Spete contestatie la executare comercial. Decizia 235/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 235
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, împotriva sentinței comerciale nr. 3447/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, ).- - societate în faliment, reprezentată de lichidator G și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, reprezentat de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în combaterea recursului.
Apărătoarea intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că în mod legal prima instanță a apreciat că impozitul pe profit pretins de recurentă este nedatorat, în condițiile depunerii declarațiilor rectificative, dar și că suma solicitată cu titlu de contribuții la asigurările sociale este mai mare decât cea efectiv datorată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3447/16.06.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis în parte contestația formulată de către, în calitate de asociat al debitoarei ).-, în contradictoriu cu creditorii Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și a dispus înlăturarea creditoarei Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 din tabelul obligațiilor debitoarei și înscrierea în același tabel a creditorului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B cu o creanță în cuantum de 7.221 lei și a creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B cu o creanța înscrisă în precizările depuse la termenul din data de 09.06.2009, mai puțin: 1. sumele reprezentând impozitul pe profit și accesoriile acestuia și 2. contribuțiile individuale ale angajaților și accesoriile acestora, contribuțiile fiind cele evidențiate în balanța de verificare din data de 06.06.2008, anexată de debitoare la bilanțul din 30.06.2008 depus la organul fiscal, respectiv CAS 9,5% - 96 lei, șomaj 1% - 4 lei, CASS 6,5% - 64 lei, sume la care se vor calcula penalități; totodată, a respins, ca nefondată, contestația cu privire la cuantumul accesoriilor calculate de creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 3 pentru celelalte debite și contribuții datorate.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că prin încheierea din data de 03.06.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei ).-
În continuare, a mai constatat că în tabelul preliminar completat al obligațiilor debitoarei, depus la dosar la data de 23.10.2008, creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 și Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sunt înscriși cu sumele declarate, respectiv de 1.342.923 lei, 1.033,72 lei și 12.163 lei.
Examinând creanța Administrației Finanțelor Publice Sector 3 B, declarată la data de 24.07.2008, instanța de fond a constatat că aceasta se compune din sumele de 562.957 lei - debit, 706.244 lei - dobândă și 73.722 lei, penalitate.
Judecătorul-sindic a luat act de faptul că asociatul debitoarei, a contestat tabelul preliminar, solicitând rectificarea acestuia și a notat că, urmare a contestației la creanța Administrației Finanțelor Publice Sector 3 B, s-a procedat la reglarea fișei sintetice cu contabilitatea debitoarei; astfel, potrivit precizărilor din data de 09.06.2009, instituția creditoare mai sus menționată a solicitat înscrierea în tabel a unei creanțe de 1.320.035 lei, din care 563.803 lei - debit, 682.568 lei dobândă și 73.664 lei - penalitate, potrivit fișei pe plătitor editată la 05.06.2009. Prima instanță a subliniat că Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Bas usținut că această sumă se datorează reglării fișei sintetice pe plătitor, urmare depunerii de către debitoare a declarației rectificative nr. 101, cu privire la impozitul pe profit. Comparând însă declarația de creanță depusă la 24.07.2008 cu precizările din data de 09.06.2009, judecătorul-sindic a constatat că în ambele cereri, debitul înregistrat ca impozit pe profit este același, 48.950 lei, deși din declarațiile rectificative nr. 101 pentru anii 2005, 2006 și 2007 rezultă că diferența de impozit pe profit datorată este de 0 lei. În ceea ce privește contribuțiile individuale ale angajaților, a reținut că în ambele cereri, debitul înregistrat este același, respectiv CAS 9,5% - 11.754 lei, șomaj 1% - 433 lei, CASS 6,5% - 11.717 lei; or, a luat act că în balanța de verificare la data de 06.06.2008, anexată de debitoare la bilanțul la data de 30.06.2008 depus la organul fiscal, aceste contribuții sunt evidențiate astfel: CAS 9,5% - 96 lei, șomaj 1% - 4 lei, CASS 6,5% - 64 lei. A mai constatat că la încheierea anului fiscal 2007, societatea debitoare nu avea sume datorate organului fiscal la aceste contribuții, așa cum rezultă din balanța de verificare la data de 12.12.2007, care a fost anexată la bilanțul din 31.12.2007.
Cu privire la cuantumul accesoriilor aferente celorlalte debite și contribuții datorate, prima instanță a constatat că asociatul contestatar nu a administrat nici o probă contrarie celor menționate în evidențele organului fiscal.
Examinând contestația formulată de asociatul împotriva creanței Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4, judecătorul-sindic a constatat că în anul 2004 debitoarea și-a schimbat sediul social în sectorul 3 și, cu toate acestea, în data de 16.05.2007, Sector 4 emis o decizie de impunere pentru suma de 451,25 lei, reprezentând impozit auto - împrejurare în raport de care debitoarea a procedat la achitarea acestei sume, conform chitanței nr. -/2007. Prin urmare, constatând că debitul a fost achitat, instanța de fond a apreciat că Sector 4 nu mai are calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței.
Pe de altă parte, în ceea ce privește contestația împotriva creanței Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, judecătorul-sindic a luat act că, în urma demersurilor asociatului contestator de reglare a fișei angajatorului, ITM Bae mis la data de 03.06.2009 o nouă fișă, din care rezultă că debitul este de 7.221 lei, astfel încât a apreciat că ITM B este îndreptățit să fie înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei doar cu această sumă.
Împotriva acestei sentințe, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Bad eclarat, în termen legal, recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul respingerii contestației formulate de asociatul debitoarei împotriva tabelului preliminar completat.
În motivare, recurenta a arătat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut că prima instanță a încălcat prevederile legale în materie fiscală.
Astfel, din analiza datelor cuprinse în fișa sintetică pe plătitor și în declarațiile rectificative depuse, recurenta a arătat că intimata debitoare a depus, în anul 2008, declarații rectificative la impozitul pe profit pentru anii 2005, 2006 și 2007, iar în contestație a afirmat că nu datorează nici o sumă. Din examinarea declarațiilor 100 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și 710 privind declarațiile rectificative, s-a susținut de către recurentă că intimata debitoare are o obligație de plată, neinstituită în fișa sintetică pe plătitor, de 4.394 lei.
Detaliind, recurenta a susținut că potrivit declarației 100 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat pentru perioada martie 2005, la impozitul pe profit datorat, suma declarată este de 16.124 lei, iar în anul 2008, debitoarea a depus declarația rectificativă pentru această perioadă, în care a arătat că suma corectată la impozitul pe profit este de 1.032 lei.
De asemenea, pentru luna iunie 2005, s-a declarat la același impozit suma de 25.273 lei, iar în anul 2008 debitoarea a depus o declarație rectificativă, conform căreia suma corectată de plată este de 16.175 lei.
Iar la sfârșitul anului 2005, impozitul pe profit declarat pentru anul de raportare a fost de 21.601 lei, față de 17.207 lei, corectați și obținuți prin însumarea declarațiilor rectificative ale celor două luni, martie și iunie 2005.
În aceste condiții, recurenta a apreciat că debitoarea-intimată ar fi trebuit să depună declarație rectificativă pentru restul de plată de 4.394 lei la impozitul pe profit sau să-și declare la rubrica "diferențe de impozit pe profit datorat", această sumă de plată.
În ceea ce privește sumele înscrise în fișa sintetică pe plătitor, la această categorie de impozit, recurenta a precizat că intimata-debitoare figurează cu obligații de plată neachitate din 04.05.2004, sub formă de majorări și penalități de întârziere, iar faptul că debitul nu a fost modificat în urma declarațiilor rectificative se datorează faptului că ordinea de stingere a datoriilor în programul informatic al fișei pe plătitor se face conform prevederilor art. 115 din nr.OG 92/2003, ale cărui dispoziții recurenta le-a evocat pe larg în cuprinsul motivelor de recurs.
Referindu-se la hotărârea judecătorului-sindic privind contribuțiile individuale ale angajaților și accesoriile acestora, recurenta a citat art. 22 lit. b), c) și d) din nr.OG 92/2003 și a precizat că intimata-debitoare nu a introdus în balanța de verificare prezentată și accesoriile rămase neachitate, acestea reprezentând "alte sume datorate bugetului general consolidat", în acest fel explicându-se faptul că în fișa pe plătitor sumele prezentate nu corespund cu cele consemnate de debitoare în balanța de verificare depusă.
La data de 03.12.2009, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Creanța recurentei declarată la data de 24.07.2008 se compune din sumele de 562.957 lei - debit, 706.244 lei - dobândă și 73.722 lei, penalitate.
debitoarei, Dl., a contestat tabelul preliminar, solicitând rectificarea acestuia și, urmare a acestei contestații, s-a procedat la reglarea fișei sintetice cu contabilitatea debitoarei; astfel, potrivit precizărilor depuse la data de 09.06.2009, recurenta a solicitat înscrierea în tabel a unei creanțe de 1.320.035 lei, din care 563.803 lei - debit, 682.568 lei dobândă și 73.664 lei - penalitate, potrivit fișei pe plătitor editată la 05.06.2009.
Recurenta a susținut că această sumă se datorează reglării fișei sintetice pe plătitor, urmare depunerii de către debitoare a declarației rectificative nr. 101, cu privire la impozitul pe profit.
Însă, în deplin acord cu prima instanță, Curtea constată că, din analiza comparată a declarației de creanță depusă la data de 24.07.2008 și a precizărilor din data de 09.06.2009, rezultă că în ambele cereri, debitul înregistrat ca impozit pe profit este același, 48.950 lei, deși din declarațiile rectificative nr. 101 pentru anii 2005, 2006 și 2007 rezultă că diferența de impozit pe profit datorată este de 0 lei.
Probele relevă că pentru anul 2005, în balanța la luna septembrie, cuantumul impozitului pe profit era de 44.248,72 lei, iar în cea la luna decembrie, acest cuantum era mai mare cu 21.601,26 lei, adică de 65.849,98 lei (filele 127-130 din dosarul de recurs).
Această sumă, de 65.849,98 lei, a făcut obiect al procesului-verbal de compensare înregistrat la recurentă sub nr. 703/10.01.2006 (filele 133 și 134 din dosarul de recurs).
Considerentele expuse mai sus dovedesc netemeinicia susținerilor recurentei, vizând un eventual rest de plată de 4.394 lei la impozitul pe profit, în anul 2005.
Pentru anul 2006, în balanța lunii martie, impozitul pe profit apare înregistrat cu suma de 0 lei, deoarece suma de 26.632 lei, înscrisă în declarația 100 la acea lună a fost rectificată prin declarația rectificativă 710, cuprinzând suma de 0 lei (filele 135-139 din dosarul de recurs).
În balanțele pentru lunile iunie și septembrie 2006, impozitul pe profit este de 0 lei, conform declarațiilor 100 (filele 140-146 din dosarul de recurs).
lunii decembrie 2006 cuprinde înscrisă la rubrica impozit pe profit suma de 8.481 lei, ea fiind consemnată și în declarația 100 aceleiași luni (filele 147-149 din dosarul de recurs).
În anul 2007, în balanța lunii septembrie, suma înscrisă la rubrica "impozit pe profit" era de 14.822 lei, aceasta fiind achitată cu nr. 2074/27.12.2007. Iar în balanța lunii decembrie 2007, impozitul pe profit era de 12.527 lei, sumă ce se regăsește în declarația 100 aceleiași luni, depuse la instituția recurentă (filele 150-156 din dosarul de recurs).
Pe de altă parte, sunt insuficient probate afirmațiile recurentei, în sensul că, la această categorie de impozit, intimata-debitoare figurează cu obligații de plată neachitate din 04.05.2004, sub formă de majorări și penalități de întârziere, provenite prin transfer de la Administrația Finanțelor Publice Sector 2. Simpla înscriere a unor sume în fișa sintetică editată la 17.08.2009 nu constituie o dovadă solidă, în lipsa datelor care să ateste efectiv certitudinea și lichiditatea creanței.
Așa fiind, rezultă că susținerile recurentei privind suma datorată, cu titlul de impozit pe profit, de către intimata-debitoare sunt nefondate, ele datorându-se exclusiv faptului că Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B nu a înțeles să corecteze în sistemul său informatic datele, în urma depunerii de către societate a declarațiilor rectificative nr. 101, cu privire la impozitul pe profit, pentru anii 2005, 2006 și 2007.
În ceea ce privește contribuțiile individuale ale angajaților, recurenta a citat art. 22 lit. b), c) și d) din nr.OG 92/2003 și a precizat că intimata-debitoare nu a introdus în balanța de verificare prezentată și accesoriile rămase neachitate, acestea reprezentând "alte sume datorate bugetului general consolidat", în acest fel explicându-se faptul că în fișa pe plătitor sumele prezentate nu corespund cu cele consemnate de debitoare în balanța de verificare depusă.
Curtea notează, însă, că în mod nelegal recurenta introduce în categoria "alte sume datorate bugetului general consolidat" accesoriile rămase neachitate, acestea regăsindu-se în cazul instituit de lit. d), iar nu de lit. c) a art. 22 din nr.OG 92/2003.
Așa fiind, similar celor reținute în cazul impozitului pe profit, trebuie subliniat că în ambele cereri de creanță ale recurentei, debitul înregistrat este același, respectiv CAS 9,5% - 11.754 lei, șomaj 1% - 433 lei, CASS 6,5% - 11.717 lei, cu toate că în balanța de verificare la data de 06.06.2008, anexată de intimata-debitoare la bilanțul la 30.06.2008 depus la organul fiscal, aceste contribuții sunt evidențiate astfel: CAS 9,5% - 96 lei, șomaj 1% - 4 lei, CASS 6,5% - 64 lei.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, Curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o sentință legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul, ca nefondat.
În acest context, trebuie subliniat că soluția dată de instanța de fond contestației la înscrierea în tabel a creanțelor Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4 și Inspectoratului Teritorial d e Muncă B nu a fost contestată, ea neformând obiect al analizei Curții în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr. 3447/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ).- - societate în faliment, reprezentată de lichidator G și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./23.03.2010
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Liliana Crîngașu
