Spete contestatie la executare comercial. Decizia 360/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.360/C/2008-
Ședința publică din data de 08 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții creditori 164 foști salariați ai - SA, toți cu domiciliul ales la CABINETUL INDIVIDUAL cu sediul în O, Parcul, nr. 7,. 2.-C, jud. B, recurenta - SA cu sediul în B, Calea nr.239, Sector 1,în contradictoriu cu intimații creditori:, G, toți cu domiciliul ales în de,-, Federația Sindicatelor Libere și Independente - P, nr.1 A, etaj 7, județul P, SINDICATUL LIBER INDEPENDENT cu sediul în - A, intimata debitoare - SA - A, -, J - prin lichidator - SRL O,- C și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O str. - nr.11 împotriva Sentinței nr.105/F din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect contestație la tabelul preliminar de creanțe.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt legal timbrate cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința din 24 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursurilor, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, în vederea deliberării instanța a amânat pronunțarea pentru data de 01 octombrie 2008 și 08 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.105/F din 7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis contestațiile formulate de contestatorii SINDICATUL LIBER INDEPENDENT și de 169 de foști salariați din care un număr de 164, respectiv:, HG, -, -, -, -, G, -, -, -, G, -, G, -, G, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, --, -, G, -, G, G, -, -, -, M, G, -, C, C, ȘI, -, A, G, G, A, și un număr de 5 salariați:, G, în nume propriu, și în consecință:
S-a constatat că măsura luată de administratorul judiciar la data de 12.10.2005 de denunțare a contractului colectiv de muncă încheiat între - SA și Sindicatul Liber Independent este neîntemeiată.
S-a dispus înscrierea în tabelul de creanțe a sumelor reprezentând salarii compensatorii, indexări și premii ce vor fi calculate de lichidatorul judiciar și a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 10% din creanța astfel înscrisă.
S-a admis contestația Federației a Sindicatelor Libere și Independente a Asociațiilor și Ligilor din Industriei și dispune înscrierea creanței acesteia în sumă de 597.990 lei, cu titlu de creanță chirografară, a respins contestațiile formulate de creditorul - SA și de debitorul - SA.
S-a respins excepția prescripției invocată de debitorul - SA cu privire la creanța - SA.
S-a dispus înscrierea creanței - SA în tabelul de creanțe cu suma calculată prin expertiza efectuată în dosarul de faliment.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 192/C/12.04.2007-R a Curții de Apel Oradea au fost admise ca fondate recursurile declarate de: 1) Sindicatul Liber Independent; 2) un număr de 145 de salariați ai; 3) debitorul SA și 4) - SA - împotriva sentinței nr. 627/F/31.10.2006 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Bihor ce a fost casată în parte cu trimitere spre o nouă judecare, urmând a fi avute în vedere considerentele deciziei.
1) În acest sens în decizia de casare s-a reținut că judecătorul sindic nu a avut în vedere contestațiile formulate de toți salariații, fiind omisă analizarea contestației formulate de un număr de 66 foști salariați împotriva deciziei administratorului judiciar de denunțare a contractului colectiv de muncă.
2) S-a mai reținut în ce privește contestația debitorului - SA - că s-a dispus înscrierea provizorie în tabel a creanței creditorului - SA, fără însă a fi precizat cuantumul exact al creanței, care se înscrie provizoriu până la efectuarea expertizei dispuse. Pe de altă parte, sub aspectul aceleiași creanțe s-a arătat că, judecătorul sindic a respins excepția prescripției unei părți a creanței SA, fără să indice cuantumul sumei pretins prescrise.
3) Cât privește contestația Sindicatului Liber și Independent al SA și a celor 145 de foști salariați - s-a arătat de către instanța de recurs că motivele invocate de acești contestatori sub aspectul denunțării contractului colectiv de muncă nu au fost analizate de judecătorul sindic în mod distinct, nefiind suficientă referirea la art. 64 din Legea nr. 64/1995 atâta vreme cât nu s-a explicat ce se înțelege prin maximizarea valorii averii debitorului și de ce este justificată măsura denunțării contractului colectiv de muncă.
4) S-a reținut și că judecătorul sindic nu a examinat cererea formulată de salariați privind efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea și calcularea drepturilor salariale pretinse.
Având în vedere prevederile art. 315 alin. 1 și 3 cod procedură civilă, judecătorul sindic, procedând la o nouă judecare a cauzei, ținând seama de considerentele deciziei de casare, anterior expuse și de toate motivele invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost casată, precum și de susținerile părților în prezenta fază procesuală, a constatat următoarele:
În ce privește contestația formulată de cei 66 de foști salariați cu privire la care s-a reținut de către instanța de recurs că judecătorul sindic nu s-a pronunțat, se constată că, în realitate, aceștia erau incluși în rândul celor 164 reprezentați de Cabinetul avocațial individual.
Cât privește fondul contestațiilor formulate de contestatorii Sindicatul Liber Independent și de cei 169 foști salariați, din care un număr 164 sunt reprezentați de Cabinetul avocațial individual, împotriva măsurii denunțării contractului colectiv de muncă luată de administratorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că acestea sunt fondate.
Măsura luată a fost justificată de administrator prin efectul pe care aceasta urma să îl aibă asupra averii debitorului, fiind folosită sintagma -maximizarea - averii.
În opinia contestatorilor, denunțarea contractului colectiv de muncă nu putea fi luată în temeiul art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv a art. 67 din Legea nr. 64/1995 republicată, în vigoare la data de 12.10.2005, această măsură nefiind de natură a conduce la maximizarea averii debitorului, așa cum s-a susținut.
În doctrina de dreptul muncii s-a exprimat opinia că, textul vizează contractele individuale de muncă și nicidecum contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, la modul general, concedierile colective trebuie să fie efectuate în spiritul Directivei 98/59/CE, potrivit cu care noțiunea de concediere colectivă include orice încetare a contractelor de muncă, care nu este datorată voinței lucrătorului, fiind dispusă fără consimțământul său și care impune respectarea obligațiilor asumate în sensul atenuării consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale, inclusiv acordarea plăților compensatorii ori a altor drepturi inserate în contractele colective de muncă la nivel de unitate sau de ramură.
Această măsură de denunțare trebuia deci argumentată economic spre a se putea verifica dacă este întemeiată sau nu, susținerea administratorului nefiind suficientă, după cum au arătat și contestatorii, simpla referire la textul de lege și la scopul avut în vedere de aceasta, nefiind de natură a conduce neapărat la luarea acestei măsuri.
Prin urmare, în opinia judecătorului sindic contractul de muncă nr. 4/04.02.2003, încheiat între debitorul - SA și contestatorul Sindicatul Liber Independent, prelungit ulterior prin Actul adițional nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a Județului B sub nr. 4/04.02.2003, a fost în mod nejustificat denunțat, motivațiile acestui demers fiind pur formale în raport cu scopul avut în vedere, fiind evident că măsura luată nu a condus la "maximizarea" averii debitorului.
Nu pot fi reținute susținerile contrare nici ale lichidatorului judiciar, nici ale creditorului SA, care au solicitat respingerea contestațiilor Sindicatului Liber Independent și ale foștilor salariați și menținerea măsurii denunțării contractului colectiv de muncă.
Prin concluziile scrise, creditorul SA a arătat că menținerea ori denunțarea unor contracte este atributul exclusiv al administratorului judiciar, susținere corectă în principiu, dar fără relevanță sub aspectul măsurii dispuse întrucât nu s-a contestat calitatea administratorului judiciar de a lua măsura ci temeinicia măsurii și circumscrierea ei rigorilor legale și chiar morale.
Pe de altă parte, acest creditor a arătat că, în calitatea sa de deținător al celei mai importante creanțe și-a manifestat intenția de a negocia cu reprezentanții salariaților cu privire la plățile ce vor fi acordate acestora. Ori, în această situație, se poate observa o poziție inconsecventă față de această problemă întrucât, deși pe de o parte se contestă legitimitatea despăgubirilor, pe de altă parte se acceptă faptul că salariații sunt îndreptățiți a primi unele plăți.
Sub aspectul contestației debitorului față de întinderea creanței - SA, judecătorul sindic a constatat că, după cum au recunoscut atât acest creditor cât și debitorul, reprezentat în prezent prin lichidator (având în vedere că în prezent societatea se află în faliment - conform sentinței nr. 159/20.03.2007 a judecătorului sindic - irevocabilă), în dosarul de faliment s-a efectuat expertiza dispusă de judecătorul sindic deja în acest sens, fiind deci inutilă efectuarea uneia noi în dosarul de față, în caz contrar ajungându-se la o dublare a probațiunii cu privire la aceleași aspecte.
Cât privește aspectul legat de faptul că judecătorul sindic nu a indicat cuantumul sumei cu privire la care s-a invocat prescripția, față de recunoașterea de datorie făcută de debitor, excepția prescripției a fost apreciată neîntemeiată, iar față de faptul că prin expertiza dispusă s-a stabilit întinderea creanței, orice analiză suplimentară apare superfluă.
Sub aspectul expertizei privitoare la creanțele salariaților, reprezentanții acestora au arătat că nu înțeleg să solicite o astfel de probă, care ar fi costisitoare și de durată, sumele respective putând fi calculate de lichidator, opinie împărtășită de instanță având în vedere că sumele sunt determinabile, iar aspectul contestat vizează împrejurarea dacă acestea sunt justificate juridic, respectiv dacă se acordă ori nu. În același sens sunt și prevederile art. 73 din Legea nr. 85/2006 potrivit cu care judecătorul soluționează deodată contestațiile la tabel, dispunând înscrierea provizorie a acestora dacă este necesară administrarea unor probe.
În consecință, judecătorul sindic, văzând principiul disponibilității părților, precum și apreciind ca legitime susținerile legate de durata efectuării lucrării și având în vedere că sumele sunt determinabile, a apreciat că acestea pot fi calculate de lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs - SA B solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii contestației formulate de această recurentă împotriva creanței salariaților în cuantum de - lei reprezentând salarii compensatorii, indexări și premii ce vor fi calculate de lichidatorul judiciar și a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 10 % din creanța astfel înscrisă și înlăturarea acestor sume din tabelul definitiv al creanțelor, precum și admiterea înscrierii cu titlu definitiv a creanței - SA în sumă de 104.586.011,73 lei, creanță verificată de administratorul judiciar și pe cale de consecință înlăturarea raportului de expertiză dispus de judecătorul sindic și menținut de tribunalul Bihor cu prilejul judecării contestațiilor.
În motivarea recursului arată că nedenunțarea contractului colectiv de muncă de către administratorul judiciar ar fi adus grave prejudicii creditorilor societății deoarece creanțele născute din acest contract se ridică la aproximativ 15 milioane lei.
Recurentul este creditor principal cu o creanță reprezentând 75,969 % din totalul creanțelor, a creditat societatea prin livrare de țiței, care a condus la achitarea salariilor, iar la data deschiderii procedurii de insolvență salariații nu aveau salarii restante.
Prevederile art. 26 din contractul colectiv de muncă cu privire la acordarea de ajutoare sociale se referă la împrejurarea în care desfacerea contractelor de muncă se realizează din inițiativa societății, ca urmare a reorganizării, ori în această situație este vorba de deschiderea procedurii de insolvență. Prevederile acestui articol pot fi aplicate numai în cazul unei societăți viabile, productive, care poate să suporte achitarea unei sume atât de mari.
De asemenea indexările și premiile pot fi acordate salariaților numai în condițiile unei societăți productive.
Sub acest aspect invocă prevederile art.1221din Legea 64/1995, care prevede că salariații au drept de creanță pentru cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii. Invocă un prejudiciu propriu prin plata acestor sume în favoarea angajaților.
Cu privire la creanța proprie aduce critici expertizei efectuate arătând că, creanța totală este de 104,586,011.73 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și cei 164 foști salariați creditori, nominalizați prin tabelul depus la dosar, solicitând modificarea sentinței prin respingerea contestației federației a Sindicatelor Libere și Independente a Asociațiilor și Ligii din ramura Industriei privind înscrierea în tabelul creanțelor a sumei de 597.990 lei și înscrierea în tabelul de creanță a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 10 % din creanțele salariale admise alături de aceste creanțe salariale și nu la creanțe chirografare.
În motivarea recursului arată că au contestat creanța Federației a Sindicatelor, iar instanța de rejudecare nu a analizat deloc această problemă, deși prin decizia de casare se indică rejudecarea și a acestei contestații.
Ordinele de plată depuse la dosar dovedesc că federația deține o creanță împotriva Sindicatului Liber și nu împotriva debitoarei.
Deși judecătorul sindic invocă disp. art. 987 Cod civil, acest articol nu are incidență în cauză deoarece Federația nu a administrat nici o clipă averea ci a gratificat Sindicatul Liber.
Cu privire la cheltuielile de judecată aferente drepturilor salariale arată că în sentință trebuia să se prevadă ca acestea să fie înscrise alături de aceste creanțe salariale și nu la creanțe chirografare deoarece onorariile de avocat aferente creditorilor cu creanțe privilegiate sunt prioritare potrivit art. 123 alin. 2 din Legea 86/2006.
Prin întâmpinare salariații creditori au solicitat respingerea recursului declarat de - SA arătând că, contractul colectiv de muncă nu poate fi denunțat unilateral și chiar dacă ar fi fost denunțat nu produce efecte retroactiv, drepturile rămânând câștigate salariaților.
Contractul colectiv de muncă nu mărește averea debitoarei, ci scade din drepturile salariaților în favoarea altor creditori.
Drepturile bănești au fost recunoscute încă din 27 iulie 2005, cu mult înainte de denunțarea unilaterală a acestui contract, prin semnarea proiectului de concediere colectivă de către patronat, administratorul judiciar și sindicat, și nu se poate reveni asupra acestor acorduri.
Potrivit art. 64 alin. 1 din Legea 85/2006 creanțele salariaților se înregistrează de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, dar aceasta este o măsură de protecție și atunci când salariații au și alte drepturi neevidențiate contabil în societate, aceste creanțe trebuie înscrise conform cererilor creditorilor.
Cu privire la creanța -ului arată că în cauză s-a efectuat o expertiză, față de care orice discuție este inutilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate, instanța reține că recursurile sunt în parte fondate.
Motivul invocat cu privire la înlăturarea creanței salariaților nu poate fi reținut.
Așa cum corect a reținut judecătorul sindic, contractul colectiv de muncă nu putea fi denunțat unilateral de către judecătorul sindic deoarece nu este un contract cu executare succesivă care ar duce la maximizarea valorii averii debitorului. Denunțarea acestui contract ar avea un singur efect, neplata creanței creditorilor, iar recurentul nu poate invoca faptul că ar avea un prejudiciu prin faptul că eventual nu i se va putea achita întreaga creanță deoarece sunt creanțe preferențiale care se plătesc cu prioritate față de creanța recurentului.
În opinia recurentului prejudiciul încercat constă prin faptul că sumele încasate se distribuie la mai mulți creditori și preferențial.
Acest motiv prin el însuși nu poate să ducă la înlăturarea creanței altui creditor.
Contractul colectiv de muncă este un contract accesoriu contractelor individuale și produce efecte atâta timp cât contractul individual este în vigoare, drepturile bănești născute în baza acestui contract trebuie să fie achitate atâta timp cât unt în vigoare contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește salariile compensatorii, aceste drepturi bănești s-au născut ca urmare a concedierii colective, respectiv a desfacerii contractelor de muncă din inițiativa unității, chiar dacă această inițiativă a fost determinată dintr-o conjunctură economică internă a societății angajatoare.
Analizând motivul de recurs privind înscrierea creanței în sumă de 104,586,011.73 lei și înlăturarea expertizei se constată că judecătorul sindic a dispus înscrierea creanței în tabelul de creanțe cu suma calculată prin expertiza efectuată în dosarul de faliment reținând că în acest dosar s-a efectuat expertiza dispusă de judecătorul sindic în acest sens, fiind inutilă efectuarea unei noi lucrări pentru a nu se ajunge la o dublare a probațiunii cu privire la aceleași aspecte.
Judecătorul sindic nu a stabilit care este cuantumul creanței ce reține din această expertiză, nu a pus în discuția părților această probă chiar efectuată într-o altă fază a procedurii, dar reținută ca și mijloc de probă pentru stabilirea creanței în cadrul contestației și nici nu a analizat de ce reține această lucrare și nu creanța pretinsă de creditori.
Sub acest aspect se constată că judecătorul sindic nu a judecat acest capăt de cerere, iar în recurs, pentru prima dată nu poate fi analizată o probă care nu a fost pusă în discuția părților și nu a fost dezbătută.
Cu privire la acest capăt de cerere sunt întrunite condițiile art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă impunându-se casarea sentinței cu trimitere pentru stabilirea creanței cu care s-a dispus înscrierea în tabelul de creanțe a creditoarei - SA.
Analizând recursul declarat de cei 164 de salariați se constată că motivele de recurs privind natura creanțelor reprezentând cheltuielile de judecată aferente drepturilor salariale sunt în afara prezentului proces.
Prin sentința recurată s-a dispus înscrierea în tabelul creanțelor a drepturilor salariale, precum și a onorariului de avocat aferent acestei creanțe, fără a se stabili natura creanței.
În baza acestei sentințe lichidatorul a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor la 1.04.2008 (fila 117.38) și cu această ocazie cheltuielile de judecată prevăzute în sentința recurată au fost trecute la categoria creanțelor chirografare. Astfel fiind, natura acestei creanțe s-a stabilit de lichidatorul judiciar după pronunțarea sentinței recurate, iar această măsură a lichidatorului a fost contestată și prin sentința 533/F/03.06.2008 judecătorul sindic s-a pronunțat asupra naturii acestei creanțe.
În ceea ce privește creanța Federației a Sindicatelor în sumă de 597.990 lei instanța reține că în dispozitivul sentinței recurate judecătorul sindic a admis contestația și a dispus înscrierea acestei creanțe cu titlu de creanță chirografară fără însă a analiza în vre-un fel dacă sumele au fost plătite de această creditoare debitoarei în faliment sau unei terțe persoane juridice, sau dacă între debitoare și cel care ar fi încasat suma ar exista vre-un raport juridic, pentru care motivele invocate de recurenți nu pot fi analizate atâta timp cât judecătorul sindic nu a analizat deloc această creanță în cadrul contestației.
Se constată că, cu privire la această contestație sunt întrunite condițiile disp. art.312 pct. 5 Cod procedură civilă, contestația fiind admisă fără ca instanța să fi soluționat procesul prin cercetarea fondului, motiv pentru care se impune casarea sentinței cu trimitere și pentru soluționarea acestei contestații.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE în parte recursurile declarate de - SA cu sediul în B, Calea nr.239, Sector 1 și cei 164 foști salariați ai - SA:, HG, -, -, -, -, G, -, -, -, G, -, G, -, G, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, --, -, G, -, G, G, -, -, -, M, G, -, C, C, ȘI, -, A, G, G, A, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual cu sediul în O, Parcul, nr. 7,. 2.-C, jud. B,în contradictoriu cu intimații creditori:, G, toți cu domiciliul ales în de,-, Federația Sindicatelor Libere și Independente - P, nr.1 A, etaj 7, județul P, SINDICATUL LIBER INDEPENDENT cu sediul în - A, intimata debitoare - SA - A prin lichidator - SRL O,- C și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O str. - nr.11 împotriva Sentinței nr.105/F din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează în parte cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță pentru soluționarea contestației Federației a Sindicatelor Libere și Independente a Asociațiilor și Ligii din Industriei privind înscrierea în tabelul creanțelor a sumei de 597.990 lei și pentru stabilirea creanței cu care s-a dispus înscrierea în tabelul de creanțe a creditoarei - SA.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate cu recurs.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.TVA
Jud. fond
Tehn.red./2 ex
14.10.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Marinescu Simona
