Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1
Ședința Publică de la 11.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4565 din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar CONSULT.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care s-a învederat că recurenta creditoare a înaintat la dosar, prin Serviciul Registratură, înscrisurile solicitate potrivit dispozițiilor date prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4565/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă contestația formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la tabelul creanțelor debitoarei
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că la data de 06.02.2008 a formulat contestație la tabelul creanțelor debitoarei, solicitând înscrierea în tabel și a sumei de 200.000 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru nerespectarea obligațiilor contractuale privind investițiile la care s-a obligat debitorul prin contractul de vânzare-cumpărare de nr. /26.11.1999. În motivare a arătat că a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 29.357,67 și 275.368,12 lei reprezentând: 740,47 creanță preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate D, 28.617,20 reprezentând penalități calculate pentru nerespectarea obligațiilor decurgând din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. /26.11.1999, 200.000 lei reprezentând penalități calculate pentru nerespectarea obligațiilor decurgând din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. /26.11.1999, 75368,12 lei reprezentând daune interese calculate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 225/11.04.1996. Creditorul susține că inițial lichidatorul judiciar a cuprins întreaga creanță în tabel, după care, în luna decembrie 2007, diminuat creanța cu suma de 200.000 lei considerând că nu este datorată, având în vedere litigiile existente. Se susține că lichidatorul judiciar avea obligația de a verifica această creanță, care este una bugetară și rezultă dintr-un titlu executoriu care a fost contestat în termenele legale. În drept au fost invocate dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a răspuns contestației prin concluzii scrise, solicitând respingerea ei. A arătat că a procedat la verificarea declarațiilor de creanță depuse la dosar, iar creanța a fost admisă provizoriu, deoarece la data înregistrării ei creditorul nu a făcut dovada existenței unei hotărâri privind suma de 200.000 lei. Pentru realizarea acestei creanțe creditorul a promovat acțiuni în justiție, fiind enumerate hotărârile judecătorești pronunțate. Lichidatorul judiciar apreciază că suma de 200.000 lei nu reprezintă o creanță certă.
Din analiza contestației și a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura de faliment prevăzută de Legea nr. 64/1995 republicată, prin sentința comercială nr. 234/10.02.2005. La data de 08.04.2005 a fost înregistrată la dosar declarația de creanță a creditorului, pentru suma de 740,47 creanță preluată de la. D, declarație completată la data de 09.05.2005 cu sumele: 28.617,20 reprezentând penalități calculate pentru nerespectarea obligațiilor decurgând din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. /26.11.1999, 200.000 lei reprezentând penalități calculate pentru nerespectarea obligațiilor decurgând din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 11/2000, și suma de 75.368,12 lei reprezentând daune interese calculate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 225/11.04.1996.
S-a mai arătat că la întocmirea tabelului obligațiilor debitorului lichidatorul judiciar a înscris întreaga creanță pretinsă de, dar cu precizarea că este o creanță provizorie, până la prezentarea de probe care să justifice sumele. Cu ocazia întocmirii tabelului preliminar rectificat la data de 12.12.2007 a fost exclusă suma de 200.000 lei din cuantumul creanței, în raportul de activitate nr. 14 întocmit pentru data de 13.01.2007 fiind făcute precizări cu privire la măsura luată. Creditorul a fost notificat cu privire la măsura luată prin notificarea nr. 26602/12.12.2007.
Instanța a arătat că, potrivit declarației de creanță înregistrate de creditor, suma de 200.000 lei reprezintă penalități de întârziere calculate pentru nerespectarea obligațiilor contractuale privind investițiile, așa cum sunt prevăzute la art. 8.10 alin. 8 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 22/26.11.1999. Pentru realizarea acestei creanțe, a promovat o acțiune împotriva debitorului, iar prin sentința comercială nr. 5342/16.09.2003 pronunțată în dosarul nr. 999/com/2002 Tribunalul Dolja respins acțiunea, reținând, în baza probelor administrate, respectiv a unei expertize contabile că debitorul nu a încălcat clauzele contractuale, astfel că nu datorează penalități. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, iar Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 50/02.02.2004 pronunțată în dosarul nr. 91/com/2004 a respins ca tardiv apelul. Recursul declarat de a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3164/30.09.2004, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare instanței de apel.
În dosarul nr. 1766/com/2005 în care s-a rejudecat apelul, Curtea de Apel Craiovaa respins prin decizia nr. 256/19.09.2005 apelul declarat de, iar recursul declarat de către a fost suspendat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 03.05.2007, în dosarul nr-, în temeiul prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că, în vederea analizării temeiniciei creanței contestate, are în vedere expertiza de specialitate dispusă de instanța de judecată în dosarul de fond nr. 999/com/2002 al Tribunalului Dolj, care, deși este o probă care a fost administrată într-un alt proces, poate fi reținută și în litigiul de față, având caracterul unei probe extrajudiciare, urmând a fi coroborată cu înscrisurile prezentate de părți. De asemenea, s-a arătat că o nouă expertiză efectuată în acest moment nu mai poate reflecta situația existentă la momentul și imediat după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în ceea ce privește realizarea investițiilor la care s-a obligat prin contract
S-a reținut că, potrivit concluziilor expertului, investițiile la cele trei obiective situate în localitățile DTS, V M și, obligațiile contractuale inserate în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, precum și termenele de realizare au fost respectate. Cu toate că debitorul a înstrăinat o parte din active, acesta a realizat investițiile de mediu.
Deoarece investițiile de mediu au fost realizate de debitor fie în mod direct, fie prin dobânditorii activelor înstrăinate, însă rezultatul privind efectuarea investițiilor de mediu în valoarea contractată fost atins, s-a considerat că solicitarea de calculare a penalităților de întârziere nu este întemeiată. Ca urmare, a fost respinsă contestația formulată de creditoarea la tabelul obligațiilor de mediu.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4565/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Statului. Aceasta a criticat sentința atacată invocând aplicarea greșită a legii. A susținut că suma de 200.000 lei este datorată în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MH 22/26.11.1999, iar art. 41 din Legea nr. 137/2002 stipulează: "contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituția publică implicată constituie titluri executorii în cazul neîndeplinirii de către cumpărători a obligațiilor pecuniare asumate".
Recurenta a mai arătat că lichidatorul judiciar a înscris creanța în tabelul creanțelor numai provizoriu, până la dovedirea existenței acesteia cu o hotărâre irevocabilă. nu a fost notificat în acest sens de către lichidatorul judiciar și, mai mult, chiar lichidatorul a împiedicat obținerea unei hotărâri irevocabile prin solicitarea de suspendare a recursului promovat de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere că această creanță are la bază contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, care valorează titlu executoriu, lichidatorul judiciar putea să verifice dacă această sumă a fost calculată conform prevederilor contractuale. În acest sens, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 reiese că acele creanțe bugetare care derivă dintr-un titlu executoriu contestat în termene legale vor fi supuse verificărilor de către lichidatorul judiciar. Deoarece creanța este una bugetară și rezultă dintr-un titlu executoriu care a fost contestat în termenele legale, rezultă că aceasta va fi supusă verificărilor prevăzute de lege.
S-a mai susținut că prevederile art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 specifică acele creanțe care se înscriu în tabelul creanțelor în mod provizoriu și, deoarece lichidatorul judiciar nu a notificat pe recurentă cu privire la caracterul provizoriu al înscrierii, creanța nefiind contestată de vreuna dintre părți, face ca această creanță să fie prezumată valabilă și corectă, considerându-se că lichidatorul judiciar a verificat- Legea nu prevede posibilitatea modificării tabelului creanțelor necontestat de părți, aprobat de judecătorul sindic și afișat la ușa instanței, în cursul procedurii de lichidare judiciară, decât pentru fals, dol sau eroare esențială în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006. Modificarea acestui tabel prin diminuarea creanței cu suma de 200.000 lei este o eroare esențială, recurenta precizând că a formulat contestația în baza art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că în mod întemeiat judecătorul sindic a avut în vedere expertiza de specialitate dispusă de instanța de judecată în dosarul de fond nr. 999/com/2002 al Tribunalului Dolj,având în vedere că expertul și-a întemeiat concluziile atât pe actele din dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. MH 22/26.11.1999, dar și pe constatările de la fața locului.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse, se constată că nu este fondat.
Suma de 200.000 lei este solicitată de către recurentă în temeiul art. 8.10 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MH 22/26.11.1999, text de lege potrivit căruia cumpărătorul se obligă să nu transfere răspunderea privind realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare sau a îndeplinirii obligațiilor de mediu unei terțe persoane fizice sau juridice, fără consimțământul prealabil scris al vânzătorului, iar în cazul transferului unui activ unei terțe persoane în scopul preluării de către aceasta a obligațiilor de mediu aferente acestui activ, cumpărătorul nu este exonerat de obligațiile asumate prin prezentul contract.
Așa cum a reținut judecătorul sindic, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cadrul dosarului de fond nr. 999/com/2002 al Tribunalului Dolj, reiese efectuarea investițiilor de mediu la obiectivele V M, D Tr. S și.
Într-adevăr, potrivit art. 41 din Legea nr. 137/2002, contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare constituie titlu executoriu cu privire la obligațiile asumate și neîndeplinite. Dar, în cauză, indiferent de cine a realizat investițiile, respectiv direct societatea debitoare sau indirect dobânditorii activelor înstrăinate, scopul final al realizării acestora a fost atins. Deci nu se poate reține neîndeplinirea de către debitoare a investițiilor de mediu, situație care, potrivit art. 8.10 alin. 8 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni MR nr. 22/26.11.1999, ar fi atras răspunderea contractuală a cumpărătorului, respectiv a debitoarei prin plata penalității contractuale.
Nu are relevanță față de acest aspect faptul că nu a fost notificat de către lichidatorul judiciar cu privire la înscrierea provizorie a creanței sau faptul că în dosarul nr- (4225/2005) pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a dispus suspendarea judecății recursului, suspendare care operează de drept în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai invocat de către recurentă faptul că lichidatorul judiciar nu a verificat creanța în cauză, aspect care nu poate fi reținut. Astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 02.06.2005 privind examinarea și verificarea creanțelor, înscrise în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, lichidatorul a analizat declarațiile de creanță depuse de, motiv pentru care ulterior a exclus din tabelul creanțelor debitoarei suma solicitată.
Potrivit art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, creanțele care se înscriu provizoriu la masa credală sunt cele nescadente sau sub condiție.
tabelului preliminar al creanțelor prin eliminarea creanței recurentei în sumă de 200.000 lei nu reprezintă o eroare esențială a lichidatorului judiciar, așa cum susține recurenta și a fost realizată tocmai în scopul îndreptării unei erori strecurate în acest tabel și care a fost observată de către lichidator.
Totodată, se constată că în mod întemeiat a hotărât judecătorul sindic cu privire la faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, întrucât, astfel cum s-a expus, este întemeiată excluderea din tabelul obligațiilor debitoarei a creanței de 200.000 lei reprezentând penalități de întârziere calculate în temeiul art. 8.10 alin. 8 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni MH nr. 22/26.11.1999.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefiind fondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4565 din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar CONSULT.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /2 ex/11.02.2010
Jud. fond
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Izabela Dolache
