Spete contestatie la executare comercial.

Asupra cauzei civile de față, deliberând, reține următoarele:

Prin contestația, înregistrată sub nr.7139/59/17.11.2006, pe rolul Curții de Apel Timișoara, a solicitat, în contradictoriu cu AVAS, în temeiul art.399 alin.2 civ. anularea comunicării titlurilor executorii și a executării silite înseși; în temeiul art.403 alin.1 civ. suspendarea executării silite până la soluționarea pricinii, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat în motivarea contestației, că în temeiul titlurilor executorii susmenționate, s-a pornit executarea unei creanțe în sumă de 135 588, 40 USD. În primul motiv al contestației s-a invocat încălcarea dispozițiilor art.373 indice 1 alin.1 și 2 civ. și ale art.379.cp.civ, în sensul că intimata nu are calitatea de creditor, contractele de credit și gaj, în temeiul cărora sunt datorate sumele au fost încheiate cu SA, nefiind notificată contestatorului cesiunea creanței.

În raport cu dispozițiile art.1393 civ. și art.13 alin.3 din OUG nr.51/1998, s-a invocat inopozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat, căruia nu i-a fost notificată cesiunea.

S-a mai arătat că această obligație legală nu a fost îndeplinită nici cu ocazia comunicării titlului executoriu în temeiul art.39, 40 și 41 din OUG nr.51/1998.

S-a contestat semnătura de pe contractul de gaj, susținându-se că aceasta nu aparține contestatorului. C de la doilea motiv al contestației se întemeiază pe dispozițiile art.405c.civ.raportat p. la art.13 alin.5 din OUG nr.51/1998, în raport cu care s-a invocat excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, raportat la termenul de rambursare integrală a creditului 31.07.1999.

Prin întâmpinarea, formulată la 12.12.2006 AVAS a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara, raportat la dispozițiile art.44 și 45 din OUG nr. 51/1998.

Cu privire la excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, s-a susținut că potrivit art. 13 alin.5 din OUG nr. 51/1998, termenul de prescripție special începe să curgă la data preluării creanței neperformante neprescrise nu s-a împlinit la data începerii executării;S-a învederat că au intervenit mai multe cauze de întrerupere ale prescripției, creditoarea efectuând acte de executare împotriva debitorului principal ASOCIAȚIA S, acte opozabile garantului, în considerarea caracterului accesoriu al obligației sale față de cea a debitorului principal.

S-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării, în temeiul art.82 din OUG nr.51/1998,

Cu privire la inopozabilitatea cesiunii s-a susținut că dispozițiile legale invocate de contestatoare reglementează procedura de notificare a debitorului cedat, nu a terțului garant.

Prin sentința civilă nr.3/PI/08.01.2007, pronunțată în dosar -, Curtea de Apel Timișoaraa admis contestația; a dispus anularea formelor de executare silită.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat decăzut din dreptul de a formula întâmpinare pârâta, raportat la art.46 alin.3 din OUG 51/1998 invocat de contestator.

S-a apreciat că nu îi sunt incidente contestatorului dispozițiile OUG nr.51/1998 referitoare la opozabilitatea titlului; s-a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art.44 - 45 din OUG nr.51/1998rezultă ca soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul debitorul, astfel că instanța a fost legal sesizată, competența de soluționare a cauzei revenindu-i; notificarea debitorului cedat nu îi este opozabilă contestatorului, în calitate de garant; neîndeplinirea procedurii de notificare are drept consecință prescrierea dreptului de acere executarea silită.

S-a mai reținut că actele de executare silită efectuate împotriva debitorului principal nu îi sunt opozabile garantului, nu au efect întreruptiv al cursului termenului de prescripție.

Prin decizia nr.3305/24.10.2007, pronunțată în dosar -;ICCJ a admis recursul declarat de AVAS; a casat sentința atacată și trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

S-a apreciat că legea aplicabilă creanțelor AVAS este OUG nr.51/1998, act normativ special, derogatoriu de la dreptul comun; potrivit art.44 - 45 raportat la art.2 din OUG nr. 51/1998, calitate de pârât, în cauză are AVAS, ceea ce atrage competența de soluționare a Curții de Apel București.

Pe rolul Curții de Apel București, pricina a fost înregistrată sub nr.-.

Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea cauzei, în raport cu dispozițiile art.82 alin.2 din OUG nr.51/1998, constată că executarea silită pornită de AVAS continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Față de aceste dispoziții cererea de suspendare, urmează a fi respinsă.

În fapt, prin convenția de credit nr.249/31.07.1996, încheiată între SA și debitorul ASOCIAȚIA s-a acordat un credit în valoare de 150 000 RON, cu ultim termen scadent pentru restituire 31.07.1999; contractul a fost garantat cu contract de cesiune gaj 249/31.07.1996, încheiat de SA cu.

AVAS a cesionat creanța neperformantă de la SA prin contractul de cesiune de creanță nr.-/21.07.1999, cesiune notificată debitorului cedat ASOCIAȚIA, prin comunicarea titlului de creanță cu adresa nr. 3859/15.02.2005.

Cu privire la primul motiv, prin care se contestă calitatea de creditoare a AVAS, ca urmare a neîndeplinirii obligației de notificare a cesiunii și a faptului ca pe contractul de gaj nu a fost aplicată semnătura contestatorului.

Întrucât este un contract accesoriu, contractul de gaj urmează soarta contratului principal de credit, nu are o existență de sine stătătore, pentru a se putea stinge prin prescripție sau prin moduri independente de obligația principală, decât în situații speciale, ce nu se regăsesc în cauză, cum ar fi renunțarea expresă a creditorului de a urmări gajul, pieirea fortuită a acestuia.

Este motivul pentru care, prin art.1393 cod civil, în speță și art. 13 alin3 din OUG nr.51/1998, legiuitorul a prevăzut obligația notificării cesiunii creanței numai debitorului cedat nu si garanților, îndeplinirea acestei obligații legale asigurând opozabilitatea cesiunii și față de aceștia.

În consecință, apreciază îndeplinită procedura prevăzută de lege privind notificarea cesiunii,prin comunicarea cesiunii și titlurilor executorii cu adresa nr. 3859/15.02.2005 către debitorul cedat ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR.

În ceea ce privește semnătura aplicată pe contractul de garanție, semnătură contestată, comparând specimenele de semnătură aplicate,în original pe cererile depuse la dosarul cauzei cu cea de pe contractul de garanție (fila 7 dosar 7139/59/17.11.2006 CAT), în conformitate cu dispozițiile art.178 civ. constată că, deși modificată, semnătura prezintă aceleași caracteristici aparținând aceleiași persoane, respectiv a contestatorului.

Cu privire la excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită, reținând caracterul accesoriu al contractului de garanție față de contractul de credit,constată că termenul scadent pentru creditul contractat era 31.07.1999, astfel că prin contractul de cesiune de creanță nr.-/21.07.1999 a fost preluată o creanță neprescrisă,ce intra sub incidența dispozițiilor speciale prevăzute de art.16 din OUG nr.51/1998, ce reglementau termenul special de prescripție de 5 ani.

Termenul de prescripție a fost întrerupt prin act începător de executare împotriva debitorului principal, adresa nr. 5178/21.04.2003, ca urmare a acționării în judecată a debitorului principal, cu adresele 3859/15.02.2005 și 20888/13.03.2006 au fost comunicate titlurile executorii sentința civilă 1036/15.05.2002 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 232/2002 și decizia civilă nr. 44/A/21.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6201/COM/2005; acestea au fost urmate de Ordinul nr. 1479/20.07.2006 prin care s-a instituit poprire asupra debitoarei ASOCIAȚIA.

În consecință termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită nu s-a împlinit ca urmare a măsurilor întreprinse împotriva debitorului principal, acte de executare opozabile garantului.

Față de cele mai sus reținute, va respinge contestația la executare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul domiciliat în A, STR. nr.9, Județul A, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 19.06.2008.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- -

Red.Jud.

Tehnored.

5 ex.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete contestatie la executare comercial.