Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Sentința 165/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 165/R/COM
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Nicolae Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 546/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza art. 242 Cod procedură civilă, de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 546/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B față de raportul final de activitate și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL T și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului
În motivare sentinței prima instanță a reținut că, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin obiecțiunile formulate față de raportul final de activitate a solicitat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, arătând că datorită neținerii contabilității conform legii, nu există posibilitatea analizării activului patrimonial, a modului cum a fost gestionată societatea și a modului cum au fost folosite veniturile, iar prin ajungerea debitoarei în stare de insolvență, Bas uferit un prejudiciu. Faptul că documentația financiar contabilă nu a fost pusă la dispoziția lichidatorului judiciar, nu.l exonerează pe acesta de obligația de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale și pronunțarea unei sentințe de închidere a procedurii fără posibilitatea formulării unei astfel de cereri, obstrucționează dreptul creditorilor de control asupra activității lichidatorului și îi pune în imposibilitatea de a solicita încuviințarea introducerii unei astfel de cereri.
Analizând obiecțiunile creditoarei B la raportul lichidatorului, judecătorul sindic a apreciat că ele nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 statuează limitativ cazurile de excepție în care alte persoane decât debitoarea pot fi obligate la plata datoriilor către creditorii acesteia.
Răspunderea acestor persoane, subsidiară și limitată are natura delictual comercială în sensul că poate fi antrenată numai după epuizarea activului patrimonial al societății debitoare și închiderea procedurii de lichidare, și numai dacă se bazează pe culpă.
Ori, lichidatorul nu a putut constata, astfel cum solicită creditoarea, ca persoana ce a avut calitatea de administrator al societății se face vinovat de aducerea acesteia în stare de insolvență prin una din faptele prevăzute de lege, pentru a-i atrage răspunderea patrimonială.
Împrejurarea că acesta nu a putut preda documentele contabile nu este de natură prin ea însăși să conducă la concluzia că evidența nu a fost ținută conform legii și că este cauza care a condus societatea în încetare de plăți, având în vederea data nașterii datoriei - anterior anului 2003 și cuantumul redus al acesteia.
În consecință, judecătorul sindic a respins ca nefondate obiecțiunile creditoarei și văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, instanța a constatat că în cauză sunt incidente disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel că în temeiul acestui text de lege, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii declanșată față de debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în drept invocând art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, respecti art. 3041Cod procedură civilă. În motivare recurenta a arătat că prima instanță în mod netemeinic și nelegal nu a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei în condițiile în care erau întrunite cerințele prev. art. 138 lit. d din Legea nr. 85 /2006, cu referire la neținerea contabilității conform legilor contabile de către administratorul societății comerciale debitoare, ceea ce a contribuit la starea de insolvență a acesteia. Culpa organului de administrație a fost dovedită prin omisiunea organizării activității de evidență contabilă, iar pe de altă parte o atare culpă rezultă și din nerespectarea de către organul de administrație a obligațiilor prevăzute pentru administratori în calitatea lor de mandatari, de art. 73, 134 și 181 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, respectiv de art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității.
În cauză nu au fost formulate întâmpinări de către celelalte părți.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate, precum și potrivit art. 3041. ținând seama de probele administrate în fața prime instanțe, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 poate fi atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitoarei precum și a altor persoane, dacă au cauzat starea de insolvență prin fapta de a fi ținut o contabilitate fictivă ori au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din conținutul normei citate rezuiltă că pentru a fi incidentă răspunderea patrimonială în sarcina organelor de conducere ale debitoarei este necesar ca mai întâi să fie îndeplinită o primă cerință de ordin general și anume faptele prev. de art. 138 din legea mai sus enunțată să fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, în sensul că astfel de fapte s-au concretizat într-un astfel de rezultat material. Această cerință nu s-a dovedit a fi îndeplinită. Simpla prezumție că organizarea defectuoasă a contabilității debitoarei se constituie totodată ca fiind unul dintre factorii ce au concurat la apariția stării de i9nsolvență nu este suficientă pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a administratorilor societății. Aceasta întrucât o atare răspundere are caracter obiectiv și trebuie dovedită prin elementele sale constitutive, în fiecare caz în parte.
Referitor la invocarea de către recurenta AVAS Bar ăspunderii contractuale a administratorului, răspundere izvorând din dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, completate cu dispozițiile art.1540 Cod civil, cu referire la răspunderea mandatarului pentru dol, Curtea relevă că, o atare răspundere nu se află în conexiune juridică cu răspunderea patrimonială personală reglementată de art.138 din Legea 85/2006, aceasta din urmă având un caracter special, cu un regim juridic special. Cele două categorii ale răspunderii juridice ale administratorului societății comerciale pot coexista, însă, mijlocul juridic de accesare a fiecăreia dintre ele este deosebit, în sensul că, răspunderea socială a administratorului întemeiată pe contractul de mandat se dispută vizavi de societatea comercială însăși, care în acest context are calitatea de mandant, iar cadrul judiciar de promovare a unei acțiuni în atragerea unei astfel de răspunderi excede procedurii judiciare concursuale prevăzute de legea insolvenței. În concret, o atare răspundere urmează calea dreptului comun. În schimb, răspunderea personală patrimonială a administratorului, în calitate de membru al organelor de conducere a societății comerciale ajunsă în insolvență, dispune de un cadru judiciar special care se referă la titularul acțiunii în răspundere (administratorul/lichidatorul judiciar sau, după caz, Comitetul creditorilor), exercitarea acestei acțiuni în cadrul procedurii speciale a insolvenței în fața judecătorului sindic, demonstrarea faptelor limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea unei astfel de răspunderi. Prin consecință, cele două categorii de acțiuni în răspundere nu pot fi reunite în același cadru procesual.
Așa fiind urmează a se respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 546/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 546/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER,
Red../19.03.2008
Dact. /24.03.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Nicolae Cătălin
