor reclamantei, nu sunt fondate.
În plus, se reține că devreme ce prin încheierea de la 7.03.2008 (fila 275 vol.II dosar fond) instanța a admis excepția tardivității depunerii întâmpinării în temeiul articolului 7 alineat 4 din OUG nr.119/2007 și potrivit articolului 268 (3) Cod procedură civilă încheierea interlocutorie leagă instanța de măsura pe care a ordonat-o, în sensul că nu mai poate reveni asupra ei printr-o încheiere ulterioară sau prin hotărârea finală, chiar și în ipoteza în care s-ar fi admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și chiar dacă s-ar fi constatat neconstituțional articolul 7(4) din OUG nr. 119/2007, această decizie nu ar fi avut efect în cauză, deoarece instanța statuase deja în temeiul articolului 7(4) din OUG nr. 119/2007 (apreciat ca neconstituțional de pârâtă) asupra regimului întâmpinării depusă tardiv, Or, potrivit articolului 147(4) din Constituție - deciziile pronunțate de Curtea Constituțională au putere numai pentru viitor, nu pentru trecut.
În ce privește constatarea instanței cu privire la Decizia nr.1116/16.10.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, în sensul că prin aceasta s-a considerat ca fiind conform cu Constituția României inclusiv textul legal la care a făcut referire debitoarea în cererea de sesizare, Curtea apreciază că aceasta nu reprezintă un motiv de reformare a hotărârii atacate, în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, deoarece instanța nu a aplicat greșit legea și nici nu a încălcat-o când a avut în vedere și opinia exprimată de Curtea Constituțională în decizia pronunțată ca urmare a invocării altei excepții de neconstituționale (articolele 9, 13,14 din OUG nr.119/2007) de aceeași parte, în cauza de față.
Prin urmare, instanța de fondnu a apreciatcă prin Decizia nr. 1116/16.10.2008 Curtea Constituționalăs-a pronunțat și asupra constituționalității articolului 7 alineat 4 din OUG nr.119/2007, cum greșit susține recurenta (pagina 2 ultimul alineat recurs).
Instanța de fond a avut în vedere opinia Curții Constituționale exprimată în considerente raportat, evident, la faptul că de la data pronunțării acestei decizii și până la formularea celei de-a doua cereri de sesizare a Curții Constituționale situația de fapt și de drept nu a suferit modificări care să determine Curtea Constituțională să revină asupra practicii sale. Este deci, fără putere de tăgadă, că sesizarea Curții în aceste condiții, ar fi fost strict formală și ca efect doar tergiversarea judecății.
Cu aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt motive de reformare a hotărârii atacate în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și nici alte motive de modificare sau casare în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul nefondat și în temeiul articolului 312 (1) Cod procedură civilă urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta debitoare SC SRL împotriva încheierii din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC ELECTRIC GRUP SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
15.07.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia
