Spete contestatie la executare comercial. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 329
Ședința publică de la 26.08.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
JUDECĂTOR 3: Diana Manole
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta ---, împotriva sentinței comerciale nr. 2789/18.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na și intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, Dl. G.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, recurenta a depus la dosar chitanța nr. -/1/14.07.2009, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 97 lei, precum și timbre judiciare de 5 lei.
În temeiul art. 84.proc.civ. Curtea pune în discuția părților natura căii de atac exercitate.
Apărătoarea recurentei apreciază ca fiind apel calea de atac care a fost promovată, în temeiul art. 402 alin. 3.proc.civ.
Apărătorul intimatei pune aceleași concluzii.
Reținând că, potrivit art. 402 alin. 3.proc.civ. hotărârea dată în contestația vizând înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea care se execută, constatând, în continuare, că hotărârea a cărei lămurire se solicită era supusă apelului, Curtea apreciază că și hotărârea atacată în prezentul dosar este supusă aceleiași căi de atac, astfel încât, în temeiul art. 84.proc.civ. califică drept apel calea de atac promovată în cauză.
Ca o consecință a calificării căii de atac, Curtea se compune în completul prevăzut de lege pentru judecata apelurilor.
De asemenea, dispune rectificarea citativului, în sensul că părțile au calitatea de apelantă și, respectiv, de intimată.
Întrucât nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea apelului.
Apărătoarea apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la titlu și lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 2291/30.04.1999 a Tribunalului București - Secția Comercială, în sensul că instanța nu a dispus obligarea părții pe care o reprezintă și la predarea către intimată a terenului aferent boxelor 5 și 6 și nu a individualizat exact suprafața efectivă a celor două boxe, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat, precizând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 25.01.1996, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta ---, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să îi predea, în deplină proprietate, boxele nr. 5 și 6 situate în Centrale, sector 2, precum și terenurile, dotările, utilitățile și alte bunuri aferente acestora și să oblige pârâta la plata sumei de 3.000.000 ROL, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 27.09.1995 la zi.
Prin sentința civilă nr. 4236/13.05.1996, Judecătoria Sectorului 2 admis în parte acțiunea și, în consecință, a obligat pârâta să lase în proprietate reclamantei boxele 5 și 6 situate în Centrale, a respins capătul de cerere privind daunele și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 305.000 ROL - cheltuieli de judecată.
Această sentință a fost desființată prin decizia civilă nr. 1033 din data de 22.11.1996 a Tribunalului București - Secția Comercială, care, constatându-și propria competență pentru soluționarea cauzei în primă instanță, a reținut dosarul, în vederea judecării, pronunțând ulterior sentința civilă nr. 2291/30.04.1999, prin care a admis acțiunea, a obligat pârâta să predea în proprietate reclamantei boxele 5 și 6 situate în Centrale, împreună cu utilitățile și dotările aferente, a respins capătul de cerere privind daunele și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 305.000 ROL - cheltuieli de judecată.
Urmare a parcurgerii tuturor căilor de atac, sentința civilă nr. 2291 din data de 30.04.1999 a rămas irevocabilă.
La data de 08.03.2007, --- a înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială o contestație la executare, prin care a solicitat lămurirea întinderii și aplicării sentinței civile nr. 2291/30.04.1999,în sensul că instanța nu a dispus obligarea sa și la predarea către a terenului aferent boxelor 5 și 6 și nu a individualizat exact suprafața efectivă a celor două boxe, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința comercială nr. 7796/08.06.2007, prin care a respins contestația, ca prescrisă, însă această sentință a fost desființată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, prin decizia comercială nr. 471/22.10.2007, cauza fiind trimisă primei instanțe, spre rejudecare.
În fond după desființare, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința comercială nr. 2789/18.02.2009, prin care a respins contestația, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispozitivul sentinței civile nr. 2291/30.04.1999 este clar și el presupune predarea unor spații construite, denumite boxe (nr. 5 și 6), împreună cu utilitățile și dotările aferente; de asemenea, a mai constatat că, strict juridic, dispozitivul nu face referire la terenuri, ci numai la boxe.
Apreciind că o contestație la titlu nu se poate întemeia pe acte care nu au fost avute în vedere la momentul pronunțării sentinței a cărei lămurire se pretinde, prima instanță a respins-o, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, --- a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la titlu și lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 2291/30.04.1999 a Tribunalului București - Secția Comercială, în sensul că instanța nu a dispus obligarea sa și la predarea către a terenului aferent boxelor 5 și 6 și nu a individualizat exact suprafața efectivă a celor două boxe.
În motivare, recurenta a prezentat un istoric al litigiului dintre părți și a afirmat că sentința atacată este nelegală, datorită motivării sale contradictorii și aplicării greșite a legii.
În dezvoltarea criticilor aduse hotărârii, recurenta a sugerat soluțiile posibile a fi fost pronunțate în contestația la titlu și a apreciat că, atât timp cât prima instanță a recunoscut, în considerente, că spațiile la a căror predare a fost obligată nu au fost individualizate și că dispozitivul sentinței civile nr. 2291/30.04.1999 nu face referire la terenuri, ar fi trebuit să admită contestația. De asemenea, recurenta a mai subliniat că a înțeles să sesizeze instanțele judecătorești cu această contestație la titlu, tocmai pentru a evita o executare silită nelegală și abuzivă, context în care a subliniat că instanța care a pronunțat sentința civilă a cărei lămurire o solicită, deși a admis (în tot, iar nu în parte) acțiunea, nu a obligat-o să predea și terenul aferent boxelor 5 și 6 - cu toate că o admitere altfel decât în parte a cererii ar fi presupus obligarea --- și la predarea terenului.
La termenul de astăzi, Curtea a calificat ca fiind apel calea de atac promovată de către ---
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse de către apelantă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2291/30.04.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta, împotriva pârâtei ---, a fost obligată pârâta să predea în proprietate reclamantei boxele 5 și 6 situate în Centrale, împreună cu utilitățile și dotările aferente, a fost respins capătul de cerere privind daunele, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 305.000 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Finalitatea pe care --- o urmărește prin declanșarea prezentei proceduri judiciare nu poate fi obținută pe calea contestației la titlu.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 399 alin. 1.proc.civ. dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În această ordine de idei, nu se poate susține necesitatea ca, pe calea procedurii prevăzute de art. 399 și urm. proc.civ. să fie lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 2291/30.04.1999, în sensul de a se preciza că nu s-a stabilit, în sarcina ---, obligația de a preda și terenul aferent boxelor 5 și 6, atât timp cât, din simpla lectură a sentinței menționate mai sus, rezultă evident că judecătorul nu a hotărât obligarea părții pârâte și la predarea acestui teren.
Apelanta susține că a formulat contestația la titlu, pentru a evita o executare silită nelegală și a mai subliniat că instanța care a pronunțat sentința civilă a cărei lămurire o solicită, deși a admis (în tot, iar nu în parte) acțiunea, nu a obligat-o să predea și terenul aferent boxelor 5 și 6 - cu toate că o admitere altfel decât în parte a cererii ar fi presupus obligarea --- și la predarea terenului.
Curtea apreciază însă ca fiind irelevantă mențiunea de admitere a acțiunii, conținută în dispozitivul sentinței a cărei lămurire se solicită, de vreme ce nu această dispoziție (de admitere) ar fi cea care ar putea fi pusă în executare, ci doar cea de obligare la predarea unor bunuri, printre care, după cum s-a reținut deja, terenurile nu figurează. De altfel, în această ordine de idei, se configurează și simpla eroare materială a instanței care a pronunțat sentința civilă nr. 2291/30.04.1999, rezultată din împrejurarea că, deși un capăt de cerere, cel vizând daunele, a fost respins, acțiunea apare ca fiind admisă (lipsind mențiunea "în parte").
În mod similar, nu este util nici a se menționa, pe calea aceleiași proceduri reglementate de art. 399 și urm. proc.civ. că instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 2291/30.04.1999nu a individualizat exact suprafața efectivăa celor două boxe la predarea cărora --- a fost obligată. Acest aspect nu este contestat, însă rațiunea promovării contestației la titlu nu este aceea de a se menționa aspectele necuprinse în dispozitiv ci, dimpotrivă, una diametral opusă. Astfel, Curtea ar fi putut recunoaște utilitatea formulării contestației la titlu, doar în măsura în care contestatoarea ar fi pretins o identificare corespunzătoare a spațiilor, generic intitulate în titlu ca fiind boxele nr. 5 și 6, dar nu și în situația în care ea solicită să se menționeze lipsa indicării suprafeței boxelor.
Așa fiind, rezultă fără putință de tăgadă, că titlul este clar, dar și că lămurirea sa, în sensul pretins de către contestatoare, nu este justificată, motiv pentru care, în temeiul art. 296.proc.civ. Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta ---, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr. 2789/18.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în, satul, jud.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /4 ex./10.09.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Aurică Avram, Diana Manole
