Spete contestatie la executare comercial. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.167/C/2010 -
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Bocșe JUDECĂTOR 2: Ioana Tătar
- - - JUDECĂTOR 3: Ovidiu Blaga
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului comercial declarat de administrator - cu domiciliul ales în O, Parcul, nr.1,.2, jud. B în contradictoriu cu intimata creditoare FIRMA - UNGARIA cu sediul ales în O,-, jud. B și intimata debitoare SC" TRANS"SRL - O,-, J-, CUI - - prin lichidator - O,-, -N 60,.29, jud. împotrivasentinței nr.1084/F din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect - contestație -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 60 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.-/02.12.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar precum și faptul că judecarea în fond a recursului a avut loc la data de 11 februarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 februarie 20120, zi în care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată următoarele:
Prin sentința nr. 1084/F din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, In temeiul art.138 alin. 1 lit. a din Legea privind procedura insolvenței,
A fost admisă sesizarea formulată de creditorul - Ungaria, cu sediul procesual ales în O,-, jud. B, înregistrată la registrul comerțului sub nr. Cg.09--, în contradictoriu cu administratorul -, cu domiciliul în O, str. - -, nr. 91, -. 4,. 20, jud.
A fost obligat administratorul - să aducă la masa credală a debitoarei TRANS, cu sediul O,-, jud. B, cod de identificare fiscală R-, număr de înregistrare în registrul comerțului /-/1996, reprezentată prin lichidator judiciar., cu sediul în O,-, - 60,. 29, județul B, cod de identificare fiscală -, nr. de ordine în lichidatorilor/administratorilor judiciari 10619, suma de 785.000.000 lei vechi (78.500 lei), sumă destinată acoperirii datoriei către creditori.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Sentința nr. 479/F/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor - judecător sindic, a fost admisă cererea introductivă formulată de creditoarea CASA DE PENSII B, împotriva debitoarei în cauză dispunându-se deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată și numirea administratorului judiciar
Prin Încheierea dată în ședința publică din data de 19.03.2004 a Tribunalului Bihor - Secția Comercială, întrucât nici unul din subiectele îndreptățite nu a depus un plan de reorganizare judecătorul sindic, în temeiul art. 77 din Legea nr. 64/1995 republicată, a dispus intrarea în faliment, dizolvarea societății debitoare și desemnarea lichidatorului judiciar, căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 23 și 77 ind. 1 din lege.
Din concluziile Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei TRANS O depus de lichidatorul judiciar numit în cauză, la termenul de judecată din 29.01.2004 (filele 230-241), vol. I, rezultă că, principalele cauze și împrejurări care au dus la starea de insolvență a debitoarei sunt: achiziționarea în regim de leasing financiar a unor mijloace de transport în număr și la o valoare foarte mare, ceea ce a determinat un grad foarte mare de îndatorare și a condus la incapacitatea firmei de a face față obligațiilor de plată; scăderea accentuată a cifrei de afaceri în anul 2002 concomitent cu reducerea cheltuielilor, dar nu în aceeași măsură, cheltuielile depășind cu mult veniturile, ceea ce denotă o activitate nerentabilă; lichiditate foarte scăzută în ultimul an, debitoarea fiind în imposibilitate de a-și achita datoriile; nivelul foarte ridicat al cheltuielilor de exploatare, ceea ce denotă o alocare insuficientă a resursei firmei; durata de recuperare a creanțelor, deși este destul de favorabilă în ultimii doi ani, în totalul clienților valoarea celor incerți este foarte mare, peste J, ceea ce arată că societatea a avut dificultăți în încasarea clienților; grad de îndatorare foarte ridicat și durată de rambursare a datoriilor foarte mare; insuficiența controlului intern, care a avut repercusiuni semnificative asupra situațiilor financiare; inexistența unui plan de afaceri pe termen.
Potrivit la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei ( 163, 164, vol. II), rezultă că, în urma analizei economico-financiare a activității debitoarei, ale cărui concluzii au fost cuprinse în raportul întocmit, s-a constatat faptul că la începutul anului 2002, valoarea totală a furnizorilor neachitați era de 5.655.936 mii lei, din care 3.219.235 mii lei reprezenta categoria furnizorilor de imobilizări, restul de 2.436.700 mii lei fiind furnizori obișnuiți. La sfârșitul anului 2002, din totalul sumei amintite rămâne un rest de 1.420.239 mii lei, din care 3.407 mii lei constituie soldul furnizorilor de imobilizări, restul fiind furnizori obișnuiți. Având în vedere specificul activității societății debitoare, respectiv transport intern și internațional de marfă, în categoria furnizorilor de imobilizări erau cuprinse ratele aferente mijloacelor de transport achiziționate în leasing.
În plus, din cuprinsul documentelor contabile puse la dispoziție de fostul administrator al debitoarei cu privire la plăți efectuate în cursul anului 2002 rezultă faptul că majoritatea au fost efectuate către furnizorii de imobilizări, furnizorii străini și către alți furnizori care, prin specificul activității, aveau legături comerciale cu societatea debitoare (comisionari vamali, transportatori).
Din cuprinsul actelor existente la dispoziția lichidatorului judiciar reiese că singurele sume care au fost achitate către societăți care fac parte din același grup de firme cu debitoarea sunt în valoare de 765 mil. lei (vechi) către SOFT și 20 mil. lei (vechi) către Prima sumă se referă la chiria achitată pentru utilizarea de către falită a spațiului deținut de către SOFT în baza contractului încheiat între cele două societăți, iar cea de-a doua sumă privește contravaloarea unor utilități achitate către ca urmare a utilizării unui spațiu aparținând acesteia din urmă.
Cu privire la aceste plăți, intenția de fraudare a intereselor creditorilor s-ar putea reține raportat la valoarea lor totală, însă luând în calcul și izvorul acestei creanțe și faptul utilizării efective a spațiului de către falită, lichidatorul judiciar consideră că nu există certitudinea caracterului fraudulos al acestor plăți.
În conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: - a) "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane."
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit.a-g din Legea nr. 85/2006, reținerea unei culpe grave în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit, creditorilor.
Referitor la existența faptei culpabile, se reține că potrivit listingurilor generale și speciale comunicate sub nr. 3431/07.06.2004 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor ( 99 - 111, vol. II din dosar), administratorul societății debitoare are calitatea de asociat și administrator la mai multe societăți comerciale cu răspundere limitată, societăți pe acțiuni sau societăți în nume colectiv, respectiv: & - Sucursala O;;; SOFT;; TRANS; B;;, societate cu răspundere limitată, cu sediul în, cu capital privat autohton integral și participare străină, aflată în lichidare la data comunicării stării de firmă, în majoritate societăți a căror principală caracteristică este starea de lichidare.
Raportul de cauze întocmit de lichidatorul judiciar atestă faptul că au fost achitate către societăți care fac parte din același grup de firme cu debitoarea 765 mil. lei (vechi) către SOFT reprezentând chiria achitată pentru utilizarea de către falită a spațiului deținut de către SOFT în baza contractului încheiat între cele două societăți și 20 mil. lei (vechi) către reprezentând contravaloarea unor utilități achitate către ca urmare a utilizării unui spațiu aparținând acesteia din urmă.
Achitarea cu prioritate a acestor sume, în favoarea unor societăți comerciale în cadrul cărora administratorul debitoarei are calitatea de asociat și administrator, în detrimentul celorlalți furnizori neachitați și a creditorilor bugetari, în condițiile în care unele dintre creanțele fiscale, cum sunt contribuțiile angajatorului, se colectează prin reținere la sursă, denotă în mod evident intenția de fraudare a creditorilor și de folosire a bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, în speță acele persoane juridice care fac parte din același grup de firme cu societatea falită, întrucât existența grupului nu este recunoscută juridic, fiecare entitate fiind considerată independentă.
Aceasta este o formă a obiectului folosinței abuzive, un act contrar interesului social, ce poate fi reținut atunci când conducătorul din cadrul grupului de societăți a avut interese personale, de natură pecuniară sau morală, în societatea favorizată.
În consecință, s-a reținut în sarcina administratorului debitoarei fapta culpabilă prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, constând într-o acțiune, faptă comisivă, având ca element material folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, obiectul folosinței abuzive constituindu-l atât bunurile, cât și creditele societății.
Referitor la existența raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății și implicit, creditorilor, aceasta constă în aceea că administratorul societății, prin fapta sa culpabilă, greșeală de gestiune în sens larg, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Astfel, prin fapta sa culpabilă administratorul debitoarei a creat condițiile favorabile unei activități contabile necontrolate, cu consecințe păgubitoare pentru patrimoniul societății și implicit, pentru creditori.
Totodată, jurisprudența (Decizia nr. 156/31.01.2003 a Curți de Apel București - Secția a V-a comercială), s-a pronunțat în sensul că se impune existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și, consecutiv, de creditori, - și în situația în care fapta a constituit numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului", această opinie fiind exprimată și în doctrina juridică.
Cu privire la condiția privind existența și întinderea prejudiciului, aceasta constă în contribuția administratorului la diminuarea activului societăți debitoare, în speță prin fapta sa culpabilă administratorul debitoarei fiind răspunzător de întreg pasivul patrimonial.
În plus, față de lipsa repetată și nejustificată de la interogatoriu a administratorului debitoarei, la termenul de judecată din 22.01.2009 instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod proc. civilă, potrivit căruia, "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice."
Față de considerentele anterior expuse, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, instanța a admis sesizarea formulată de creditoarea introductivă, privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, și în consecință, l-a obligat pe acesta să aducă la masa credală a debitoarei, suma de 785.000.000 lei vechi (78.500 lei), sumă destinată acoperirii datoriei către creditori.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs pârâtul ,solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii formulată de creditoare cu privire la admiterea răspunderii patrimoniale a administratorului, cu cheltuieli de judecată, cerere pe care nu a mai susținut-o în ședința publică din 11 februarie 2010.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece, în primul rând, instanța acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, se susține că, creditoarea are o creanță în sumă de 4.455,90 EURO și, cu toate acestea, instanța îl obligă pe recurentul pârât la plata sumei de 785.000.000 lei vechi, fără ca prin cerere să se fi solicitat această creanță și fără ca vreun creditor să solicite antrenarea răspunderii sale patrimoniale.
În ceea ce privește aspectele de fond, recurentul susține că instanța a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, astfel, din raportul de expertiză contabilă rezultă că, nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, pentru starea de insolvență a societății debitoare, și, cu toate acestea prin hotărârea atacată s-a stabilit că, pârâtul este vinovat de starea de încetare de plăți a societății.
De asemenea se susține că, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că, plata contravalorii chiriei pentru spațiul unde societatea își desfășoară activitatea este de natură a reține culpa administratorului și implicit ar determina atragerea răspunderii sale patrimoniale, deoarece, existența unui sediu este un element indispensabil existenței unei peroane juridice.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, iar reprezentantul intimatei creditoare UNGARIA, în ședința publică din 11 februarie 2010, solicitat respingerea recursului de față, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art.304/1 cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin sentința nr.479/F/2003 a Tribunalului Bihora fost admisă cererea introductivă formulată de creditoarea Casa de Pensii B, împotriva debitoarei SC SRL O, dispunându-se deschiderea procedurii prevăzute de Legea 64/1995, și numirea administratorului judiciar SC SRL, iar prin încheierea dată în ședința publică din 19.04.2004, în temeiul art. 77 din același act normativ, s-a dispus intrarea în faliment, dizolvarea societății debitoare și desemnarea lichidatorului judiciar SC SRL, căruia i s-au stabilit atribuțiile prev.de art.23 și 77/1 din Legea nr.64/1995.
Prin cererea depusă la dosarul instanței de fond la data de 26 mai 2005, creditoarea Firma UNGARIA, a solicitat, ca în baza art. 124 alin.1 din Legea nr. 64/1995, să se dispună antrenarea răspunderii personale a administratorului societății debitoare, cerere admisă de Tribunalul Bihor, prin hotărârea atacată, în temeiul art.138 lit.a din Legea privind procedura insolvenței.
Potrivit art.1169 cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Astfel, antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al societății debitoare, în condițiile art.138 lit.a din Legea 85/2006, presupune îndeplinirea cerinței esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul creat - instalarea stării de insolvență.
Potrivit textului de lege mai sus invocat, angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor enumerate de art.138, intervine atunci când"acestea au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane ".
Conform art.138 din Legea 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art.998 - 999 cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În cauză, creditoarea nu a dovedit existența raportului de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul cauzat, care este acela al ajungerii debitoarei în stare de insolvență.
În fapt, din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei SC TRANS SRL O, întocmit de administratorul judiciar SC SRL ( fila 240, vol.I), reiese că, în urma analizei economico-financiare efectuate, nu au rezultat aspecte de natură a duce la concluzia angajării răspunderii personale a membrilor conducerii debitoarei, apreciindu-se că în cauză nu sunt incidente prevederile art.124 din Legea nr.64/1995.
Apoi, potrivit completării la raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei ( fila 163, vol.II), întocmit de lichidatorul judiciar, acesta reține că, singurele sume care au fost achitate către societăți care fac parte din același grup de firme cu debitoarea, sunt în valoare de 765 milioane lei, către SC Soft SRL și 20 milioane lei către SC SRL, prima sumă se referă la chiria achitată pentru utilizarea de către falită a spațiului deținut de către SC Soft SRL, în baza contractului încheiat între cele două societăți, iar cea de-a doua sumă, privește contravaloarea unor utilități achitate către SC SRL, ca urmare a utilizării unui spațiu aparținând acestuia din urmă.
Cu privire la aceste plăți, punctul de vedere al lichidatorului judiciar, exprimat prin completarea la raportul invocat mai sus, a fost în sensul că nu există certitudinea aspectului fraudulos al efectuării acestora, ori raportul întocmit de lichidator constituie premisa angajării răspunderii patrimoniale a persoanelor enumerate de art. 138 din Legea nr.85/2006.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert contabil ( filele 210-212, vo.II), rezultă că, SC SRL, a desfășurat activități diverse, mai ales în domeniul prestărilor de servicii, cum ar fi: vânzări de mărfuri, comisionariat în vamă, transport - expediții de mărfuri pe rute interne și internaționale. Că, din activitatea de transport, în cursul anului 2001 avut loc o creștere spectaculoasă a încasărilor însă, în anul următor, veniturile realizate din transport au scăzut foarte mult, datorită mai multor factori, în special ca urmare a rezilierii contractelor de leasing și obligației de restituire a mijloacelor de transport astfel achiziționate.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, administratorul, nu are nici o culpă în ajungerea societății în stare de insolvență.
Din probele administrate în cauză și analizate mai sus, Curtea reține ca fondate criticile recurentului pârât și apreciază că, în mod greșit judecătorul sindic a admis cererea formulată de către creditoare, câtă vreme, în speță nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Așa fiind, pentru considerentele menționate mai sus, în temeiul art.312 alin.1, coroborat cu art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA, urmează să admită ca fondat recursul de față, va modifica în tot sentința iar pe cale de consecință, va respinge cererea formulată de creditoare având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului Oficiu, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul - împotriva sentinței nr.1084/F din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în totalitate în sensul că respinge cererea formulată de creditorul - UNGARIA cu sediul ales în O, șos. - nr.45 în contradictoriu cu pârâtul administrator -.în O, str.- - nr.91, -.64,.4,.20 și domiciliul procedural ales în O, Parcul nr.1,.2 având drept obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului fost administrator al debitoarei SC TRANS SRL O reprezentantă de lichidator judiciar.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.dec.
În concept 03. 03.2010.
Sent.fond.
Tehnored.5 ex.
În 08.02.2010.
3 com.
recurent administrator - -
intimata creditoare - FIRMA - UNGARIA
- SC" TRANS"SRL - O,-, J-, CUI - - prin lichidator - O,-, -N 60,.29
Președinte:Elena BocșeJudecători:Elena Bocșe, Ioana Tătar, Ovidiu Blaga
