Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1551/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1551
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de către recurenta, împotriva sentinței comerciale nr. 557/F/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de D-na -, cu împuternicire la dosar și intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că prin Serviciul Registratură, recurenta a depus la dosar o cerere de judecată a cauzei în lipsă.
Reprezentanta recurentei precizează că a achitat taxa judiciară de timbru, depunând la dosar, în dovedire, chitanțele nr. -/1 și nr. -/1 emise la data de 12.11.2009, precum și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei precizează că nu poate pune concluzii, fiind împuternicită doar în vederea depunerii la dosar a dovezilor achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat, precizând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 557/F/28.08.2009, Tribunalul Ialomițaa respins contestația formulată de debitoarea, a admis cererea formulată de creditoarea și, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei, a numit administrator judiciar și a luat primele măsuri dintre cele reglementate de lege.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că debitoarea nu poate contesta decât starea de insolvență pe calea contestației reglementate de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Reținând, în continuare, că societatea creditoare a depus la dosar, în dovedirea creanțe sale, biletul la ordin emis de către debitoare la data de 12.02.2008 și scadent la data de 10.12.2008, iar acesta are valoare de titlu executoriu, nefiind contestat pe căile oferite de legea specială, judecătorul-sindic a apreciat că suma de 263.744,4 lei este certă, lichidă și exigibilă, fiind datorată de mai mult de 30 de zile.
Prima instanță a constatat că în lunile iunie și iulie 2009, debitoarea a făcut plăți în cuantum de 6.256 lei și 22.131 lei, astfel încât, în raport de valoarea semnificativă a creanței, a apreciat că plățile debitoarei nu sunt de natură să răstoarne prezumția de insolvență vădită, astfel cum aceasta este definită de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care, considerând că este în insolvență, a respins contestația acesteia, a admis cererea creditoarei și a deschis procedura generală împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul admiterii contestației sale și respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit judecătorul-sindic a apreciat că pe calea contestației nu se putea contesta decât starea de insolvență, nu și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Astfel, a arătat că suma de care s-a prevalat intimata (263.744,40 lei) nu este aceeași cu cea care rezultă din facturi (290.331,44 lei), în condițiile în care în fața primei instanțe creditoarea-intimată a susținut că nu s-a efectuat nici o plată. De asemenea, recurenta a mai afirmat că nu a recunoscut facturile depuse la dosar de către creditoarea-intimată, acestea neîndeplinind condiția prevăzută de art. 7.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 7210/05.04.2007.
În continuare, recurenta a susținut că judecătorul-sindic a ignorat înscrisurile la care s-a făcut referire mai sus, din care rezultă că nu este cert cuantumul creanței și a ales biletul la ordin emis la 12.02.2008, cu toate că acesta fusese emis în alb, cu titlu de garanție, mențiunile fiind completate de către intimată. Recurenta a arătat că, pentru a conferi caracter cert creanței, biletul la ordin trebuia să fie învestit cu formulă executorie - sens în care a invocat decizia nr. IV/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, a arătat că neîndeplinirea cerinței certitudinii creanței rezultă și din faptul că intimata a refuzat să actualizeze debitul cu diferențele de curs valutar, între leu și euro, existente între data facturii și data plății, prin emiterea de facturi cu valoarea acestor diferențe de curs, în termen de 10 zile de la fiecare plată efectuată, potrivit art. 2.2 din contract, nu a aplicat discount-ul prevăzut în Anexa 1, neprocedând la scăderea acestuia din suma pretinsă.
Totodată, recurenta a susținut că nu este în stare de insolvență, făcând plăți curente către diverși parteneri, dar și că, deși a solicitat instanței de fond să oblige intimata-creditoare să consemneze la bancă o cauțiune de 10% din valoarea creanței solicitate, această cerere a rămas nesoluționată.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Din interpretarea coroborată a rt. 31 alin. 1 și a art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG 173/2008, aprobată prin Legea nr. 277/2009, orice creditor care una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență, datorită încetării plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile; creanța trebuie să aibă un cuantum superior sumei de 30.000 lei.
Iar potrivit art. 33 alin. 1 și 2 din aceeași lege, cererea creditorului se comunică, în copie, debitorului care, în termen de 10 zile de la primirea copiei, trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență.
În speță, pe calea contestației depuse în condițiile art. 33 alin. 2 din lege, debitoarea a contestat nu doar starea de insolvență, ci și caracterul cert al creanței creditoarei, însă judecătorul-sindic a apreciat că ceea ce se poate contesta este doar starea de insolvență.
Examinând susținerile debitoarei, reluate în calea extraordinară de atac sub forma motivelor de recurs, Curtea constată că suma de care se prevalează intimata îndeplinește cerințele legii, constituindu-se într-o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 379 alin. 3.proc.civ. "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul."
Între părți au existat raporturi contractuale, reglementate de contractul de vânzare-cumpărare nr. 7210/05.04.2007.
Recurenta susține că suma invocată de intimată (263.744,40 lei) nu este aceeași cu cea care rezultă din facturi (290.331,44 lei), în condițiile în care în fața primei instanțe creditoarea-intimată a susținut că nu s-a efectuat nici o plată, dar și că nu a recunoscut facturile depuse la dosar de creditoarea-intimată, acestea neîndeplinind condiția prevăzută de art. 7.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 7210/05.04.2007.
În opinia recurentei, aceste împrejurări dovedesc necertitudinea creanței.
În continuare, recurenta a susținut că judecătorul-sindic a ignorat înscrisurile la care s-a făcut referire mai sus, alegând să aibă în vedere doar biletul la ordin din data de 12.02.2008, deși acesta fusese emis în alb, cu titlu de garanție, mențiunile fiind completate de către intimată.
În acest context, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic judecătorul-sindic a avut în vedere exclusiv biletul la ordin emis la data de 12.02.2008 de către
Ca titlu de credit, biletul la ordin este un înscris în temeiul căruia emitentul se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la scadență sau la prezentare, unei alte persoane, denumite beneficiar.
El are un caracter constitutiv, formal, literal și autonom. În virtutea acestei din urmă caracteristici, dreptul și obligația corelativă născute din titlu sunt independente față de actul juridic din care decurg. Așa fiind, reținând că biletul la ordin emis la data de 12.02.2008 de către recurentă încorporează o obligație abstractă, autonomă și necondiționată, de plată a unei sume de bani, Curtea apreciază că sunt irelevante susținerile, vizând lipsa de identitate între suma cuprinsă în titlu (263.744,40 lei) cu cea care rezultă din facturi (290.331,44 lei); în egală măsură și în considerarea acelorași argumente, sunt lipsite de relevanță și împrejurările că facturile emise de intimată nu au fost recunoscute, că intimata a refuzat să actualizeze debitul cu diferențele de curs valutar, existente între data facturii și data plății și că nu a aplicat discount-ul prevăzut în Anexa 1 din contractul părților, neprocedând la scăderea sa din suma pretinsă.
Recurenta a mai arătat că, pentru a conferi caracter cert creanței, biletul la ordin trebuia să fie învestit cu formulă executorie - sens în care a invocat decizia nr. IV/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest context, Curtea ia act că, prin decizia nr. IV/2009, Înalta Curtea d e Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a decis în interesul legii, că ispozițiile art. 3741.proc.civ. raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, la art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că biletul la ordin, cambia și cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
Trebuie însă subliniat că, în considerentele deciziei sale, instanța supremă a reținut că, deși legea recunoaște valoare de titlu executoriu respectivelor instrumente de plată, doar punerea lor în executare este condiționată de aplicarea formulei executorii, dar și că a considera altfel înseamnă a nesocoti voința legiuitorului care, în cuprinsul aceluiași text (art. 61 din Legea nr. 58/1934, cu modificările și completările ulterioare, art. 53 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare), a stabilit valoarea de titlu executoriu a cambiei, biletului la ordin, respectiv a cecului, dar totodată s-a referit și la cerința învestirii cu formulă executorie a acestor titluri de credit de către instanța competentă.
Cu toate acestea, Curtea reamintește părților, în primul rând, faptul că deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 nu impune decât existența, în patrimoniul creditoarei, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, într-un cuantum superior valorii prag, dar nu și constatarea ei printr-un titlu executoriu. În al doilea rând, trebuie subliniat că, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art. 61 și 106 din Legea nr. 58/1934 recunosc biletului la ordin valoarea de titlu executoriu, iar aplicarea formulei executorii este necesară doar pentru punerea sa în executare, nu și pentru derularea procedurii colective reglementate de Legea nr. 85/2006.
Acesta este sensul deciziei nr. IV/2009 a Înaltei Curți, în condițiile în care, în interesul legii, s-a interpretat unitar art. 3741.proc.civ. cuprins în Cartea V - "Despre executarea silită", vizând necesitatea învestirii cu formulă executorie a titlurilor de credit, ca înscrisuri cărora, totuși, legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu.
În altă ordine de idei, atât timp cât emiterea în alb a biletului la ordin este îngăduită de art. 12, raportat la art. 106 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, o asemenea împrejurare nu poate conduce la concluzia lipsei de certitudine a creanței.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că intimata deține asupra recurentei o creanță certă, în sensul art. 379 alin. 3.proc.civ. și subliniază că în analiza cererii de deschidere a procedurii, nu se stabilește cuantumul creanței - aceasta producându-se abia ulterior, o dată cu definitivarea tabelului obligațiilor debitoarei -, ci se verifică doar caracterul cert, lichid și exigibil și depășirea valorii prag.
De asemenea, și cerințele exigibilității și lichidității creanței sunt îndeplinite, nefiind contestate de recurentă.
Pe de altă parte, deși a susținut că nu se află în stare de insolvență, recurenta nu a răsturnat prezumția de insolvență instituită de lege, neadministrând probe care să releve că deține lichidități în cuantum superior creanței intimatei; sub acest aspect, sunt irelevante plățile pe care recurenta susține că le-a făcut către alți creditori, atât timp cât procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 se poate deschide și atunci când debitorul are un singur creditor a cărui creanță nu a fost achitată la scadență, datorită lipsei disponibilităților bănești.
În final, recurenta a arătat că, deși a solicitat instanței de fond să oblige intimata-creditoare să consemneze la bancă o cauțiune de 10% din valoarea creanței solicitate, această cerere a rămas nesoluționată.
Recunoscând veridicitatea acestei susțineri, Curtea ia act de faptul că dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 nu impun o obligație judecătorului-sindic, ci doar îi lasă latitudinea de a obliga pe creditor să consemneze o cauțiune și, în raport de probatoriul administrat, apreciază că lipsa soluției date acestei cereri, coroborată cu atitudinea procesuală a recurentei-debitoare, care nu a stăruit în judecata acesteia, o dată cu dezbaterile pe fond, denotă intenția primei instanțe de a nu pretinde creditorului consemnarea unei cauțiuni - măsură care, în contextul mai sus prezentat, nu este nelegală.
Prin urmare, creanța intimatei îndeplinește cerințele legale, iar recurenta nu a răsturnat prezumția de insolvență, astfel încât Curtea apreciază că recursul este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1.proc.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, îl va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta, cu sediul în S,-, jud. I, împotriva sentinței comerciale nr. 557/F/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în B,-, parter,. 1, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /4 ex./14.12.2009
Judecător-sindic -
Tribunalul Ialomița
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică Avram
