Spete contestatie la executare comercial. Decizia 1619/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2288/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1619
Ședința publică de la 20 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
*****************************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta debitoare SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3953/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC ROMÂNIA SRL și intimat administrator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta debitoare prin avocat care depune împuternicire avocațială colectivă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta debitoare prin apărător depune în ședință publică taxele judiciare de timbru, fiind anulate de către
Curtea, învederează că recurenta debitoare a invocat în cuprinsul motivelor de recurs că înțelege să completeze probatoriul cu înscrisuri.
Recurenta debitoare prin apărător depune în ședință publică un set de înscrisuri și arată că acestea există și în dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 pr.civ. și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta debitoare prin apărător arată că societatea își desfășoară în continuare activitatea. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea, legal timbrată, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Comercială sub nr- creditorul SC Romania SRL, a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea 85/2006 împotriva debitorului SC SRL, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 67587,19 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale.
In motivarea cererii s-a aratat ca intre parti s-au derulat raporturi comerciale,in temeiul contractul de publicitate cu nr.l0 1 din data de 6.08.2007, fiind emise facturi fiscale ce nu au fost achitate nici pana in prezent. de natura creantei invocata la plata certa,lichida si exigibila s-a apreciat ca sunt intrunite cerintele legale prev. de art.3 pct.6 din Legea cu nr. 85/2006.
În urma analizării probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială prin sentința comercială nr. 3953/10.07.2009 a respins contestația formulată de debitorul SC "" SRL B, a admis cererea creditorului SC " ROMANIA "SRL B și, în temeiul articolului 33 alineat 6 din Legea nr.85/2006, a deschis procedura generală a insolvenței împotriva societății debitoare, a interzis administratorilor societății debitoare înstrăinarea acțiunilor ori părților sociale sau de interes deținute la aceasta și a numit administrator judiciar, punându-i în vedere acestuia să îndeplinească toate atribuțiile prevăzute de Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a apreciat faptul că este certă creanța invocată de societatea creditoare, deoarece este constatată prin înscrisurile de la dosar, este exigibilă, deoarece termenul de plată a fost depășit și este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță.
De asemenea, judecătorul - sindic a constatat că are creanța un cuantum superior valorii prag de 10.000 lei, stabilită de articolul 3 alineat 1 punctul 12 din lege și că este satisfăcută și cerința comercialității creanței, prevăzută de articolul 1 punctul 1 și alineat 2, întrucât pentru debitor izvorăște din acte de comerț.
Prima instanță a apreciat ca neîntemeiate susținerile societății debitoare, care deși a invocat faptul că nu se află în stare de insolvență, s-a constatat că nu a efectuat dovada contrarie prezumției legale.
Împotriva sentinței comerciale anterior menționată, a declarat recurs societatea debitoare, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, arătând în esență, faptul că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea prin care a constestat existența sa în stare de insolvență, întrucât din extrasul de cont depus la dosarul cauzei rezultă faptul că, în perioada cuprinsă între data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței și până la pronunțarea hotărârii recurate, a efectuat plăți curente în mod constant și continuu, rulând suma de peste 430.000 lei, care depășesc cu mult cuantumul creanței invocate de societatea creditoare.
La cererea de recurs a fost anexată o xerocopie a contractului de publicitate nr. 101 din 6.08.2007 încheiat între părți, precum și extrasul de cont al societății debitoare pentru perioada 1.01.2009 - 9.07.2009.
Față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată s-a reținut că debitoarea a acceptat facturile emise de creditoare, prin plata parțială a acestora, după data înregistrării cererii de chemare în judecată, astfel că nu se pot reține apărările acestei societăți, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006, mai ales că debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență.
În raport de situația de fapt dedusă judecății, Curtea verificând în temeiul articolului 66 alineat 1 din Legea nr.85/2006, cele trei condiții cu privire la creanța creditoarei, constată că refuzul la plată al recurentei debitoare ar putea fi justificat, de vreme ce contractul dintre părți nr. 101 din 6.08.2007 are natura unui contract sinalagmatic, în care obligațiile uneia dintre părți își au izvorul în contraprestația executată de cealaltă parte, între acestea fiind o totală interdependență.
Pornind de la dispozițiile articolelor1020 și 1021 Cod civil, unul dintre efectele acestui contract îl constituie excepția de neexecutare, potrivit căreia, dacă una dintre părți nu și-a îndeplinit obligațiile față de cealaltă parte contractantă, nu poate pretinde îndeplinirea obligației, ori în cauza dedusă judecății creditoarea căreia îi revenea sarcina probei privind creanța sa (certă, lichidă și exigibilă) nu a făcut dovada executării corespunzătoare a tuturor obligațiilor asumate prin contract.
Astfel, potrivit articolului 9 din contractul părților, pentru sumele datorate la plată, intimata - creditoare emite câte o factură fiscală pentru fiecare apariție, în termen de 15 zile de la data fiecăreia, ori tocmai respectarea îndeplinirii acestei obligații nu a fost efectuată în cauza de față.
Insolvența este o stare de dezechilibru financiar, bazată pe lipsa de lichidități, pe lipsa de credit a comerciantului. Atât timp cât comerciantul se bucură de credit și activitatea sa se desfășoară normal, iar creditorii de creanțe scadente sunt plătiți, nu există insolvență, chiar dacă pasivul patrimonial întrece activul patrimonial.
Încetarea plăților este acea stare a patrimoniului unui comerciant care nu-i mai permite să efectueze plăți pentru datorii scadente, din cauza lipsei de lichidități, ori în speța dedusă judecății nu a rezultat că aceasta este cauza neefectuării plății anumitor facturi.
În opinia Curții este greșită interpretarea instanței de fond a forței probante a facturilor (articolul 46 Cod comercial), în sensul că simpla primire este asimilată cu acceptarea de către debitoare.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile articolului 3 alineat 1 punctul a) din Legea nr.85/2006, simpla neplată nu conduce automat la prezumția de insolvență, iar această problemă a refuzului justificat sau nejustificat de a plăti nu poate fi dezlegată în cauza de față, ce are ca obiect procedura specială a insolvenței care presupune preexistența unor titluri de creanță, ci numai în cadrul unei judecăți asupra fondului pretențiilor pe calea dreptului comun, astfel că instanța de recurs conchide că nu este vorba în speță de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Împrejurările de natură a justifica sau nu refuzul societății debitoare nu pot fi cenzurate în cauza de față constituind doar elemente de natură a pune sub semnul îndoielii caracterul cert și exigibil al creanței.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul articolului 312 alineatele 1 și 3 raportat la articolul 304 punctul 9 și articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite contestația debitoarei și va respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta debitoare SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3953/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC ROMÂNIA SRL și intimat administrator judiciar.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite contestația debitoarei și respinge ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 formulată de creditoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Georgeta Guranda, Maria
