Spete contestatie la executare comercial. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2329/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 353
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta contestatoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.4161/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare ""-, PRIN LICHIDATORUL JUDICIAR SRL, intimata intervenientă SC SRL, intimații SALARIAȚII CREDITORI AI SC SA - prin reprezentant SINDICATUL INDEPENDENT " " și intimata COMITETUL CREDITORILOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta contestatoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 16, intimata debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 23, intimata intervenientă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 24, intimata Salariații Creditori ai SC SA prin reprezentant Sindicatul Independent " " prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 25, lipsind intimata Comitetul Creditorilor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este ne legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurenta contestatoare prin apărător depune la dosar dovada comunicării motivelor de recurs către intimata Comitetul Creditorilor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta contestatoare prin apărător solicită admiterea recursului. Astfel, arată că instanța de fond, greșit a reținut că nu a comunicat lichidatorului judiciar cele trei ordine de plată ci doar două. Arată că cel de-al treilea ordin de plată a fost transmis prin fax lichidatorului judiciar, la numărul de telefon din antetul procesului verbal atacat în prima instanță. Mai precizează că nu avea obligația de a achita pasul de supraofertare ci doar achitarea garanției de participare. Instanța de fond, greșit a reținut că recurenta nu a invocat aceste aspecte odată cu încheierea procesului verbal, însă acesta a fost semnat cu obiecțiuni. Oferta recurentei era superioară celorlalte două oferte. În ce privește cuantumul onorariului de avocat, acesta este exagerat la suma de 400 milioane lei pentru o simplă contestație la un proces verbal întocmit de lichidator. Instanța are posibilitatea de a reduce cuantumul onorariului și să aprecieze asupra cuantumului, pricina nu este evaluabilă în bani iar această apărare este formulată în subsidiar. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea contestației.
Intimata debitoare prin apărător solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond. Astfel, instanța de recurs trebuie să verifice dacă lichidatorul a respectat procedura de valorificare a activelor, respectiv dacă al treilea ordin de plată nr.409/02.11.2007 a fost adus la cunoștința lichidatorului și dacă da, care era destinația reală a acestuia. Corect instanța de fond a reținut că lichidatorul a procedat conform dispozițiilor art.118 și a propus spre aprobare 6 loturi imobiliare fila 55 dosar de fond. Al treilea ordin de plată nu a fost adus la cunoștința lichidatorului, acest lucru fiind dovedit de înscrisurile depuse la dosar. La fila 7 dosar de fond există procesul verbal de supraofertare iar dacă recurenta ar fi avut ordinul de plată în mână, ar fi venit să spună că îndeplinește condițiile. Ordinul de plată despre care se face vorbire ca fiind trimis prin fax nu a fost prezentat niciodată. Chiar dacă ar fi fost depus, dispozițiile art.118 alin.3 stabilesc condiții specifice iar suma trebuia să ajungă în contul lichidatorului înainte de ședința de supraofertare. reală a ordinului de plată era acoperirea unei eventuale rezerve de supraofertare și nu reprezenta diferență. În ce privește cheltuielile de judecată, dacă s-ar admite recursul, imobilele au fost valorificate și s-au distribuit sume creditorilor. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului, depunând la dosar concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Intimata intervenientă prin apărător solicită respingerea recursului. Astfel, la încheierea procesului verbal toate părțile au fost întrebate dacă sunt și alte înscrisuri de depus, tocmai pentru că s-a remarcat faptul că recurenta nu îndeplinea condițiile din anunț. Reprezentantul societății recurente nu a produs prin fax cel de-al treilea ordin de plată. Nu se cunoștea acest ordin de plată și nici nu a fost menționat în procesul verbal. În obiecțiuni la procesul verbal reprezentantul societății recurente nu a precizat nici un ordin de plată. Așa cum a comunicat pasul de supraofertare, ar fi trebuit să urmeze aceeași formulă și pentru cel de-al treilea ordin de plată, respectiv să arate și să atașeze documentele doveditoare. În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a supramotivat modul în care a considerat că și-a făcut apărarea, având în vedere elementele de noutate și complexitatea speței. S-a avut în vedere calitatea adversarilor care se bucură de o anumită reputație, procesul a durat un an de zile. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 15.000 lei, obligându-se ca până la sfârșitul ședinței de judecată să depună dovada efectuării acestora.
Intimata Salariații Creditori ai SC SA - prin reprezentant Sindicatul Independent " " prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat. Recurenta nu îndeplinea condițiile de participare. La momentul ținerii procedurii de vânzare, banii nu erau intrați în contul lichidatorului. Dacă recurenta ar fi plătit, trebuia să aducă la cunoștința lichidatorului. De asemenea, arată că își menține excepția nulității recursului, solicitând admiterea excepției, recursul nefiind motivat.
Recurenta contestatoarea prin apărător, în replică, arată că se încearcă inducerea în eroare a instanței, lichidatorul contestând cuantumul depus cu titlu de pas de supraofertare. A arătat că a depus pasul de supraofertare și chiar dacă nu l-ar fi depus, nu avea obligația legală. Reprezentantul societății recurente nu putea să redacteze obiecțiunile așa cum vroia lichidatorul. Dovada pe care o face cu trimiterea prin fax, până la înscrierea în fals, mențiunea de pe aparatul fax nu pot fi modificate. Ordinul de plată l-a adresat lichidatorului la numărul său de fax. În ce privește excepția de nulitate, recursul este motivat potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata debitoare prin apărător solicită admiterea excepției nulității recursului. Totodată, în replică, arată că pe procesul verbal reprezentantul recurentei ar fi trebuit să menționeze că a trimis ordin de plată.
Intimata intervenientă prin apărător solicită admiterea excepției nulității recursului.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.4161/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată de SC SRL și a obligat-o pe contestatoare la plata sumei de 36.198 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intervenienta SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut în esență că lichidatorul judiciar numit în cauză a respectat întocmai procedura instituită de articolului 118 din Legea nr.85/2006, indicând în concret care au fost măsurile luate de acesta în scopul finalizării acestei proceduri.
A reținut că, în conformitate cu ceea ce s-a stabilit în adunarea generală a creditorilor, lichidatorul a publicat anunțul în ziarul Evenimentul Zilei din 26 octombrie 2007, fixând termen final de supraofertare la 2 noiembrie 2007 ora 17,oo, dar societatea contestatoare a interpretat de o manieră eronată condițiile de supraofertare, în consecință supraoferta sa nu a fost luată în considerare. A reținut că eroarea contestatoarei s-a materializat în calcularea necorespunzătoare a sumelor care trebuiau consemnate în contul lichidatorului până la 2 noiembrie 2007, astfel că la ora 17,oo, ora terminării perioadei de supraofertare, după verificarea ofertelor și a supraofertelor comunicate lichidatorului, s-a observat că oferta contestatoarei - astfel cum fusese comunicată - nu acoperea pasul de supraofertare de 20 % din prețul inițial, ci doar un pas de 10 %.
În ce privește ordinul de plată nr. 409 ce poartă data de 2 noiembrie 2007, judecătorul-sindic a reținut că nu a fost în mod legal adus la cunoștința lichidatorului și că nu îndeplinea condițiile stabilite de adunarea generală a creditorilor, la ora 17,oo reprezentantul contestatoarei nearătând că mai există un alt ordin de plată pentru ca acest aspect să se consemneze în procesul-verbal încheiat.
A apreciat că societatea contestatoare invocă în mod greșit dispozițiile articolului 117 alin. 3 din Legea nr.85/2006, în condițiile în care operațiunea contestată a vizat procedura vânzării directe cu supraofertare statuată de articolul 118 din același act normativ, care pentru această procedură nu prevede necesitatea unui caiet de sarcini întrucât nu este vorba despre o licitație.
Alăturat critica adusă de contestatoare în legătură cu activitatea lichidatorului de neexpunere pe piață a averii debitorului, bazându-se pe simplul fapt că societatea contestatoare a aflat de oferta în discuție, neîndeplinirea condițiilor din anunț fiind întrutotul imputabilă contestatoarei.
A făcut aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri,în termen legal a formulat recurs motivat societatea contestatoare, cauza fiind înregistrată sub nr- la 11 decembrie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, a fost prezentată situația de fapt cu invocarea ordinelor de plată nr. 406 și 407, ambele din 1 noiembrie 2007 și nr. 409 din 2 noiembrie 2007, recurenta susținând că în acest fel au fost consemnate atât sumele reprezentând contravaloarea garanției de participare cât și pasul de supraofertare. A susținut că au fost achitate aceste sume, deși nici dispozițiile Legii nr. 85/2006 și nici procesele-verbale din 17 octombrie 2007 al adunării creditorilor, respectiv din 9 octombrie 2007 al Comitetului Creditorilor nu impun supraofertantului o asemenea obligație. În această ordine de idei, a susținut că sumele achitate cu ordinele de plată nr.406 și 407, recunoscute de lichidator, erau suficiente pentru a conduce la validarea supraofertei sale.
A criticat hotărârea primei instanțe prin care s- reținut în mod eronat că societatea contestatoare nu a adus în mod legal la cunoștința lichidatorului ordinul de plată nr.409 din 2 noiembrie 2007. Sub acest aspect, recurenta a susținut că judecătorul-sindic a ignorat raportul de trimitere fax depus la dosar, care atestă împrejurarea că acest ordin de plată a fost comunicat la numărul de fax aparținând lichidatorului, astfel cum apare menționat în antetul actelor emise de lichidator. A criticat și faptul că judecătorul-sindic a ignorat faptul că această copie a ordinului de plată a fost trimisă lichidatorului la ora 16,23, așadar înainte de ora finală până la care se puteau înregistra supraoferte.
De asemenea, a criticat considerente în care judecătorul-sindic a reținut culpa recurentei contestatoare pentru neanunțarea lichidatorului despre existența celui de al treilea ordin de plată,susținând că dovada contrară reiese din împrejurarea că procesul verbal a fost semnat de recurenta contestatoare cu obiecțiuni.
A criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul cheltuielilor de judecată,susținând că este nejustificat de mare cuantumului onorariului avocațial în raport de faptul că obiectul contestației este neevaluabil în bani, precum și în raport de munca depusă de avocat. Sub acest aspect, în conformitate cu dispozițiile articolului 274 alin. 3 Cod procedură civilă a susținut că se impune reducerea onorariului.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 304 pct. 9 și pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
La 3 februarie 2009, intimata SC SRL a formulat întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt față de recursul formulat, prezentând propriul punct de vedere cu privire la cursul evenimentelor ce au avut loc la 2 noiembrie 2007. În raport de această situație de fapt, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 5 februarie 2009, intimații salariați creditori ai SC SA, prin reprezentant SINDICATUL INDEPENDENT " " au depus întâmpinare, prin care au invocat în principal excepția nulității recursului în raport de dispozițiile articolului 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă. Sub acest aspect, intimații au susținut că recurenta nu indică nici un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate și că nu face altceva decât să reia motivele contestației soluționate de judecătorul-sindic.
Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Excepția nulității recursului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, având în vedere că din dezvoltarea motivelor de recurs, ca și din indicarea expresă a dispozițiilor articolului 304pct.9 Cod procedură civilă reiese că societatea contestatoare a invocat pronunțarea unei hotărâri dată cu greșita aplicare a legii. De asemenea, se constată că recurenta contestatoare a solicitat expres instanței de recurs examinarea cauzei și sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, indicând punctual care sunt argumentele aduse de judecătorul-sindic care vin în contradicție cu probele administrate în cauză. Toate aceste motive conduc la concluzia că recurenta contestatoare și-a argumentat criticile aduse instanței de fond și că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de articolului 304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul nefiind lovit de nulitate din acest punct de vedere.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Critica relativă la lipsa oricărei obligații de consemnare a sumelor reprezentând pasul de supraofertare este neîntemeiată.
Dispozițiile articolului 118 din legea nr.85/2006 nu instituie in terminis această obligație, însă aceasta reiese implicit din alin. 4 al acestui articol, în care se prevede faptul căvânzarea va putea fi făcută-numai după 30 de zilede la data ultimei publicați făcute de lichidator în ziar a anunțului privind condițiile de supraofertare,încheierea deplină a operațiunii de vânzare presupunând plata prețului(în care este inclus și pasul de supraofertare)întrucât acesta este scopul lichidării.
De altfel, aceasta critică este neîntemeiată și prin prisma poziției recurentei însăși, care finalmente a înțeles să achite sumele stabilite în anunț, recunoscând astfel necesitatea plății anticipate.
Critica relativă la neluarea în seamă de către judecătorul-sindic a ordinului de plată nr.409 din 2 noiembrie 2007, este neîntemeiată. Existența acestui ordin de plată transmis la adresa de fax a lichidatorului judiciar ce a organizat vânzarea înainte de ora 17, ora maximă pentru depunerea supraofertelor, este necontestată.
Ceea ce, însă, i s-a imputat recurentei contestatoare este neinvocarea acestui ordin de plată până la finalul ședinței și neprezentarea acestuia lichidatorului, respectiv coparticipanților. Împrejurarea că reprezentantul recurentei a semnat procesul-verbal "cu obiecțiuni", fără a indica în ce constau aceste obiecțiuni și fără raportare la plata în completare făcută prin nr. 409 este lipsită de relevanță, "obiecțiunile" exprimate în termeni de maximă generalitate fiind doar formale și neavând vocație de a conduce la anularea vânzării.
Un argument de natură a infirma susținerea recurentei contestatoare despre destinația sumelor achitate cu ordinul de plată nr.409 din 25 noiembrie 2007 este și cel legat de cuantumul sumei achitate prin acest ordin de plată, sumă cu mult superioară celei datorate. Astfel, în raport de procesul-verbal al ședinței de vânzare de la 2 noiembrie 2007, Curtea reține că societatea recurentă datora o diferență de 108.000 lei pentru nr. 406 din 1 noiembrie 2007 și de 72.395,30 lei pentru 407 din 1 noiembrie 2007, cuantumul acesteia nefiind contestat. Or, prin p nr. 409 din 2 noiembrie 2007 s-a depus suma de 285.120 lei, diferența în plus de 104.724,70 lei fiind considerabilă și nejustificată de către recurenta - creditoare. Nici în recurs nu a prezentat măcar un punct de vedere sub acest aspect, deși părțile adverse au avansat o ipoteză care ar fi condus la suma respectivă, ipoteză care, însă, o exclude pe aceea susținută de recurentă, anume a suplimentării sumelor deja depuse cu titlu de garanție și de pas de supraofertare.
În fine, critica recurentei este apreciată ca neîntemeiată și în raport de momentul plății. Pentru considerentele expuse în analiza primei critici, Curtea a apreciat că dispozițiile articolului 118 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 prevăd implicit obligația achitării anticipate a garanției și a pasivului de supraofertare. Ca atare, la momentul desfășurării vânzării - 2 noiembrie 2007 -sumele trebuiau să existe în contul deschis de lichidator în acest scop. Or, cu ordinul de plată nr.409 din 2 noiembrie 2007 recurenta contestatoare nu a făcut decât dovada depunerii acestuia la 2 aprilie 2007 și aceasta în intervalul orar 1600- 1700, în condițiile în care chiar banca la care ordinul de plată a fost depus comunicat faptul că instrumentele de plată depuse după ora 1530sunt procesate în următoarea zi bancară ( fila 35 a dosarului de fond).
Ca urmare, în raport chiar de adresa emisă de și de reglementările BNR privind procesarea ordinelor de plată pe suport de hârtie, în lei, s-a făcut dovada că abia la 3 noiembrie 2007 a fost debitat contul societății contestatoare, plata fiind considerată a fi fost efectuată, în caz de virament, abia la momentul creditării contului deschis de lichidator, moment oricum ulterior datei vânzării imobiliare.
Pe cale de consecință, nici din acest punct de vedere nu se poate reține susținerea recurentei despre ignorarea nelegală a plății efectuate prin nr.409 din 2 noiembrie 2007.
Critica relativă la cheltuielile de judecată acordate prin hotărârea atacată este neîntemeiată. Se constată faptul că recurenta contestatoare se limitează la a susține că onorariul avocațial este disproporționat de mare raportat la obiectul neevaluabil în bani al contestației și la munca depusă de avocat, însă recurenta nu a făcut, nici la solicitarea expresă Curții, un contracalcul al sumei efectiv datorate, de aceea Curtea a apreciat ca strict formală și lipsită de argumentație această critică.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate susține că obiectul cauzei este neevaluabil în bani, ci dimpotrivă, câtă vreme vizează o vânzare imobiliară și anularea contractelor încheiate, activitatea avocatului fiind pe măsura importanței și complexității acestei cauze.
Prin urmare, Curtea apreciază, și după examinarea cauzei sub toate aspectele, conform articolului 3041Cod procedură civilă că judecătorul-sindic a reținut corect situația de fapt și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente, în speță nefiind îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin.1 Teza a II a Cod procedură civilă. În temeiul articolului 316, raportat la articolul 298 și la articolul 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe recurentă să plătească intimatei SC SRL cheltuielile de judecată efectuate în recurs, cheltuieli constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta contestatoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.4161/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare ""-, PRIN LICHIDATORUL JUDICIAR SRL, intimata intervenientă SC SRL, intimații SALARIAȚII CREDITORI AI SC SA - prin reprezentant SINDICATUL INDEPENDENT " " și intimata COMITETUL CREDITORILOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC SRL 15.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
27.03.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond.
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
