Spete contestatie la executare comercial. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 143/ DOSAR NR-
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - SUCURSALA P împotriva încheierii din data de 8.02.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 8 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin încheierea din 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ s-a dispus transpunerea cauzei reprezentând contestația la executare formulată de, către secția civilă a aceluiași tribunal.
În considerentele încheierii se reține că instanța comercială soluționează doar contestațiile la titlu reprezentate de hotărâri judecătorești comerciale, și chiar dacă obiectul litigiului s-ar limita doar la contestația la titlu executoriu reprezentat de contractul de credit, acest contract are natură civilă și nu poate fi asimilat titlurilor comerciale și nici operațiunilor bancare.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata Banca Comercială Română - sucursala P solicitând respingerea excepției de necompetență materială funcțională a secției comerciale a Tribunalului Brașov și continuarea judecății în fața secției comerciale.
În motivarea recursului s-au invocat în esență dispozițiile deciziei nr. XV din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora dacă contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, aceasta se soluționează de secția comercială a instanței competente.
Se mai arată că, în speță, contractul de credit are caracter comercial rezultând din dispozițiile art.3 pct.4 Cod comercial, astfel cum a recunoscut și contestatoarea în motivele de recurs invocate cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 43 Cod comercial.
Intimata Bad epus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca inadmisibil întrucât încheierea recurată are caracter interlocutoriu.
Prin notele scrise, recurenta a arătat că încheierea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs potrivit art. 299 alin.2 coroborat cu art. 282 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
Împotriva sentinței civile nr. 6804/27.07.2007 pronunțate de Judecătoria Brașov, a declarat recurs contestatoarea B, cererea de recurs fiind înregistrată la secția civilă Tribunalului Brașov, completul investit dispunând prin încheierea din 22.01.2008 transpunerea cauzei către secția comercială a instanței.
Prin încheierea recurată, secția comercială a Tribunalului Brașova dispus transferarea cauzei la secția civilă a instanței.
Potrivit art. 282 Cod procedură civilă, încheierile premergătoare, atât cele preparatorii cât și cele interlocutorii, pot fi atacate numai o dată cu fondul. De la această regulă sunt exceptate încheierile prin care s-a întrerupt ori suspendat cursul judecății, care pot fi atacate separat, cu condiția, în principiu, ca și hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauza respectivă să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs, legiuitorul nepermițând un recurs la recurs.
Având în vedre că prin transpunerea cauzei de la o secție la alta și înaintarea dosarului către președintele secției în vederea fixării unui termen de judecată nu are loc o întrerupere sau suspendare a cursului judecății, ci doar o amânare a judecății, se constată că din perspectiva art. 282 Cod procedură civilă recursul nu este admisibil. Pe de altă parte, hotărârea ce urmează a fi pronunțată de instanța de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, astfel încât nici încheierile premergătoare acestei hotărâri nu pot fi atacate cu recurs. În consecință, nici sub acest aspect recursul nu este admisibil.
Prevederile art. 158 Cod procedură civilă invocate de recurentă nu sunt aplicabile în speță întrucât prin încheierea atacată nu s-a pus problema competenței materiale a instanței, ci doar a secției. Ori, astfel cum rezultă și din considerentele deciziei XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împărțirea pe secții este o chestiune de organizare judecătorească, diferită de competența de soluționare a căii de atac ce se verifică în raport cu nivelul instanței. Se mai arată că secțiile celorlalte instanțe nu au competență proprie prevăzută în texte de lege, susceptibile de interpretări diferite. În acest context, reamintim prevederile art. 290 Cod procedură civilă aplicabile și recursului conform art. 316 Cod procedură civilă, prevederi ce permit președintelui ultimei secții investite să dispună trimiterea apelului/recursului la secția cea dintâi investită, atunci când apelurile/recursurile făcute împotriva aceleiași hotărâri au fost repartizate la secții deosebite. Textul de lege permite așadar ca, în caz de conflict între secțiile aceleiași instanțe, cauza să fie soluționată de prima secție investită, fără a se mai pune problema naturii juridice a pricinii.
Relativ la dispozițiile deciziei XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că dispozitivul hotărârii statuează asupra competenței instanței comerciale doar în cazul în care contestația la executare vizează o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicțional. În speță, contractul de credit încheiat de părți reprezintă un titlu executoriu ce nu a fost emis de un organ jurisdicțional, astfel încât excepția prevăzută de hotărârea susmenționată nu este aplicabilă.
Pe de altă parte, conform art. 1 Cod comercial, în comerț se aplică Codul comercial, iar unde legea comercială nu dispune, se aplică dispozițiile Codului civil. Rezultă astfel că jurisdicția comercială specializată presupune aplicarea unor norme speciale, de natură comercială și doar în subsidiar se completează cu normele de drept comun. Singurele dispoziții speciale în materie de executare silită rămase în vigoare, urmare a abrogării art. 889 Cod comercial sunt cele cuprinse în art. 910-935 Cod comercial care nu sunt incidente în cazul contestației la executare, astfel încât nici din acest punct de vedere nu există impedimente ca soluționarea pricinii să se realizeze de prima secție investită cu judecarea recursului.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Banca Comercială Română - sucursala P împotriva încheierii din 8.02.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Banca Comercială Română - sucursala P împotriva încheierii din 8.02.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei B suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red:/15.04.2008
Dact: /22.04.2008
- 2 ex. -
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
