Spete contestatie la executare comercial. Sentința 164/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 164/R/COM
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Nicolae Cătălin
GREFIER:
S-a luat în recursul formulat de creditoarea Inspectoratul Teritorial d e Muncă A împotriva sentinței civile nr. 2758/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC " " SRL prin lichidator judiciar SC A, având ca obiect contestație la Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 Cod procedură civilă, de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2758/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a respins contestația formulată de creditoarea Inspectoratul Teritorial d e Muncă la tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei, în sensul că respinge cererea formulată de această creditoare privind înscrierea în tabelul suplimentar al creanțelor a accesoriilor, majorări de întârziere în sumă de 450 lei calculate pentru perioada 02.03.2006 - 20.07.2006.
În motivarea hotărârii s-a reținut că creanța pretinsă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului A este calculată pentru perioada 02.03.2006 - 20.07.2006 și este în cuantum de 450 lei cuprinzând dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data intrării în faliment.
Analizând această creanță, s-a constatat că debitoarea nu a avut niciodată deschisă procedura reorganizării judiciare, prin propunerea și confirmarea unui plan de reorganizare în condițiile prevăzute de art. 91 și următoarele din Legea nr. 64/1995 republicată, iar prevederile Codului d e procedură fiscală au avut în vedere acest aspect. Chiar Codul d e procedură fiscală denumește acest capitol dobânzi și penalități de întârziere în cazul compensării și în cazul deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, adică art. 117 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală preia prevederile art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, cu referire expresă la perioada în care debitoarea este în procedura de reorganizare.
Așa fiind, contrar acestor prevederi legale, art. 45 din Legea nr. 64/1995 republicată prevede că nici o dobândă, majorate penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală imobiliară ori drept de retenție de orice fel, sau părților negarantate de creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii în afară de cazul în care prin programul de plată a creanțelor cuprinse în planul de reorganizare se derogă de la prevederile de mai sus.
Așadar, art. 45 din Legea nr. 64/1995, corelat cu prevederile art. 92 alin. 7 din același act normativ se referă la perioada de reorganizare a debitoarei, iar art. 117 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală preia întocmai prevederile art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Atât Legea nr. 64/1995, cât și art. 117 alin. 4 Cod procedură fiscală prevăd calculul dobânzilor și penalităților pentru creanțele bugetare neplătite la termen până la data deschiderii procedurii falimentului numai dacă față de creditoare s-a deschis procedura de reorganizare judiciară.
Întrucât față de debitoare nu a fost deschisă această procedură, sunt de unică aplicabilitate prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995.
În plus, potrivit art. 411din Legea nr. 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială numită generic accesorii nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Singura excepție în acest din urmă act normativ este prevăzută de alin. 3 al art. 41 din Legea nr. 85/2006, aplicabilă în situația în care a fost propus un plan de reorganizare, și acesta a fost confirmat, ori în cauza de față nu a fost propus și nu a fost confirmat nici un plan de reorganizare, creditoarea contestatoare fiind în eroare asupra derulării procedurii sau interpretează complet greșit prevederile legale, cu atât mai mult cu cât chiar prevederile art. 1221Cod procedură fiscală statuează că, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței, textul citat fiind în concordanță cu prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva susmenționatei sentințe, a declarat recurs creditorul Inspectoratul Teritorial d e Muncă, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune admiterea declarației de creanță suplimentară astfel cum a fost formulată, respectiv a sumei totale de 6653 lei, inclusiv majorările de întârziere respinse, în sumă de 450 lei.
În motivarea recursului se arată că creditoarea a depus la dosarul cauzei declarația de creanță suplimentară în baza procesului verbal de control nr. 19.146/08.03.2007, pentru o creanță totală de 6653 lei, din care 5043 lei reprezentând comisionul datorat conform Legii nr. 130/1999, modificată, 1378 lei majorări de întârziere și 223 lei penalități de întârziere, creanță care cuprinde și debitul inițial de 6046 lei, din care 4892 lei reprezentând comisionul legal datorat conform Legii nr. 130/1999, 931 lei majorări de întârziere și 223 lei penalități de întârziere.
Precizează că majorările de întârziere au fost calculate până la data de 20.07.2006.
Recurenta critică soluția instanței, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru că a interpretat eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a normelor de drept. Învederează instanței că creanța reprezintă comisionul datorat pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă conform Legii nr. 130/1999, modificată, comision care, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, constituie o contribuție datorată bugetului general consolidat.
La stabilirea debitului total, inspectorul de muncă a uzat de prevederile art. 106 alin. (4) și urm. din Legea nr. 64/1995, republicată, coroborate cu art. 118 alin. (4) din nr.OG 92/2003 modificată, potrivit cărora debitorul datorează plata obligațiilor neachitate născute între data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și data intrării în faliment precum și dobânzi și penalități de întârziere pentru neachitarea acestora atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment. au fost calculate până la data când aceste dispoziții legale au fost în vigoare, respectiv până la data de 20.07.2006.
Analizând textele legale antemenționate, consideră că pentru creanțe ce exprimă obligații fiscale, cum ar fi comisionul datorat conform Legii nr. 130/1999, precum și accesoriile la sumele stabilite, în temeiul Legii nr. 130/1999, acestea sunt datorate până la data când art. 106 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 republicată și art. 118 alin. (4) din nr.OG 92/2003 au fost în vigoare, întrucât nici art. 106 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 și nici art. 118 alin. (4) din nr.OG 92/2003 nu fac referire la existența unei perioade de reorganizare pe bază de plan în condițiile art. 91 și urm. din Legea nr. 64/1995, care să condiționeze aplicarea acestora.
De asemenea, dispozițiile art. 106 din Legea nr. 64/1995 arată clar că "Prevederile art. 45 se aplică în mod corespunzător în ceea ce privește creanțele existente la data intrării în faliment", motiv pentru care consideră că în mod corect inspectoratul a procedat la actualizarea debitului inițial, debit existent la data intrării în faliment.
Învederează instanței că nu este de acord nici cu opinia judecătorului sindic bazată pe prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006, întrucât deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului SC " " SRL a avut loc în data de 02.03.2006, sub imperiul Legii nr. 64/1995 republicată și modificată, motiv pentru care consideră că dispozițiile art. 41 din Legea nr. 85/2006 nu au aplicabilitate în cauză.
În consecință, solicită instanței ca, analizând argumentele invocate în prezentul recurs, să se admită recursul, să se modifice sentința atacată în sensul de a se dispune admiterea declarației de creanță suplimentară astfel cum a fost formulată, respectiv a sumei totale de 6653 lei (inclusiv majorările de întârziere respinse, în sumă de 450 lei).
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată și modificată, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori de drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care a abrogat în mod expres Legea nr. 64/1995, republicată, în cuprinsul art. 41 preluat acest principiu, care nu urmărește altceva decât să asigure un tratament egal creditorilor din aceeași categorie.
Față de aceste dispoziții legale, în mod corect lichidatorul judiciar SC a luat măsura de a nu înscrie în tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei SC " " SRL a creanței suplimentare a Inspectoratului Teritorial d e Muncă A care constă tocmai în accesorii (majorări de întârziere) calculate la debitul principal de la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului și până la momentul intrării debitoarei în faliment, respectiv 02.03.2006.
Dispozițiile art. 118 din Codul d e procedură fiscală invocate de recurent, nu justifică o soluție contrară celei adoptate de lichidator și confirmate de judecătorul sindic. Curtea apreciază că prevederile aliniatului 4 acestui articol nu derogă de la dreptul comun în materie reglementat de Legea insolvenței, ci reprezintă o reluare a prevederilor art. 92, alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu nuanțarea că legea fiscală se aplică doar în cazul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale, tot numai în situația în care a fost propus și confirmat un plan, deci societatea debitoare se află în procedura de reorganizare judiciară.
Prevederile art. 45 arată în mod expres că nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, fără a distinge după natura creanțelor, respectiv dacă acestea sunt sau nu fiscale. Faptul că art. 45 se referă la creanțele fiscale rezultă și din prevederile art. 92, alin. 7, care instituie un regim special, derogator de la art. 45, pentru creanțele bugetare, inclusiv fiscale, în situația reorganizării judiciare pe bază de plan.
Împrejurarea că judecătorul sindic a făcut referire la textul art. 41 din Legea nr. 85/2006, deși, în opinia recurentului, normele aplicabile în speță ar fi cele cuprinse în Legea nr. 64/1995, republicată, nu au nici o relevanță juridică în cauză, atâta timp cât nici vechea lege a insolvenței nu permitea acordarea accesoriilor la creanțele născute anterior deschiderii procedurii și negarantate, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la aceasta.
În consecință, pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. va respinge recursul formulat de creditorul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Inspectoratul Teritorial d e Muncă A împotriva sentinței civile nr. 2758/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red./21.03.2008
Dact. /24.03.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător sindic -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Nicolae Cătălin
