Spete contestatie la executare comercial. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.252
Sedinta publica din 13.02.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de debitoarea SC SRL prin administrator, împotriva sentintei comerciale nr.2055/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, SC INTERNAȚIONAL și intimata lichidator judiciar EURO.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin administrator personal, care se legitimează cu CI seria - nr.-, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea învederează că a fost invocată excepția neînsușirii recursului de către lichidatorul judiciar.
Recurenta prin administrator arată că nu are aceeași poziție cu lichidatorul judiciar și solicită respingerea excepției.
Curtea, deliberând, respinge excepția nulității recursului invocată din oficiu, având în vedere că dreptul debitoarei de a formula contestație la tabelul preliminar al creanțelor reiese din prevederile articolului 73 alin.1 din Legea nr.85/2006, ca atare este legitimată procesual activ să formuleze recurs prin administrator statutar împotriva hotărârii prin care s-a soluționat contestația la tabel.
Recurenta prin administrator solicită proba cu înscrisuri în dovedirea faptului că o parte din creanțe sunt prescrise și arată că acestea sunt deja la dosar.
Curtea, deliberând, respinge proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin administrator arată că nu s-a făcut nici o verificare a creanței SC INTERNAȚIONAL și arată că datorează 4569 euro conform biletului la ordin. De asemenea mai arată că a prezentat lichidatorului un precontract. Totodată solicită admiterea recursului și redimensionarea creanțelor, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 2055/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII-a Comerciala, în dosarul nr-, judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de, în calitate de administrator al debitoarei SC SRL la creanțele creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B și INTERNATIONAL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 a fost înscrisă în tabelul preliminar cu suma de 41.322 lei reprezentând obligații de plată ale debitorului față de bugetul general consolidat și că această creanță a fost stabilită pe bază de înscrisuri, deconturi și declarații depuse de către debitor la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile aferente debitului calculate până la data deschiderii procedurii - 9 noiembrie 2006. Pe cale de consecință, a apreciat contestația formulată împotriva acestei declarații de creanță, ca neîntemeiată.
Referitor la creanța deținută de INTERNATIONAL, judecătorul-sindic a reținut că în tabelul preliminar această creanță figurează în sumă de 67.113,86 lei, că împotriva titlului executoriu pentru suma de 4.569 Euro contestatorul a formulat contestație în anulare la Înalta Curte de Casație și Justiție,iar diferența de sumă cu care a fost înscrisă creditoarea a fost stabilită la data deschiderii procedurii de către Curtea de Apel București. Ca atare, a apreciat ca neîntemeiată și contestația formulată împotriva acestei declarații de creanță.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a depus recurs motivat debitoarea prin administrator statutar, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 17 septembrie 2007 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, a susținut că a contestat prin înscrisuri cele două creanțe și că instanța de fond, fără nici un fel de verificare, a admis ambele declarații de creanță.
Referitor la creanța bugetară, recurenta a arătat că aceasta a fost stabilită dintr-o greșeală de contabilitate care este imputabilă, însă a încercat redresarea situației, astfel că la 22 noiembrie 2005 creanța bugetară se redusese la 8.092 lei.
Referitor la aceeași creanță, a arătat că este incontestabil că tabelul preliminar conține date la nivelul lunii martie 2007, dar că nu este mai puțin adevărat că societatea debitoare se află în dizolvare din 30 decembrie 2004, dată anterioară somației ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, aceasta în condițiile în care bilanțurilor anilor 2003 și 2004 au fost închise pe zero iar somația din 22 noiembrie 2007 se referă la termene legale și la dobânzi la nivelul datei de 31 decembrie 2002, dată în raport de care datoria reală este de 8.092 lei.
Sub același aspect, recurenta a criticat și atitudinea administratorului judiciar, care deși a preluat această creanță nu a verificat-o în raport de apărările și de documentele prezentate de debitoare.
În legătură cu creanța INTERNATIONAL, recurenta debitoare a susținut că situația este complicată, dar că aceasta nu autorizează instanța să nu ia în analiză apărările sale, atâta vreme cât există instituția tabelului preliminar, ca și instituția contestației la creanțele înscrise în acest tabel.
A susținut în esență că această creanță, conform precizărilor făcute chiar de către intimata creditoare, a fost înscrisă cu titlu de de leasing conform actului adițional la contract, însă acest act adițional semnat la 13 noiembrie 2001 nu a intrat niciodată în vigoare. A făcut discuție și a adus argumente de natură contractuală în susținerea apărării sale referitoare la faptul că adițional nu a intrat în vigoare, criticând și din perspectiva acestei creanțe atitudinea administratorului judiciar de neverificare a apărărilor sale.
La 9 noiembrie 2007 intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 a depus întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept față de recursul promovat, solicitând respingerea acestuia.
La termenul din 7 noiembrie 2008, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității de reprezentant, acordând termen pentru ca administratorul sau lichidatorul judiciar al recurentei debitoare să precizeze dacă își însușește sau nu recursul.
Până la termenul din 13 februarie 2009 lichidatorul EURO nu și-a însușit recursul declarat de societate prin administrator statutar.
La termenul din 13 februarie 2009, Curtea a respins excepția nulității recursului, impusă de incidența dispozițiilor articolului 161 alin.2 Cod procedură civilă, reținând că debitoarea are în această situație o altă poziție procesuală și alte interese decât ale lichidatorului judiciar al cărui tabel preliminar îl contestă, ca atare are dreptul de a formula contestație la tabel în condițiile articolului 73 alin.1 din Legea nr.85/2006 și pe cale de consecință este legitimată procesual activ să formuleze recurs prin administratorul statutar împotriva hotărârii prin care s-a soluționat această contestație.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Se reține că de esența criticilor recurentei debitoare este susținerea despre necercetarea motivelor pe care le-a invocat nici de către judecătorul-sindic și nici de către administratorul judiciar.
Criticile sunt întemeiate. În condițiile în care recurenta debitoare invocă împrejurări de fapt concrete în raport de care creanțele trecute în tabel au alt cuantum sau chiar nu ar trebui să apară în tabel, iar prin hotărârea prin care se soluționează contestațiile judecătorul-sindic nu analizează punctual și nu înlătură cu argumente de fapt și de drept toate susținerile recurentei debitoare, limitându-se la a face trimitere generic la înscrisurile în baza cărora aceste creanțe au fost trecute în tabel, se poate conchide că practic nici una dintre apărările recurentei debitoare nu a fost cercetată, pentru a putea fi înlăturată.
În atare situație, fiind în fața unei motivări lapidare, făcută în termen de maximă generalitate și, în privința celei de a doua creanțe, chiar în fața unor argumente fără nici o aparență de logică, se poate conchide că fondul pricinii nu a fost cercetat, iar dreptul la apărare al recurentei debitoare nu a fost respectat.
În consecință, în temeiul articolului 304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la articolul 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și, apreciind că nu s-a intrat în cercetarea fondului contestațiilor, în temeiul articolului 312 alin. 5 Teza I Cod procedură civilă va casa hotărârea atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de debitoarea SC SRL prin administrator, împotriva sentintei comerciale nr.2055/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, SC INTERNAȚIONAL și intimata lichidator judiciar EURO.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2ex./20.03.2009
.
Tribunalul București
Secția a VII a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
