Spete contestatie la executare comercial. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190
Ședința publică din 26 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva încheierii nr. 759 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- (nr. vechi 96/S/2006), în contradictoriu cu creditoarele intimate SRL C, COM, AGRO S și AGRO INTERNAȚIONAL și cu debitoarea intimată C, prin lichidator judiciar
La apelul nominal se prezintă avocat pentru salariații disponibilizați ai debitoarei intimate C și consilier juridic pentru lichidatorul judiciar C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a depus prin registratura instanței o întâmpinare din partea salariaților disponibilizați ai debitoarei intimate C reprezentant de avocat.
Doamna avocat arată că se prezintă în calitate de reprezentat a unei părți a salariaților disponibilizați potrivit anexei pe care o depune la dosar și nu are alte cereri sau excepții de invocat.
Reprezentantul lichidatorului depune concluzii scrise, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri sau excepții de invocat se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta salariaților disponibilizați ai debitoarei, avocat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, pentru motivele arătate în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 759 din 8 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr- (nr. vechi 96/S/2006), Tribunalul Timișa respins contestațiile formulate de creditoarele AGRO INTERNAȚIONAL SRL, SRL, O, AGRO SRL, față de tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei SA, întocmit de lichidatorul
A acordat termen pentru continuarea procedurii la data de 23.01.2008, termen dat în cunoștința debitoarei prin lichidator și, în baza art. 7 alin 7 din Legea nr. 85/2006, a creditorilor care au depus la dosar declarații de creanță.
A amânat pentru termenul acordat discutarea și soluționarea contestației formulată de către cu privire la raportul lunar depus la dosar la data de 13 septembrie 2007, urmând ca lichidatorul să formuleze întâmpinare față de această contestație.
A dispus ca lichidatorul să continue îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în sarcina sa de Legea nr. 85/2006, să analizeze noua declarație de creanță formulată de și să prezinte în scris concluziile sale.
Totodată, a dispus comunicarea încheierii la. T, în vederea publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contestația depusă la dosar la data de 17 septembrie 2007, creditoarea a solicitat refacerea Tabelului creditorilor debitoarei SA în sensul trecerii creanțelor reprezentând plăți compensatorii la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 5 din Legea nr. 85/2006.
S-a motivat de către instanță că au mai fost formulate contestații la rangul de prioritate a creanțelor salariale și creditoarele AGRO INTERNAȚIONAL SRL, SRL și AGRO SRL, solicitând înscrierea creanțelor de la pozițiile 31,32 și 33 la rangul de prioritate dat de art. 123 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 și nu la acela prevăzut de art. 123 pct. 2.
Creditorii persoane fizice, foști salariați ai debitoarei reprezentați de av. au solicitat respingerea contestației formulată de către O și menținerea creanței la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de excepție, salariații disponibilizați ai debitoarei au solicitat respingerea contestației ca tardivă. Astfel dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, invocate în contestație privește, pe de o parte contestațiile față de tabelul preliminar al creanțelor, iar pe de altă parte prevede ca termen de depunere a acestora 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe. Cum tabelul definitiv consolidat al creanțelor a fost depus încă din luna mai, o contestație pentru motive ce exced dispozițiilor art. 75 din Legea insolvenței este tardivă. În plus, dispozițiile art. 75 prevăd strict limitativ cazurile în care se poate face contestație la tabelul definitiv de creanțe, și nici în baza acestor prevederi contestația nu este admisibilă.
Privitor la fondul contestației, apărătorul salariaților disponibilizați a arătat că față de dispozițiile Legii nr. 85/2006, creanța contestată se încadrează în categoria creanțelor izvorâte din raporturi de muncă, în actuala reglementare această categorie fiind mai cuprinzătoare și incluzând toate creanțele care își au sursa în contractul colectiv de muncă și în actele normative de dreptul muncii, iar dispozițiile legii insolvenței trebuie coroborate cu cele ale art. 156 din Codului muncii și cu Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 - art. 48. Ordonanța 98/1999 invocat de contestatoare are o aplicabilitate restrânsă și nu privește pe debitoarea SA.
Sindicatul Liber al SA a formulat întâmpinare față de contestația privitoare la rangul de prioritate al creanțelor reprezentând salarii compensatorii invocând, la rândul său excepția de tardivitate a acesteia față de dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006 și față de data stabilită prin încheierea din 9 noiembrie 2006 pentru definitivarea tabelului de creanțe - 25 ianuarie 2007.
De asemenea, față de textul de lege invocat în contestație, s-a apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru că art. 73 din Legea insolvenței se referă la tabelul preliminar de creanțe. Pe fond, Sindicatul Liber a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, cu menționarea că sumele solicitate nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 123 pct. 5 din Legea 85/2006, fiind aplicabil în speță art. 123 pct. 2 ce se referă la creanțe rezultate din raporturile de muncă.
Analizând contestația sub aspectul excepțiilor invocate de creditorii cărora li se contestă rangul creanțelor, judecătorul sindic a constatat că aceasta este formulată peste termenul prevăzut de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care stabilește că se depun cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe - contestațiile cu privire la creanțele și drepturile de preferință înscrise în tabelul preliminar.
Ori, contestațiile de față vizează tabelul definitiv consolidat, finalizat în luna mai, însă au fost formulate și înregistrate doar în luna septembrie, considerându-se ca fiind în afara termenului procedural arătat.
Dacă s-ar aprecia că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 75 din Legea insolvenței, ce prevede situația contestațiilor formulate după expirarea termenului prevăzut la art. 72 alin. 2, se constată că în aceste contestații, deduse judecății, nu se regăsesc în condițiile speciale care să permită modificarea tabelului creanțelor - respectiv existența unui fals, a dolului sau a unei erori esențiale care să fi determinat admiterea drepturilor de preferință contestat, cum nu s-au ivit nici titluri hotărâtoare, necunoscute anterior.
Așadar, s-a apreciat că și din acest punct de vedere, contestațiile sunt nefondate.
Chiar trecând peste aceste aspecte - excepții de procedură care, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă fac de prisos cercetarea în fond a pricinii - judecătorul sindic a constatat că sunt neîntemeiate contestațiile creditoarelor.
S-a apreciat de către instanță că nu pot fi încadrate creanțele respective la rangul de prioritate pe care le propun creditoarele contestatoare, întrucât această categorie vizează sumele de bani pe care debitoarea la datorează unor terți, și nu foștilor săi salariați, și au destinații specificate expres, care nu se regăsesc în speță.
S-a arătat că nu este aplicabilă în speță nr.OG 98/1999, invocată de contestatoarea O întrucât aceste dispoziții se referă la plata unor salarii compensatorii dintr-un buget special - Fondul pentru plata ajutorului de șomaj - și nu din sumele rezultate din valorificarea averii debitoarei angajatoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat în termen legal, recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice O, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul admiterii contestației O și modificarea tabelului creditorilor SA C, respectiv refacerea tabelului creditorilor cu trecerea creanțelor reprezentând plăți compensatorii la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 5 din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă a criticat în primul rând hotărârea recurată pentru faptul că, în speță judecătorul sindic, s-a pronunțat asupra contestațiilor prin aceeași hotărâre prin care a dispus și măsurile ce se vor lua în cadrul dosarului de fond, or, în opinia sa, instanța a greșit procedând în acest fel, corect fiind să se pronunțe asupra contestațiilor printr-o hotărâre separată.
Pe fond s-a considerat că hotărârea este netemeinică, pentru următoarele motive:
S-a susținut că instanța a apreciat greșit că sunt creanțe salariale creanțele contestate, și pe cale de consecință s-a considerat că în mod eronat au fost înscrise aceste creanțe la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006. Astfel, aceste creanțe s-a menționat că nu sunt creanțe salariale în sensul celor prevăzute de art. 3 pct. 10 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care: "creanțele salariale sunt creanțele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor și angajații acestuia", și ca atare, nu pot fi înscrise la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006. S-a specificat că după cum se poate observa, acestea sunt intitulate plăți compensatorii, care însă nu izvorăsc din raporturi de muncă între debitor și angajații acestuia, ci dintr-o prevedere inclusă în Contractul colectiv de muncă al debitoarei Cap. VI - Protecție socială, art. 92, care se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 312/2001 și nu cum era legal și corect, la cap. IV. Drepturi salariale și alte drepturi.
Mai mult decât atât, s-a susținut că aceste plăți se stabilesc diferențiat pentru fiecare persoană în parte, or lichidatorul a înscris în tabel "salarii compensatorii", fără să precizeze și persoana beneficiară, făcând în acest fel imposibilă verificarea îndeplinirii condițiilor simultane stipulate expres de lege.
Prin întâmpinarea formulată, salariații disponibilizați ai SA C, reprezentanți de avocat au solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Intimații au arătat că în speță nu este aplicabilă nr.OG 98/1999, întrucât dispozițiile respective se referă la plata unor salarii compensatorii dintr-un buget special și nu din sumele rezultate din valorificarea averii debitoarei angajatoare.
S-a menționat că plățile compensatorii reprezintă creanțe rezultate din raporturi de muncă fiind stipulate la art. 92 din contractul colectiv de muncă, calitatea lor de creditor derivând din calitatea de foști salariați ai SA C și ca urmare rangul de prioritate în care a fost inclusă creanța lor în tabelul creditorilor este cel corect.
Prin concluziile formulate C în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SA Cas olicitat respingerea recursului formulat de creditoarea O împotriva încheierii nr. 759/8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice O, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304, art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice O în sensul că prima instanță - judecătorul sindic s-a pronunțat asupra contestațiilor prin aceeași hotărâre prin care a dispus și măsurile ce se vor lua în cadrul dosarului de fond, acest motiv nu are nici un temei legal, prima instanță - judecătorul sindic dispunând potrivit competențelor stabilite prin art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În ceea ce privește fondul cauzei în mod corect Tribunalul a apreciat că art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței stabilește că la acest punct se înscriu "creanțele izvorâte din raporturi de muncă" și că textul de lege nu vizează în sens restrâns creanțele salariale ci toate drepturile bănești ale persoanelor aflate în raporturi de muncă cu debitoarea supusă procedurii între care se încadrează și cele convenite pentru situația disponibilizării colective intervenite la angajator.
În mod nelegal creditoarea recurentă a solicitat refacerea tabelului creditorilor debitoarei SA C în sensul trecerii creanțelor reprezentând plății compensatorii la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 5 din Legea nr. 85/2006.
Se constată că această categorie prevăzută de art. 123 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 vizează creanțe reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență și nu foștilor săi salariați.
În speță nu este aplicabilă nici nr.OG 98/1999 întrucât dispozițiile respective se referă la plata unor salarii compensatorii dintr-un buget special și nu din sumele rezultate din valorificarea averii debitoarei.
În ceea ce privește susținerea creditoarei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice O în sensul că plățile compensatorii se stabilesc diferențiat pentru fiecare persoană în parte, or lichidatorul a înscris în tabel salarii compensatorii fără să precizeze și persoana beneficiară, se reține că este neîntemeiată având în vedere că în cauză au fost depuse declarații de creanță ale salariaților însoțite de tabele anexă în care sunt individualizate persoanele beneficiare a acestor plăți compensatorii.
Față de cele reținute, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar recursul creditoarei este neîntemeiat.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva încheierii nr. 759/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva încheierii nr. 759/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /24.03.2008
Dact. /26.03.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
