Spete contestatie la executare comercial. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/
Ședința publică din data de 26 mai 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 96/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoare intimată - - prin lichidator judiciar IP, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru lichidatorul debitoarei consilier juridic, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 05.05.2008, de către Tribunalul Arad înscrisurile solicitate prin încheierile de la termenele anterioare.
Reprezentanta lichidatorului debitoarei arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului debitoarei solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 96/23.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, la planul de distribuție nr. 2 din 24.10.2007, întocmit de lichidatorul judiciar și afișat la 24.10.2007, în sensul că a menținut provizionul stabilit de către lichidatorul judiciar de 74.143,2 lei și a fixat termen pentru continuarea procedurii de lichidare la 20.02.2008.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada constatat că prin registratură creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu cât și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B a formulat contestație la planul de distribuire nr.2 /24.10.2007 întocmit de lichidatorul judiciar A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - -, solicitând admiterea contestației în sensul respingerii propunerii lichidatorului judiciar de aprobare a planului de distribuție, respectiv în ceea ce privește stabilirea, rovizionului p. pentru continuarea procedurii în sumă de 74.143,2 lei ca nelegală și netemeinică și în consecință modificarea planului de distribuție in sensul reducerii provizionului.
S-a mai arătat că solicitarea lichidatorului judiciar de reținere a provizionului este neîntemeiată raportat la prevederile art. 127 din Legea 85/2006, suma stabilită ca provizion fiind prea ridicată raportat la cheltuielile necesare continuării procedurii, că s-a valorificat de către lichidatorul judiciar activul aparținând debitoarei încasându-se suma de 248.896 lei și scăzând din această sumă suma reprezentând onorariul lichidatorului judiciar și a sumei de -,2 reprezentând creanțele bugetare rezultă suma de -,2 și nu suma de 74143,2 lei cum eronat a stabilit lichidatorul judiciar deci aproximativ 1/2 din suma de distribuit. Se mai susține că pentru acoperirea integrală a creanțelor bugetare este necesar ca lichidatorul judiciar să mai distribuie din suma rămasă de -,2 lei doar suma de 58604,12 lei rămânând un provizion de 49641,8 lei sumă suficientă pentru acoperirea cheltuielilor viitoare ale averii debitorului și pentm toate aceste motive solicită admiterea contestatiei.
Lichidatorul judiciar a depus întămpinare în dosarul de fond, n ceea ce privește contestația formulată arătând că, calculul efectuat de către creditorul contestator este unul eronat, arătând că provizionul reținut este destinat în mare parte acoperirii impozitului pe profit datorat de pe urma lichidării al cărui cuantum a fost estimat la data întocmirii planului de distribuție de 56.536,25 lei ce urmează a fi achitat la sfârșitul rocedurii p. în nformitate cu art. 25 alin. 5 din Legea 82/1991, perioada de lichidare fiind considerată un exercițiu financiar indiferent de durata sa, iar obligația de plată a impozitului pe profit se naște ca urmare a încheierii exercițiului financiar. Astfel, s-a arătat că destinația acestei sume va fi în direcția bugetului de stat atât în situația plății ei la nivelul estimat, care va putea suferi modificări până la sfarșitul procedurii, putând scădea prin eventualele cheltuieli viitoare deductibile, caz în care suma scăzută va fi distribuită conform tabelului sau va putea crește prin valorificarea și a celorlalte active imobile aflate în patrimoniul debitoarei crescând astfel baza de impozitare.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că totalul sumei încasate este de 251.211,99 lei, din care următoarele sume: 36.417,99 sume plătite conform raportului, 24.889,60 lei onorariu lichidator conform planului de distribuire nr. 2, 1.155.761,20 lei sume de distribuit către creditori conform planului de distribuire nr. 2, suma de 74.143,20 lei provizion care se compune din 56.536 lei, impozit pe profit estimat la data propunerii planului, 227,80 lei onorariu lichidator și 17.379,40 lei pentru continuarea procedurii adică salarii personal pază, lucrări topografice aferente bunurilor rămase cheltuieli pentru recuperarea creanțelor publicitate și corespondență. motiv pentru care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiată.
Față de aceste aspecte, tribunalul n baza art. 122 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a respins această contestație ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că potrivit art. 25 alin 5 din 82/1991, exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe de la data încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie in ziua precedentă datei când începe lichidarea iar obligația de plată a impozitului pe profit se naște ca urmare a încheierii exercițiului financiar.
S-a considerat de către instanța de fond că această contestație nu poate fi admisă in modalitatea propusă de creditorul contestator întrucât s-ar încălca prevederile ant. 123 alin. 1 din legea 85/2006, rămânând neacoperită obligația care are rangul conferit de acest articol, deoarece articolul 25 alin. 5 din Legea 82/1991 impune o condiție suspensivă a exigibilității plății așa cum s-a evidentiat mai sus, ia așa cum rezultă din raportul întocmit pentru data de 26.09.2007 prețul de vânzare pentru imobilul secția 5 mecanizare situat in localitatea a foat încasat și este în cuantum de 248.896 lei și scăzând din această sumă, suma de 214.794 lei inserată in planul de distribuire nr. 2/24.10.2007, rezultă uma de 34.102 lei, sumă care se regăsește în raporturile asupra fondurilor întocmite în condițiile art. 122 din Legea 85/2006.
Astfel, tribunalul a apreciat că din totalul sumei încasate de către lichidatorul judiciar de 251.211,99 lei următoarele sume sunt deja plătite sau destinate plăților, după cum urmează: 36.417,99 sume plătite conform raportului, 24889,60 onorariu lichidator conform planului de distribuire nr. 2, -,20 sume de distribuit către creditori conform planului de distribuire nr. 2, suma de 74143,20 lei provizion care se compune din 56536 lei impozit pe profit estimat la data propunerii planului, 227,80 onorariu lichidator și 17379,40 lei pentru continuarea procedurii, adică salarii personal pază, lucrări topografice aferente bunurilor rămase, cheltuieli pentru recuperarea creanțelor, publicitate și corespondență.
Pentru aceste considerentele expuse, judecătorul sindic în baza art. 122 alin 4 din Legea 85/2006 a respins contestația la planul de distribuție nr. 2 din 24.10.2007, întocmit de lichidatorul judiciar și afișat la 24.10.2007, apreciind in baza cerințelor art. 127 din Legea 85/2006 că suma stabilită provizion este corespunzătoare scopului pentru care aceasta a fost instituită, astfel încât a menținut provizionul stabilit de către lichidatorul judiciar de 74.143,2 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii propunerii lichidatorului judiciar de aprobare a planului de distribuire propus de acesta, respectiv în ceea ce privește stabilirea provizionului pentru continuarea procedurii în sumă de 74.143,2 lei RON, ca nelegală și netemeinică, iar în consecință modificarea planului de distribuire din data de 24.10.2007, în ceea ce privește provizionul reținut de lichidator pentru continuarea procedurii.
În motivarea recursului, s-a considerat că Tribunalul Arada pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, apreciind în mod greșit că suma de 74.143,2 lei RON reprezentând provizionul reținut de lichidator pentru continuarea procedurii ar fi întemeiat, întrucât ar fi compus din mai multe sume care trebuie achitate pentru continuarea procedurii. Arată că în fapt, prin planul de distribuire nr. 2, afișat la data de 24.10.2007, lichidatorul judiciar a solicitat aprobarea planului de distribuție depus la aceeași dată la dosarul cauzei, stabilind pentru continuarea procedurii un provizion de 74.143,2 lei RON, considerând că solicitarea lichidatorului judiciar de reținere a provizionului în sumă de 74.143,2 lei RON, solicitare menținută prin sentința atacată, este neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 127 din Legea 85/2006 actualizată.
Recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A susține că aprobarea planului de distribuire astfel cum a fost propus de lichidator cu stabilirea unui provizion în sumă de 74.143,2 lei este neîntemeiată, având în vedere că suma este prea ridicată raportat la cheltuielile necesare continuării procedurii, iar după cum se poate observa din planul de distribuire propus de lichidator, s-a valorificat de către acesta activul societății debitoare, încasându-se suma de 248.896 lei, aceasta fiind suma pe care lichidatorul o are de distribuit către creditorii înscriși în tabelul creanțelor.
Creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A consideră că instanța nu a ținut cont în motivarea sentinței că dintr-un simplu calcul matematic, respectiv din scăderea din suma de distribuit a sumei de 24889,6 lei, reprezentând onorariul lichidatorului și a sumei de 115.761,2 lei reprezentând creanțe bugetare, rezultă suma de 108.245,2 lei și nu suma de 74.143,2 lei, cum eronat a stabilit lichidatorul judiciar și instanța de judecată, deci aproximativ din suma de distribuit. Având în vedere că suma rămasă în urma scăderii onorariului și a creanțelor bugetare este de 108.245,2 lei, consideră că din această sumă lichidatorul judiciar ar putea acoperi integral creanțele bugetare.
Se mai arată că pentru acoperirea integrală a creanțelor bugetare este necesar ca lichidatorul judiciar să mai distribuie din suma rămasă de 108.245,2 lei doar suma de 58.604,12 lei și în aceste condiții ar rămâne un provizion de 49.641,8 lei, suma suficientă pentru acoperirea cheltuielilor viitoare ale averii debitorului. Astfel, consideră că lichidatorul judiciar a reținut că judecătorul sindic a aprobat pentru continuarea procedurii un provizion prea mare raportat la cheltuielile debitoarei, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaște nici prețul la care vor fi valorificate și nici termenul de valorificare al bunurilor rămase în averea debitoarei. Se mai susține că prin planul de distribuire nr. 1/17.01.2007, lichidatorul judiciar a reținut pentru continuarea procedurii doar suma de 9.386,88 lei ca și provizion.
Creditoarea consideră că în soluționarea contestației, instanța nu a ținut cont de faptul că între cele două sume reținute drept provizion pentru continuarea procedurii, respectiv suma de 9.386,88 lei, cu ocazia primului plan de distribuire și suma de 108.245,2 lei, propusă la al doilea plan de distribuire, este o diferență de aproximativ 90.000 lei, astfel încât provizionul de 108.245,2 lei nu se justifică, fiind suficientă și suma de 49.641,8 lei, astfel cum a fost calculată de această creditoare.
IP A, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate - - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, arătând referitor la susținerea creditorului, că nu este vorba despre un calcul eronat, că provizionul reținut este destinat în mare parte acoperirii impozitului pe profit datorat de pe urma lichidării, al cărui cuantum estimat la data întocmirii planului de distribuție a fost de 56536,25 lei, dar care urmează a fi achitat la sfârșitul procedurii ținându-se cont de prevederile art. 25 (5) din Legea 82/1991, conform căreia "Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de durata sa", astfel că obligația de plată a impozitului pe profit se naște ca urmare a încheierii exercițiului financiar.
Lichidatorul consideră că se poate reține destinația acestei sume, care va fi în direcția bugetului de stat, atât în situația plății ei la nivelul estimat, care va putea suferi modificări până la sfârșitul procedurii, putând scădea prin eventuale cheltuieli viitoare deductibile, caz în care suma scăzută va fi distribuită conform tabelului, sau va putea crește prin valorificarea și a celorlalte active imobile aflate în patrimoniul societății, crescând baza de impozitare, astfel că legat de acest capăt de cerere, consideră că nu poate fi admisibilă, în caz contrar rămânând neacoperită această obligație care are rangul de prioritate conferit de art. 123 (1) din Legea 85/2006, existând însă condiția suspensivă a exigibilității plății instituite de art. 25 (5) din legea 82/1991, fiind afectat și caracterul cert al acestei creanțe, motiv pentru care arată că a procedat la aplicarea prevederilor art. 127 (1) din legea 85/2006.
În ce privește diferența dintre suma totală de 248.896 lei încasată din vânzarea activului "Secția V mecanizare" și suma de 214.794 lei inserată în planul de distribuție parțial nr. 2, adică 34.102 lei, se regăsește în cadrul raporturilor asupra fondurilor întocmit pentru perioada 25.04.2007 - 31.08.2007 și în situația încasărilor și plăților întocmită pe perioada 01.09.2007 - 30.09.2007.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosarul cauzei.
Astfel, în mod corect judecătorul sindic a reținut, având în vedere rapoartele lichidatorului judiciar, că, in baza cerințelor art. 127 din Legea 85/2006, suma stabilită cu titlu de provizion este corespunzătoare scopului pentru care aceasta a fost instituită, respectiv acoperirea cheltuielilor prioritare prevăzute de art. 123 al. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006.
În acest sens, provizionul reținut este destinat în mare parte acoperirii plății impozitului pe profit datorat de pe urma lichidării, al cărui cuantum estimat la data întocmirii planului de distribuție a fost de 56536,25 lei, dar care urmează a fi achitat la sfârșitul procedurii ținându-se cont de prevederile art. 25 (5) din Legea 82/1991, conform căreia "Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de durata sa", astfel că obligația de plată a impozitului pe profit se naște ca urmare a încheierii exercițiului financiar.
În caz contrar ar putea rămâne la închiderea procedurii neacoperită această obligație care are rangul de prioritate conferit de art. 123 (1) din Legea 85/2006, existând însă condiția suspensivă a exigibilității plății instituite de art. 25 (5) din legea 82/1991, motiv pentru care în mod corect s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 127 (1) din legea 85/2006.
În ce privește diferența dintre suma totală de 248.896 lei încasată din vânzarea activului "Secția V mecanizare" și suma de 214.794 lei inserată în planul de distribuție parțial nr. 2, adică 34.102 lei, aceasta se regăsește în cadrul raporturilor asupra fondurilor întocmit pentru perioada 25.04.2007 - 31.08.2007 și în situația încasărilor și plăților întocmită pe perioada 01.09.2007 - 30.09.2007.
Așa fiind, constatând că în cauză nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 93/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./03.06.2008
Tehn./04.06.2008/2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
