Spete contestatie la executare comercial. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 221
Ședința publică din 11.03.2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Mircea
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, împotriva sentinței civile nr. 2828/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 700/2006 în contradictoriu cu debitoarea intimată Com A, reprezentată prin lichidator judiciar Activ Grup
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2828/03.12.2007 pronunțată în dosarul nr. 700/2006 Tribunalul Arada respins contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, împotriva înscrierii din tabelul creanțelor debitoarei Com A întocmit de lichidatorul judiciar Activ Grup
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut că la data de 6 noiembrie 2007 creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat contestație împotriva măsurii lichidatorului judiciar de a respinge înscrierea acestei instituții în tabelul creditorilor debitoarei cu suma de 2.215.174 lei reprezentând diferențe calculate în temeiul art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 ca urmare a unei erori în interpretarea legii, aceste diferențe constând în majorări calculate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006.
În susținerea contestației creditoarea a arătat faptul că eroarea sa a constat în necalcularea majorărilor până la intrarea în vigoare a Legii insolvenței, dar, în spiritul prevederilor art. 75 alin. 1, solicitat lichidatorului înscrierea în tabel și a sumei de 2.215.174 lei constând în aceste diferențe calculate până la data de 20.07.2006.
Prima instanță, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a respins contestația apreciind-o ca fiind neîntemeiată întrucât starea de fapt invocată de creditoarea contestatoare nu poate fi apreciată ca o eroare esențială la întocmirea declarației de creanță care a stat la baza tabelului creditorilor, neputându-se susține existența în cauză a vreunei dintre excepțiile prevăzute de alin. 2 al art. 41 din lege care să permită adăugarea la creanță a accesoriilor. În această situație, în speță sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 1, potrivit cărora nu vor putea fi adăugate dobânzi, majorări ori penalități creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepția creanțelor garantate, astfel încât lichidatorul în mod legal a respins înscrierea în tabelul preliminar a sumelor pretinse de instituția creditoare.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cererea ei fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub dosar nr-, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate și completarea declarației de creanță depusă la data de 04.10.2007 la Tribunalul Arad cu consecința înscrierea sale în tabelul creditorilor debitoarei Com A cu suma de 2.215.174 lei, pentru următoarele motive:
Judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad în mod greșit a respins contestația formulată de instituția recurentă referitoare la completarea creanței inițial declarate cu accesoriile calculate de la data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată și actualizată, respectiv 02.03.2006 și până la 12.10.2006 - data deschiderii procedurii falimentului, fără să țină seama de faptul că cererea de completare a creanței cu suma de 2.215.174 lei, depusă la 04.10.2007, a fost formulată n temeiul prevederilor art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, precum și cu art. 117 alin. 4 din OG nr. 92/2003, republicată, în vigoare în perioada arătată în cerere.
Creditoarea contestatoare consideră că în mod eronat nstanț de fond a respins completarea de creanță având n vedere că această completare a fost formulată n emeiul art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007, dispoziție leală care reprezintă o repunere n termen a organelor fiscale pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor. Astfel, în conformitate cu textul menționat, în termen de 30 de zile de la data intrării n vigoare a nr.OG 47/2007, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării n vigoare a acestui act normativ de către contribuabilii aflați n stare de insolvență, potrivit prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor n tabelul creditorilor.
De asemenea, prin adresa nr. -/-/24.09.2007 emisă de Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se solicită luarea măsurilor pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 11 alin. 6 din OG nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu precizarea expresă a modului de calcul a obligațiilor-fiscale accesorii. Potrivit acestui act, situația în prezentul dosar este prevăzută la pct. 1, având n vedere că n cauză este vorba de creanțele născute anterior deschiderii procedurii. Ca atare, pentru acestea se vor calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea n vigoare a Legii nr. 85/2006, întrucât declanșarea falimentului a avut loc după apariția legii menționate.
Principiul "tempus regit actum" statuează că legea nu retroactivează, cu excepția legii penale mai favorabile. Avându-se n vedere faptul ca data deschiderii procedurii falimentului n prezentul dosar este 11.07.2005, data la care era în vigoare Legea nr. 64/1995, republicată, creditoarea consideră că aceasta trebuie aplicată n speță și nu Legea nr. 85/2006. De asemenea, art. 1 din Codul civil stipulează foarte clar că egea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă. Mai mult decât atât, și art. 15 alin. 2 din Constituția omâniei prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Dobânzile și penalitățile pretinse au fost calculate în temeiul art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, conform cărora entru p. neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment, corobora cu prevederile art. 117 alin. 4 Cod procedura fiscală potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
Având n vedere conținutul dispozițiilor exprese citate mai sus creditoarea recurentă consideră că n mod nejustificat lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea instituției contestatoare în tabelul definitiv consolidat al creanțelor cu suma solicitată atâta timp cât art. II alin. 6 din OG nr. 47/2007 instituie obligația de a înscrie creanțele n tabelul creditorilor n termen de 30 de zile de la data intrării n vigoare a acestei ordonanțe. Totodată, art. 92 pct. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, dă posibilitatea calculării majorărilor și penalităților până la data deschiderii procedurii falimentului.
Cu toate că potrivit art. 45 din egea menționată, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, n afară de cazul în care prin programul de plată a creanțelor cuprins n planul de reorganizare se derogă de la prevederile acestea, n speță sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 4 din OG nr. 92/2003, republicată, în conformitate cu care pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment, numai pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nedatorându-se dobânzi și penalități de întârziere. În consecință, prin derogare de la regula generală, pentru creanțe ce exprimă obligații fiscale accesoriile sunt datorate până la data deschiderii procedurii de faliment, fără a se face distincție între data deschiderii procedurii potrivit art. 38 din Legea nr. 64/1995, republicată, și cea a intrării n faliment conform art. 107 din același act normativ.
În opinia recurentei, prin art. 117 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-a urmărit evitarea aplicării unui tratament diferentiat în ceea ce privește calculul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente creanțelor fiscale în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului în funcție de instituirea sau nu a unui sechestru pe parcursul procedurii de executare silită pentru stingerea acestora, având n vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată, după deschiderea procedurii curg numai dobânzile, majorările și penalitățile aferente creanțelor garantate.
În drept a invocat prevederile art. 3041și art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 8 și art. 12 din Legea nr. 85/2006, art. II alin. 6 din nr.OG 47/2007, art. 92 alin. 7 și art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, art. 117 alin. 4 Cod procedură fiscală, art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 1 din Codul civil.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidator judiciar, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 7 și 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Recurenta a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că se calculează majorări de întârziere pentru creanțele bugetare până la intrarea în vigoare a noii Legi a insolvenței, adică până la data de 20 iulie 2006, interpretare care, atât în opinia judecătorului-sindic, cât și în opinia Curții, este eronată.
În acest sens, Legea nr. 64/1995, aplicabilă în derularea procedurii până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, prevedea în art. 45 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, în forma republicată în Monitorul Oficial al României nr. 863 din 26 septembrie 2005, anterior modificărilor aduse prin nr.OG 47/2007, prevedeau că pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
În speță, nu s-a făcut această dovadă de către instituția recurentă, iar din actele dosarului rezultă, de asemenea, că debitoarea nu este și nici nu a fost supusă procedurii reorganizării judiciare, prevăzute de Legea nr. 64/1995. În aceste condiții, alin. 4 al art. 118 este inaplicabil în cauză, întrucât textul de lege se referea la procedura reorganizării judiciare. Din dispozițiile acestui articol, care folosește sintagma de "reorganizare judiciară", și nicidecum pe aceea de "reorganizare judiciară și faliment", se reține că legiuitorul s-a referit strict la reorganizarea activității debitoarei pe baza unui plan, care, în speță, nu a avut loc. Astfel, norma menționată nu derogă de la dreptul comun în materie reglementat de Legea insolvenței, ci reprezintă o reluare a prevederilor art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu nuanțarea că legea fiscală se aplică doar în cazul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale, numai în situația în care a fost propus și confirmat un plan de reorganizare, sau, altfel spus, societatea debitoare s-ar afla în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce nu este cazul în speță.
Prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995 arătau în mod expres că nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, după data deschiderii procedurii, fără a distinge după natura creanțelor, respectiv dacă acestea sunt sau nu bugetare. Rezultă, deci, că creanța instituției bugetare constând în majorări de întârziere la debitul inițial, calculate după deschiderea procedurii și până la data intrării debitoarei în faliment, nu poate fi primită de lichidator pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe, motivat de faptul că legea nu permite adăugarea accesoriilor calculate după data deschiderii procedurii, întrucât s-ar încălca caracterele concursual, egalitar și unitar ale procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în prezent Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditoarei recurente, cum că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 117 alin. 4 (devenit ulterior art. 118) din Codul d e procedură fiscală care permit calculul accesoriilor creanței până la data intrării în faliment pentru creanțele bugetare sunt lipsite de temei legal, întrucât aceste prevederi trebuie interpretate în corelație cu cele ale art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel că, accesoriile pot fi calculate numai în cazul în care a fost întocmit un plan de reorganizare al debitoarei și el a eșuat, debitoarea intrând în faliment.
În condițiile în care participă la procedura colectivă și concursuală prevăzută de Legea insolvenței, toți creditorii, inclusiv cei bugetari, trebuie să se supună în mod necondiționat prevederilor acestui act normativ, procedurii speciale menționate neputându-i fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor, așa cum este Codul d e procedură fiscală.
Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face trebuie prevăzută chiar în dispozițiile respectivului act normativ, iar Legea insolvenței, reglementând procedura de executare colectivă, nu face, în principiu, diferențe de tratament după natura creanțelor înseamnă că sunt aplicabile pentru toți creditorii prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată), care interzic calcularea de accesorii la creanțe după data deschiderii procedurii.
În ceea ce privește art. 6 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1186 din 11 iulie 2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor acesta, la care se face trimitere în cuprinsul adresei nr. -/ -/24.09.2007 a Direcției Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe lângă faptul că acesta trebuie interpretat în același mod ca și prevederile art. 118 alin. 4 din nr.OG 92/2003, este de observat că, la solicitarea Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nr. 867 din 25 mai 2007, acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Finanțelor și Economiei nr. 797 din 23 iulie 2007, astfel că el nu mai poate fi luat în seamă.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nefiind vorba despre o eroare esențială pentru a obține modificarea tabelelor definitive de creanță, o anume interpretare a unor norme juridice neputând constitui o asemenea eroare. Mai mult, potrivit art. 1221din Codul d e procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 513 din 31 iulie 2007, în forma modificată prin nr.OG 47/2007, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței, ceea ce constituie un argument în plus pentru interpretarea art. II pct. 6 din nr.OG 47/2007 în sensul necalculării majorărilor de întârziere pentru creanțele bugetare după data deschiderii procedurii insolvenței.
Față de cele arătate, constatând că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinței atacate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul creditoarei, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, împotriva sentinței civile nr. 2828/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 700/2006 în contradictoriu cu debitoarea intimată Com A, reprezentată prin lichidator judiciar Activ Grup
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /21.03.2008
Tehnored. /24.03.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Florin Moțiu, Mircea
