Spete contestatie la executare comercial. Sentința 155/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1407/2006)
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.155
Ședința publică de la 06 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea SC SA în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06 noiembrie 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra contestației la executare de față.
Prin cererea înregistrată la numărul 3913 din 21 octombrie 2005 pe rolul Judecătoriei Călărași, SC SA, cu sediul în comuna, jud. Caf ormulat, în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B (numită în continuare ), contestație împotriva executării pornite de S pentru recuperarea creanței de 15.489,29 USD. A solicitat anularea titlului executoriu privind această creanță și, în subsidiar, a formulat contestație pentru lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, precum și pentru lămurirea înțelesului sub aspectul întinderii creanței. a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că la 17 octombrie 2005 contestatoarea a primit din partea comunicarea titlului executoriu pentru o creanță de 15.489,29 USD, consolidată conform dispozițiilor articolului 21 alineat 2 din OUG nr.51/1998. Contestatoarea a arătat că la 11 septembrie 1996 încheiat cu BANCA AGRICOLĂ contractul de credit nr. 61414, completat prin actul adițional nr. 1 din 6 decembrie 1996, pentru un împrumut de 572.757 DM, că Banca Agricolă a încheiat cu (antecesoarea ) contractul de cesiune de creanță nr.17/- din 14 decembrie 1999, cedându-se creanța, de 2.397.988.323,61 lei deținută împotriva contestatoarei, valoarea nominală fiind stabilită la cursul BNR din 10 decembrie 1999.
A arătat și că, în baza contractului de cesiune de creanță, părțile litigante au încheiat convenția de eșalonare nr. 65 din 22 noiembrie 2000, prin care s-a convenit ca suma scadentă să fie plătită din luna noiembrie 2000 până în luna decembrie 2001, susținându-se că până la 1 noiembrie 2000 fost plătită suma de 1.300.000.000 lei vechi (echivalent a 123.564 DM), iar creanța de 131.595,43 DM să fie rambursată în perioada noiembrie 2000 - decembrie 2001.
Contestatoarea a susținut că a devansat graficul de rambursare, achitând în întregime creanța în luna septembrie 2001, astfel că suma pretinsă de în cadrul acestei executări silite apare ca nedatorată. Sub acest aspect, a arătat și că în mod greșit creditul a fost inclus în categoria "neperformant", câtă vreme conform articolului 3 litera b ar fi trebuit inclus în categoria "îndoielnic" sau "pierdere", neînregistrându-se întârzieri în respectarea graficului de rambursare.
Totodată, a apreciat că dispozițiile articolului 21 alineat 2 din OUG nr. 31/1998 modificată și completată prin legea nr.409/2001, nu au nici o legătură cu suma solicitată spre executare de către, pe de o parte făcându-se trimitere la articole de lege care nu se regăsesc, fiind vorba de articolul 39 din OUG nr.51/1998 modificată, iar legea nr.409/2001 având doar 35 de articole. De asemenea, a apreciat că în mod greșit se solicită soldul creanței consolidat, având în vedere că articolul 181din legea nr.409/2001 precizează categoria creanțelor ce urmau a fi valorificate, în care nu se include și creanța sa.
În ce privește consolidarea, a apreciat că aceasta privea lunile iulie, august și septembrie 2001, când s-a făcut plata integrală a creanței, ultima creanță plătită fiind de 220.000 lei vechi.
Contestația este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 399,400 și 403 Cod procedură civilă.
La 3 noiembrie 2006, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Călărași, excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de articolul 46 din OUG nr.51/1998, formulând apărări și pe fondul cauzei și solicitând respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată.
La termenul din 7 noiembrie 2005, contestatoarea a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat ca, pe calea contestației la executare, să se dispună anularea formelor de executare, nu anularea titlului executoriu, arătând că își menține capetele de cerere formulate în subsidiar.
La termenul din 21 noiembrie 2005, Judecătoria Călărașia dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 3427 din 20 decembrie 2005, Judecătoria Călărașia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prin decizia civilă nr. 323R/ din 19 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 870/C/2006, Tribunalul Călărașia respins recursul declarat de contestatoarea SC SA împotriva sentinței civile nr. 3427/2005 a Judecătoriei Călărași, a admis recursul declarat de intimata împotriva încheierii de la 21 noiembrie 2005, pe care a casat-o și, rejudecând, a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare.
Cauza a fost înregistrată sub nr- din 26 iulie 2006 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
La termenul din 27 septembrie 2007, Curtea a calificat excepția prematurității drept excepția de inadmisibilitate, în temeiul articolului 109 alineat 2 Cod procedură civilă și a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea din încheierea de ședință.
La același termen, intimata a invocat excepția tardivității depunerii contestației la executare, întemeiată pe prevederile articolului 401 alineat 1 literele a și c Cod procedură civilă, excepție respinsă de C ca neîntemeiată la 13 noiembrie 2007, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acel termen.
În susținere, respectiv în apărare față de contestația la executare, au fost administrate probele cu înscrisuri și cu expertiză contabilă.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază ca întemeiată contestația la executare de față și o va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Capătul de cerere formulat în principal, privitor la nulitatea formelor de executare, este neîntemeiat și urmează a fi respins, întrucât pe de o parte contestatoarea nu a invocat nici o încălcare a normelor legale care reglementează în speță procedura executării silite, iar pe de altă parte nici Curtea nu a reținut că actele de executare întreprinse (respectiv comunicarea titlului executoriu și somația), încalcă dispozițiile OUG nr.51/1998 sau pe cele ale codului d e procedură civilă relative la executarea silită.
Contestația la titlu, formulată în subsidiar, este, însă, întemeiată și va fi admisă.
Calculul sumelor datorate de contestatoare intimatei trebuie să se raporteze la contractul de cesiune de creanță nr.17/- din 14 decembrie 1999, încheiat între Banca Agricolă SA și și la convenția de eșalonare nr. 65 din 22 noiembrie 2000, încheiată de părțile litigante, ca și la dispozițiile legii nr. 409/2001, aplicabile doar începând cu momentul intrării în vigoare, conform articolului 1 cod civil și articolului 15 alineat 2 din Constituția României.
În raport de aceste convenții și de actul normativ invocat, Curtea reține că societatea contestatoare trebuia să facă plata datoriei, conform graficului de eșalonare, în la cursul /leu din ziua plății, până în iulie 2001, astfel cum părțile au convenit în articolul 3.3. din convenția de eșalonare.
Ulterior acestei luni, în conformitate cu prevederile legii nr. 409/2001, plata trebuia făcută de contestatoare raportat la dolarul american, în lei la cursul BNR din ziua plății.
Raportul de expertiză întocmit în cauză și care a determinat cuantumul creanței respectând cele două valute de referință pune în evidențăîn varianta(filele 85-86 ale dosarului Curții de APEL BUCUREȘTI ), că, în funcție de plățile efectuate de contestatoare, aceasta nu mai datora nici o sumă de bani, dimpotrivă, că a efectuat în plus plata sumei de 3.869,11 USD, plățile efectuându-se în avans cu zero până la 131 zile.
Ca atare, Curtea reține că, ulterior apariției legii nr. 409/2001, în mod nelegal a procedat la consolidarea în USD a întregii sume datorate de contestatoare conform contractului de cesiune de creanță și convenției de eșalonare, nesocotind dispozițiile articolului 969 Cod civil și dispozițiile articolului 3.3 din convenția de eșalonare care prevedeau plata în echivalent în lei al sumei exprimată în, la cursul BNR din ziua plății. Intimata a nesocotit și dispozițiile articolului 1 Cod civil și dispozițiile articolului 15 alineat 2 din Constituția României, aplicând legea nr.409/2001 și pentru trecut, pentru obligații deja executate în temeiul unei convenții legal făcute.
Așadar, Curtea apreciază că sumele pentru care putea efectua consolidarea în USD sunt cele datorate ulterior datei la care legea nr.409/2001 a intrat în vigoare (respectiv 19 iulie 2001), întrucât numai acelea mai erau datorate, raportul de expertiză punând în evidență faptul că acestea se ridicau la 52.581,99 USD și că plățile efectuate în perioada 14-27 septembrie 2001 au fost în sumă de 56.442,10 USD, reieșind o plată în plus de 3.860,11 USD. Ca atare, la momentul comunicării titlului executoriu creanța pe care Soa vea față de societatea contestatoare era inexistentă, motiv pentru care, în temeiul articolului 399 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va admite contestația la titlu, constatând valoarea zero a acestei creanțe.
Având în vedere că la termenul din 30 octombrie 2008 contestatoarea a formulat cerere de restituire a cauțiunii, văzând că în cauză cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la 27 septembrie 2007 și că, în această situație, intimata nu poate pretinde despăgubiri (executarea silită nefiind suspendată), nefiind incidente prevederile articolului 7231alineat 3 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu există temei pentru a se reține cauțiunea consemnată de contestatoare, cererea formulată în acest sens urmând a fi admisă.
În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe intimată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare, cheltuieli constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea SC SA, cu sediul în com., Județ C, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, astfel cum a fost modificată, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a formelor de executare întreprinse de împotriva SC SA.
Admite cererea subsidiară de lămurire a întinderii titlului executoriu. Stabilește că valoarea creanței urmărită de împotriva SC SA în baza contractului de credit nr.61424/1996 și a actului adițional nr.1/1996 la acesta, încheiate între Banca Agricolă SA și contestatoare, și în baza convenției de eșalonare nr. 165 din 22 noiembrie2000 și a contractului de garanție reală mobiliară nr. 165 din 7 decembrie 2000, ambele încheiate între părțile litigante, este zero.
Restituie contestatoarei cauțiunea de 4.305 lei consemnată cu OP nr.75 din 26 septembrie 2006 depus la BRD- Generale.
Obligă pe intimată la plata către contestatoare a sumei de 3.197,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.11.2008.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./8.12.2008
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
