Spete contestatie la executare comercial. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 385/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.466R
Ședința publică de la 15.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de către recurenta-creditoare, împotriva sentinței comerciale nr.4978/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și intimata-debitoare REPUBLICA prin lichidator judiciar SPECIALIS
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 12 și intimata-debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 13, lipsă fiind intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-creditoare, prin avocat, depune la dosar set de înscrisuri, respectiv filele 2-46 din volumul 12 al dosarului de fond, înscrisuri despre care se face vorbire în considerentele hotărârii atacate și care reprezintă declarațiile de creanță și înscrisurile doveditoare.
Intimata-debitoare, prin avocat, învederează faptul că are cunoștință de conținutul acestor înscrisuri și nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar întrucât înscrisurile solicitate ca mijloc de probă în combaterea recursului reprezintă înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată de către recurenta-creditoare.
Recurenta-creditoare, prin avocat, depune la dosar, în fotocopie, stat de plată aferent lunii iulie 2004, învederând că a comunicat un exemplar intimatei-debitoare. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-creditoare, prin avocat, învederează faptul că la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a avut în vedere o serie de declarații de creanță ce au fost formulate de creditorii ce au fost disponibilizați colectiv la sfârșitului anului 2003. Or, recurentei-creditoare i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în anul 2004 aspect reținut de instanța de fond în considerentele sentinței recurate. Mai arată că în speță sunt aplicabile disp. art.28 din nr.OG98/1999. Astfel, având în vedere că instanța de fond a avut în vedere la respingerea contestației înscrisul aflat la fila 46 din volumul 12 din dosarul de fond, respectiv declarația de creanță a unui fost salariat al intimatei-debitoare ce a fost disponibilizat în luna decembrie 2003, rezultă faptul că instanța de fond nu a calculat sumele datorate recurentei-creditoare, ce a fost disponibilizată la data de 10.08.2004, în funcție de dispozițiile legale și contractul individual de muncă. Mai arată că, la modul de calcul al salariului mediu pe unitate pentru recurenta-creditoare, trebuia ca instanța de fond să aibă în vedere nivelul salariilor aferente lunii iulie 2004, respectiv luna premergătoare desfacerii contractului de muncă, conform statului de salarii depus la dosar la acest termen de judecată. Învederează faptul că declarația de creanță înregistrată de către recurenta-creditoare a fost admisă, fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanțe, iar ulterior cuantumul creanței a fost modificat de către lichidatorul judiciar fără a comunica această modificare recurentei-creditoare. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Totodată depune la dosar concluzii scrise.
Intimata-debitoare, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Învederează faptul că din toate actele dosarului rezultă valoarea clară a salariului mediu pe unitate pentru disponibilizarea colectivă și nu individuală ca în cazul recurentei-creditoare. Astfel, salariul mediu pe unitate era de 965,4 RON, recurentei-creditoare fiindu-i acordate 20 salarii medii pe unitate. Mai arată că a fost o eroare cu privire la creanța recurentei-creditoare înscrisă inițial în tabelul definitiv, eroare ce a fost ulterior îndreptată, fiindu-i pus în vedere lichidatorului judiciar să efectueze recalcularea. Totodată, învederează că suma nu a fost contestată de către recurenta-creditoare.
Recurenta-creditoare, prin avocat, în replică, învederează faptul că nu le-a fost notificată reducerea creanței.
Intimata-debitoare, prin avocat, arată că trebuia să conteste suma întrucât recurenta-creditoare a fost notificată în instanță la momentul când i-a fost comunicat tabelul rectificat.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.4978/21.12.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția VII- Comercială a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.
De asemenea, a respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva tabelului creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar, SPECIALISTS al debitoarei SC
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a avut în vedere actele și lucrările cauzei, reținând în esență cu privire la contestația creditoarei că prin sentința nr.1871/10.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și litigii de muncă, s-a admis acțiunea acesteia pârâta REPUBLICA prin lichidator judiciar fiind obligată la plata a 20 de salarii medii pe unitate cu titlu de indemnizație.
Judecătorul sindic a mai reținut că reclamanta a fost concediată prin decizia nr.12/10.08.2004 pe motiv că desființarea locului de muncă ocupat de această salariată a fost determinată de dificultățile economice ale societății.
De asemenea, judecătorul sindic mai reținut că, la data concedierii reclamantei era aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu valabilitate în perioada 01.07.2001 - 30.06.2005. Acest contract prevede în art.36/3 că, la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa unității salariatului i se acordă o indemnizație calculată potrivit vechimii sale în muncă, vechime care, în cazul salariaților având peste 15 ani vechime, (cum este și cazul reclamantei) însumează 20 de salarii medii pe unitate.
Din înscrisurile aflate în dosar la filele 2-46 vol.12, în special din declarația de creanță aflată la fila 46, judecătorul sindic a reținut că, la data disponibilizării creditoarei salariul mediu pe unitate, pentru salariații cu o vechime mai mare de 15 ani (cum este cazul creditoarei ) era de 9.653.886 ROL.
Ca atare, judecătorul sindic a constatat că reclamanta creditoare ar fi avut dreptul să primească suma de 193.076.000 ROL (19.308 RON) contravaloarea a 20 de salarii medii pe unitate și nu suma de 370.188.560 lei, cum din eroare a fost înscrisă în tabelul definitiv.
Astfel, apreciind că este o eroare materială, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar procedând la rectificarea tabelului definitiv și întocmirea unui tabel definitiv rectificat al creanțelor prin înscrierea creditoarei cu suma corectă, nu a încălcat dispozițiile art.75/1 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de lichidatorul judiciar și creditoarea Sindicatul Independent " " la contestația creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, judecătorul sindic a reținut că sentința comercială nr.2559/09.12.2005, irevocabilă, prezintă identitate de obiect și de cauză, nu și de părți, nefiind îndeplinite cerințele art.166 Cod pr.civ. și art.1201 Cod civil.
Pe fondul contestației creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, judecătorul sindic a reținut că plățile compensatorii izvorăsc din raporturi juridice de dreptul muncii și au natura juridică de drepturi salariale, acordarea lor fiind reglementată de art.36 alin.3 din contractul colectiv de muncă pe unitate, act juridic de dreptul muncii.
Judecătorul sindic a mai reținut că plățile compensatorii sunt o creanță non-comercială, o creanță izvorâtă din pierderea locului de muncă, fiind drepturi salariale având natura juridică a unor creanțe privilegiate, în conformitate cu Codul Muncii.
Concluzionând, judecătorul sindic a constatat că, în mod corect lichidatorul judiciar le-a înscris în tabel la rubrica creanțe privilegiate, achitarea acestora urmând a se face înaintea creanței creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
Împotriva acestei sentințe, creditoarea a declarat recurs în termen și legal timbrat, întemeiat pe dispozițiile art.3041și art.312 Cod pr.civ. considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
1.Creanța sa este o creanță certă, lichidă și exigibilă, debitoarea SC republica SA fiind obligată prin sentința civilă nr.4871/10.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- - Conflicte de muncă și litigii de muncă la plata a 20 salarii medii pe unitate cu titlu de indemnizație, respectiv suma de 37.018,856 RON.
2.Creanța sa a fost admisă în întregime de către lichidator și înregistrată în tabelul definitiv cuprinzând obligațiile debitoarei SC SA în faliment.
În susținerea acestui motiv recurenta a subliniat faptul că împotriva măsurii lichidatorului de înregistrare a acestei creanțe nu a fost formulată nici o contestație de către ceilalți creditori, de către debitor sau de către alte persoane.
3.Modificarea tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei și a cuantumului creanței deținută.
În susținerea acestui motiv recurenta a arătat în esență că, în cuprinsul tabelului definitiv rectificat întocmit de lichidator a fost operată o reducere a cuantumului creanței sale de la valoarea de 37.019 RON la aceea de 19.308 RON, procentul creanței față de masa credală reducându-se la 0,007 %.
Recurenta a mai arătat că această reducere a creanței este absolut nejustificată și abuzivă, întrucât suma de 37.019 RON a fost deja înregistrată integral în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, nefiind contestată în termenul prevăzut de art.73 alin.2 sau art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 de către debitor sau de către ceilalți creditori ai acestuia și neexistând obiecțiuni cu privire la cuantumul și prioritatea acestei creanțe.
A mai arătat că, modificarea cuantumului creanței a fost o măsură arbitrară a lichidatorului, acesta acționând în afara dispozițiilor legale, măsura reducerii cuantumului creanței înregistrate nefiind dispusă de către judecătorul sindic în urma discutării în contradictoriu a unor eventuale contestații.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
La propunerea recurentei a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei recurenta a depus concluzii scrise.
Examinând recursul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile art.3041Cod pr.civ. Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, probele cauzei relevă că inițial recurenta creditoare a fost înscrisă în tabelul definitiv al obligațiilor intimatei debitoare SC SA cu o creanță în valoare de 37.019 RON, conform declarației de creanță depusă la tribunal în data de 12.08.2005, declarația de creanță întemeindu-se pe sentința civilă nr.4871/10.11.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă prin care SC SA a fost obligată la plata a 20 de salarii medii pe unitate, cu titlu de indemnizație.
Probele cauzei mai relevă că, ulterior, lichidatorul judiciar al intimatei debitoare a întocmit Tabelul definitiv rectificat în care recurenta a fost înscrisă doar cu o creanță de 193.076.000 ROL (19.308 RON), reducerea creanței fiind justificată prin faptul că salariul mediu pe unitate era de 965,38 RON, acest salariu fiind aplicat tuturor creditorilor salariați aflați în situația recurentei.
Chiar dacă lichidatorul judiciar nu a urmat procedura prevăzută de art.75 din Legea nr.85/2006, în sensul de a sesiza judecătorul sindic cu privire la înscrierea eronată (greșită) a creanței, Curtea constată că recurenta contestatoare nu a fost lezată,întrucât a avut posibilitatea formulării contestației care a format obiectul sentinței atacate cu recurs.
Curtea mai constată că nici prin înscrisurile aflate în dosar la filele 19-63 (numerotate în dosarul de fond 2-46), înscrisuri despre care se face vorbire în considerentele sentinței atacate cu recurs, nu s-a probat valoarea salariului mediu pe unitate, în sumă de 965,38 RON.
În fapt, înscrisurile avute în vedere de instanța de fond, reprezintă declarații de creanță a altor creditori salariați, înscrisul de la fila 46 (în dosarul de recurs fila 63) reprezentând declarația de creanță a creditorului.
De altfel, Curtea constată că nici recurenta contestatoare prin statul de salarii depus în recurs (filele 64-65) nu a probat care era valoarea salariului mediu pe unitate, în funcție de care trebuia stabilit cuantumul real al creanței.
Pe acest aspect, Curtea constată că în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 alin.5 Cod pr.civ. instanța de fond trebuie să administreze probe pentru a stabili cu certitudine care era salariul mediu pe unitate, în funcție de care trebuia calculată valoarea creanței pretinsă de recurenta-contestatoare.
Neprocedând în acest fel, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei, impunându-se casarea acesteia pentru administrarea de probe în vederea stabilirii valorii salariului mediu pe unitate aplicabil recurentei contestatoare în funcție de condițiile de vechime ale acesteia și de prevederile contractului colectiv de muncă.
În considerarea celor arătate, Curtea în baza art.312 alin.1,2 și 5 Cod pr.civ. coroborate cu disp. art.3041Cod pr.civ. va admite recursul, va casa în parte sentința atacată în ceea ce privește respingerea contestației formulată de către creditoarea recurentă.
În consecință, se va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării contestației promovată de către creditoarea recurentă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul declarat de recurenta-creditoare împotriva sentinței comerciale nr.4978/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII- Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice și intimata debitoare SC SA prin lichidator judiciar SPECIALIS.
Casează în parte sentința comercială atacată în ce privește respingerea contestației formulată de către creditoarea recurentă.
Trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării contestației promovată de creditoarea recurentă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.04.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 12.05.2008
Tehnored. - 15.05.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
