Spete contestatie la executare comercial. Sentința 52/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.52
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE IȚII FINANCIARE M, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea prin reprezentant care depune la dosar împuternicire avocațială nr.-/30.03.2009 și intimata prin consilier juridic cu delegație aflată la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 05.03.2009 contestatoarea a depus la dosar precizări la contestația la executare, într-un singur exemplar, iar la data de 30.03.2009 a depus la dosar precizări însoțite de set de înscrisuri, concluzii scrie și jurisprudență.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al precizărilor scrise și a setului de acte anexat acestora, consilierului juridic al intimatei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul precizărilor scrise și a înscrisurilor anexate acestora. Totodată, învederează că lecturând precizările care i-au fost comunicate la acest termen, consideră că acestea exced cadrului procesual cu care a fost investită instanța, având în vedere că se invocă executarea silită demarată prin ordinul de înființare a popririi nr.1427/1.06.2006, ordin de poprire care nu face obiectul prezentei contestații la executare.
Curtea, consideră că prin precizările depuse la dosar de către contestatoare se face un istoric a ceea ce s-a întâmplat pe parcurs până la data comunicării titlului executoriu.
Intimata, prin consilier juridic, învederează că este derutat de precizările formulate de către contestatoare și care i-au fost comunicate la acest termen de judecată, întrucât prezenta cauză nu este o contestație la executare împotriva ordinului de poprire ci o contestație împotriva comunicării titlului executoriu. Mai arată că, în raport de această comunicare a titlului executoriu din anul 2006 trebuie discutată excepția prescripției și nu în raport de ordinul de poprire care a fost un act de executare ulterior.
La interpelarea instanței, în sensul dacă la acest termen de judecată este în măsură să depună la dosar dovezi privind data scadenței creanței și data executării, astfel cum de altfel s-a pus în vedere ambelor părți la termenul anterior, consilierul juridic al intimatei învederează faptul că a depus la dosar dovezi pe aspectul prescripției și de asemenea, a formulat și apărări în acest sens pe care este în măsură să le susțină la acest termen de judecată, în raport de actul de executare comunicare de titlu executoriu contestat și nu în raport de ordinul de poprire care este un alt act de executare și care nu este contestat în prezentul dosar.
Curtea, aduce la cunoștința consilierului juridic al intimatei, că astfel cum prin întâmpinarea pe care a depus-o la dosar a procedat la efectuarea unui istoric cu privire la modalitățile de executare, tot astfel a procedat și partea adversă.
Intimata, prin consilier juridic, învederează că, la acest termen de judecată, este în măsură să discute excepția prescripției invocată de contestatoare prin contestația la executare, în raport de actul de executare împotriva căruia a formulat contestație la executare, respectiv adresa nr.10121/6.04.2006 reprezentând comunicarea de titlu executoriu.
Intimata, prin consilier juridic, în raport de precizările care i-au fost comunicate la acest termen de judecată, solicită înlăturarea punctelor 2, 3, 4 și 5, întrucât acestea exced cadrului procesual cu care a fost investită instanța de judecată. Arată că, față de această împrejurare nu mai solicită acordarea unui termen fiind în măsură să discute la acest termen de judecată, în raport de actul de executare contestat, respectiv adresa de comunicare a titlului executoriu nr.10121/6.04.2006, excepția prescripției invocată de contestatoare și excepția inadmisibilității pe care a invocat-o
La interpelarea instanței, consilierul juridic al intimatei arată că nu are obiecții în ceea ce privește fraza"în concluzie"din precizările formulate de contestatoare și depuse la dosar la data de 30.03.2009, din perspectiva faptului că are legătură cu obiectul dedus judecății.
Curtea, urmează a avea în vedere la soluționarea cauzei doar precizările la contestația la executare depuse la dosar prin Serviciul Registratură la data de 05.03.2009, precizări care conțin 3 puncte.
Intimata, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Contestatoarea, prin avocat, precizează că a invocat excepția prescripției executării silite și nulitatea actelor de executare pe două motive, respectiv lipsa încheierii de investire a biletului la ordin și lipsa somației cambiale. Mai arată că, în ceea ce privește celelalte chestiuni, înțelege să nu le mai susțină. Învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității contestației la executare invocată de intimata
Intimata, prin consilier juridic, arată că, susține excepția inadmisibilității în raport de precizarea contestatoarei ce i-a fost comunicată la acest termen de judecată. Arată că, în raport de aceste apărări invocă dispozițiile art.399 pr.civ. care prevăd că: "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac". Astfel, se mergea la legea specială a cambiei și biletului la ordin, respectiv Legea nr.58/1934 invocată în prezenta cauză. Or, calea prevăzută de Legea nr.58/1934 era opoziția la executare. În raport de aceste dispoziții de drept și având în vedere că nu s-a criticat actul de executare ci titlul de executare consideră că, motivele de nelegalitate ale titlului sunt inadmisibile. Solicită admiterea excepției inadmisibilității și pe cale de consecință respingerea acestui punct din contestația la executare.
Contestatoarea, prin avocat, consideră că intimata face o confuzie, întrucât în prezenta cauză nu a contestat titlul ci formalitățile de executare ale biletului la ordin prevăzute în art.61 din Legea nr.58/1934. Totodată învederează că nr.OG51/1998 spune că, orice litigii legate de creanțele neperformante atrage competența materială a Curții de Apel, însă asta nu înseamnă că este o executare care se efectuează potrivit nr.OG51/1998. Mai arată că, potrivit art.13 din nr.OG51/1998 cesiunea creanțelor bancare neperformante este supusă art.1391 civ. iar art.41 alin.2 din nr.OG51/1998 prevede că nu toate creanțele și titlurile preluate de se supun executării nr.OG51/1998. Astfel, consideră că în cauză, sunt inaplicabile normele de executare prevăzute de nr.OG51/1998 în ceea ce privește biletul la ordin și din acest motiv a invocat nulitatea actului de executare pe temeiul Legii nr.58/1934, întrucât aceasta are un cadru legal unitar privind emiterea, circulația titlului cambial și executarea acestuia. Totodată, solicită să se observe că pe biletul la ordin, aflat în dosarul Judecătoriei Bacău, se menționează modalitatea dobândirii acestuia de către intimata, respectiv "prin gir". Arată că, în cauză este vorba de o executare a titlului cambial, având în vedere că intimata i-a notificat să plătească biletul la ordin în calitate de avalist. Mai arată că, art.38 și art.39 din nr.OG51/1998 stabilește în mod clar care sunt debitorii și titlurile executorii. Solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației la executare.
Intimata, prin consilier juridic, față de susținerile apărătorului contestatoarei, în sensul că ar fi trebuit să execute un bilet la ordin și nu un titlu de creanță, învederează că art.22 din Legea nr.58/1934 prevede că girul posterior scadenței produce efectele unei cesiuni de creanță. Astfel, în cauză biletul la ordin s-a transmis prin gir și pentru că era ulterior scadenței, automat acesta a produs efectele unei cesiuni de creanță. Astfel, nu execută un bilet la ordin întrucât l-a preluat ca un titlu constatator al creanței potrivit art.39 din OG nr.51/1998 și a trecut la executarea acestuia potrivit disp. nr.OG51/1998.
Contestatoarea, prin avocat, față de susținerile consilierului juridic al intimatei, învederează că art.23 din Legea nr.58/1934 prevede că girul posterior are efectele unei cesiuni de creanță, dar este supus tot dreptului cambial. Totodată, solicită să se rețină că prin recursul în interesul legii, respectiv decizia nr.4/19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că investirea titlului cambial inclusiv toate formalitățile executării se fac potrivit Legii nr.58/1934.
Curtea, acordă cuvântul asupra fondului contestației la executare, urmând a se pronunța prioritar asupra excepției inadmisibilității contestației la executare invocată de intimata
Contestatoarea, prin avocat, în ceea ce privește excepția prescripției față de competența Curții de Apel, consideră că, nu se aplică în executarea titlului cambial dispozițiile nr.OG51/1998, aceasta fiind eroarea intimatei Mai arată că, intimata susține că de fapt a avut loc o schimbare a naturii juridice a biletului la ordin și că nu este o executare cambială. Solicită să se rețină faptul că avalistul este un debitor special care nu poate răspunde decât potrivit dreptului cambial prev. de Legea nr.58/1934, iar schimbarea calității de avalist nu se poate efectua decât printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Învederează faptul că, prin notificare intimata a pus în executare biletul la ordin, pe care susțin că l-au dobândit prin gir, bilet la ordin pe care l-au transmis părții pe care o reprezintă și i-au solicitat plata acestui bilet la ordin în calitate de avalist. Astfel, având în vedere că acestea sunt elemente ale dreptului cambial, consideră că și prescripția este cambială, iar termenul acesteia de 3 ani s-a împlinit astfel cum a arătat și prin notele scrise depuse la dosar. Solicită admiterea contestației la executare, să se constate prescris dreptul executării silite a intimatei și anularea formelor de executare, întrucât comunicarea și investirea titlului executoriu nu trebuia să aibă la bază ca temei legal și ca formă dispozițiile nr.OG51/1998.
Intimata, prin consilier juridic, învederează că a constatat că prin concluziile orale, apărătorul contestatorului solicită anularea și a ordinului de poprire, în condițiile în care instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere. Mai arată că o astfel de cerere este inadmisibilă, având în vedere că în concluziile formulate la contestația împotriva adresei nr.10121/2006 s-a solicitat admiterea, dispunând anularea formelor de executare, precum și exonerarea de la plată. Or, formele de executare la acel moment era această adresă și nu s-a solicitat anularea executării însăși, care ar fi dat dreptul să se dispună anularea întregii executări. În ceea ce privește excepția prescripției invocată în temeiul cambiei și biletului la ordin care privește termenul de 3 ani, învederează faptul că, a cesionat și a transmis prin gir biletul la ordin. În temeiul art.22 din Legea nr.58/1934 se arată că, girul posterior scadent produce efectele unei cesiuni de creanță, drept pentru care s-a încheiat și contractul de cesiune de creanță cu prin care s-a cesionat creanța și garanțiile, în speță biletul la ordin. Mai arată că, în temeiul nr.OG51/1998 există termenul special de prescripție de 7 ani, pentru creanțele preluate în vederea recuperării, care curge de la momentul preluării creanței cu condiția ca, creanța să nu fie prescrisă. Învederează că, biletul la ordin a avut scadență la data de 04.09.1997, iar contractul de cesiune a fost efectuat la data de 24.06.1999 în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani, drept pentru care operează termenul special de 7 ani prevăzut de nr.OG51/1998 calculat din momentul cesiunii. Mai mult decât atât învederează că, în anul 2003 fost încheiat cu M un protocol prin care aceasta recunoaște datoria pe care o are față de și plătește de bunăvoie suma de 800.000 USD, astfel fiind întrerupt termenul de prescripție. Consideră că declanșarea executării silite efectuată de, prin comunicare de titlu, în anul 2006 este în termenul legal special de prescripție de 7 ani. Menționează faptul că, nu a executat înscrisul ca pe un bilet la ordin ci, ca pe un titlu constatator al creanței. Solicită respingerea excepției prescripției.
Contestatoarea, prin avocat, în replică, față de apărarea intimatei referitoare la întreruperea termenului de prescripție, solicită să se observe faptul că aceasta invocă protocolul care se referă la bilete la ordin. Mai arată că, protocolul este o convenție bilaterală cu obligații reciproce, obligații pe care intimata nu le-a îndeplinit. Astfel, consideră că sunt aplicabile disp. art.97 din Legea nr.58/1934. Arată că, înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata, prin consilier juridic, învederează faptul că s-a folosit în conținutul protocolului denumirea de bilet la ordin pentru că așa erau denumite, fiind pur și simplu o denumire și nu s-a avut în vedere biletul la ordin ca instrument de plată.
CURTEA
Asupra contestației la executare de față,
Prin sentința nr.3/2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău Secția Comercială, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta M B în contradictoriu cu pârâta B în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art.45 din nr.OUG51/1998.
Anterior declinării cauzei, contestatoarea MBa introdus contestația la executare la Judecătoria Bacău.
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe disp. Legii nr.58/1934, nr.6/1995 emise de, codul civil, codul d e procedură civilă.
Practic contestatoarea în temeiul principiului disponibilității a motivat contestația în fapt și în drept și nu a înțeles să invoce ca temei de drept nr.OUG51/1998.
Contestatoarea a susținut în esență că, printr-o somație de executare intimata a început executarea silită împotriva sa. Somația de plată comunicată de intimată s-a făcut în baza unui bilet la ordin emis de către B în favoarea în valoare de 500.000 USD. Acest bilet la ordin a fost emis la 4.09.1996 la B fiind scadent la 4.09.1997, pe el fiind inserată în mod ilizibil o mențiune referitoare la acordarea unui aval de către II
Contestatoarea considerând că nu există un titlu executoriu valabil care să justifice cererea de efectuare a plății sumei menționate în biletul la ordin, a invocat mai multe excepții și a solicitat anularea formelor de executare.
Intimata s-a apărat prin întâmpinare atât pe cale de excepții cât și prin combaterea susținerilor contestatoarei.
Prin sentința civilă nr.8500/26.09.2006 s-a soluționat excepția de necompetență materială invocată de către intimată în sensul că Judecătoria Bacău în baza art.44 și 45 din nr.OUG51/1998 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
Deși această sentință a fost recurată de către contestatoare, prin decizia civilă nr.703/21.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- acest recurs a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reținut în esență că, deși titlul executor al creanței este un bilet la ordin în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.58/1934. Se mai reține că, potrivit nr.OUG51/1998 a preluat creanța prin cesiune de creanță asupra debitorului rezultată din biletul la ordin avalizat de contestatoare, devenind astfel aplicabile prevederile acestui act normativ care cuprinde sub aspect procedural norme speciale referitoare la litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică.
De asemenea s-a înlăturat susținerea recurentei contestatoare că aplicarea prevederilor nr.OUG51/1998 este condiționată de existența contractului de credit, întrucât din dispozițiile art.39 alin.1 rezultă că, potrivit acestui act normativ constituie titlu executoriu contractele sau convențiile de credit dintre bancă și debitorul cedat dar și alte titluri constatatoare ale creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale pentru restituirea acestor creanțe cesionate potrivit legii către precum și orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanțelor preluate.
S-a concluzionat că, atâta vreme cât executarea contestată se efectuează în baza nr.OUG51/1998 nu sunt incidente dispozițiile codului d e procedură civilă privind competența instanței de executare ci, normele speciale referitoare la competență cuprinse în nr.OUG51/1998.
Așadar, s-a stabilit în mod irevocabil că temeiul de drept privind procedura soluționării contestației la executare de față este nr.OUG51/1998.
În aceste condiții a rămas fără relevanță principiul disponibilității părților cât și eventuala opinie a completului de judecată din cauza de față învestit cu soluționarea fondului cauzei.
Odată stabilită în mod irevocabil competența materială și teritorială a instanței învestite cu soluționarea cauzei de față, s-a înregistrat cauza la. - Secția a VI-a Comercială sub numărul de mai sus și s-a repartizat aleatoriu completului de judecată stabilit prin această metodă de repartizare.
În urma declinării, curtea a reținut că, nu toate problemele invocate de contestatoare în contestația la executare sunt sub incidența nr.OUG51/1998 și prin rezoluție s-a dispus să se precizeze cererea de către contestatoare în concordanță cu motivarea în fapt și vis a vis de prev. nr.OUG51/1998 cu referire la art.399 și urm. pr.civ.
În acest sens, contestatoarea a depus precizări la contestația la executare prin care a menținut doar trei excepții și anume:
1. Excepția privind lipsa dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin de către și care să justifice executarea silită începută raportat la art.18 din Legea nr.58/1934.
2. Excepția nulității actelor de executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și decăderea din termenul de prezentare, invocând ca temei legal art.41, 42, 51 alin.1 lit.c, art.58 alin.2 și alin.3 din Legea nr.58/1934.
3. Excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin.
Se susține că termenul de prescripție a creanțelor este de 3 ani de la data scadenței, termen depășit de care trebuie să facă dovada că a întrerupt acest termen în caz contrar obligația de plată este prescrisă și se solicită anularea executării silite începute.
De altfel, contestatoarea solicită admiterea contestației precizate, anularea formelor de executare și exonerarea sa de obligația de plată în baza excepțiilor invocate și precitate.
În drept se invocă dispozițiile Legii nr.58/1934, nr.6/1995 emise de, codul civil, codul d e procedură civilă.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și cu 5 lei timbru judiciar.
În cauză părțile au solicitat și curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, probă administrată.
Contestatoarea față de dispozițiile curții a depus precizări cu privire la data scadenței obligației de plată și data executării silite. În privința conținutului acestor precizări curtea a lămurit faptul că se va reține doar aspectele care au legătură cu obiectul dedus judecății.
Contestatoarea a depus și note de concluzii scrise însoțite de jurisprudență.
În privința intimatei curtea a reținut că aceasta prin întâmpinarea depusă în dosarul nr.4902/2006 al Judecătoriei Bacăua mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii față de disp. art.399 (3) pr.civ. față de împrejurarea că, contestatoarea a invocat o serie de vicii ale titlului executoriu, respectiv bietul la ordin emis la 04.09.1996 de către în favoarea în sumă de 500.000 USD și avalizat de către M, excepție menținută în parte la termenul de azi, raportat la precizarea contestației la executare, în afara excepției prescripției obligației de plată.
Examinând motivele contestației la executare așa cum aceasta a fost precizată cât și excepția de inadmisibilitate invocată de intimată în raport de probele administrate în dosar curtea reține că excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la primele două excepții invocate de contestatoare apare fondată iar excepția prescripției obligației de plată invocată de contestatoare apare nefondată pentru considerentele de mai jos.
Prin decizia civilă nr.703/21.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău Secția Civilă în dosarul nr- s-a respins recursul promovat de recurenta contestatoare M împotriva sentinței civile nr.8500/26.09.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.4902/2006 în contradictoriu cu intimata
Prin aceste hotărâri s-a stabilit în mod irevocabil că executarea contestată de recurentă se efectuează în baza nr.OUG51/1998 și ca urmare nu sunt incidente dispozițiile codului d e procedură civilă privind competența instanței de executare ci, normele speciale referitoare la competență cuprinse în nr.OUG51/1998. Tot astfel s-a reținut că deși titlul constatator al creanței este un bilet la ordin, în cauză nu sunt aplicabile prev. Legii nr.58/1934. Altminteri, conform nr.OUG51/1998, a preluat prin cesiune creanța asupra debitorului rezultate din biletul la ordin avalizat de contestatoare, devenind astfel aplicabile prevederile acestui act normativ care cuprinde sub aspect procedural norme specifice referitoare la litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică. Instanța a mai reținut și că potrivit art.39 alin.1 din nr.OUG51/1998 constituie titlu executoriu contractele sau convențiile de credit dintre bancă și debitorul cedat dar și alte titluri constatatoare ale creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale pentru restituirea acestor creanțe, cesionate potrivit legii către precum și orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanțelor preluate.
Fiind legată de cele stabilite în mod irevocabil prin hotărârile precitate curtea a pus în vedere contestatoarei să-și precizeze contestația la executare din perspectiva prev. nr.OUG51/1998.
Deși contestatoarea a depus precizări la contestația la executare nu a ținut cont în totalitate de cele stabilite prin hotărâre judecătorească în mod irevocabil, primele două excepții din precizare fiind susținute pe temeiuri cuprinse în Legea nr.58/1934. Așadar, numai excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin poate fi analizată prin prisma nr.OUG51/1998.
Tot astfel, contestatoarea ignoră total hotărârile precitate și în precizarea contestației la executare invocă aceleași temeiuri de drept și anume disp. Legii nr.58/1934, nr.6/1995 emise de, codul civil și codul d e procedură civilă.
Sigur că, pentru curte sunt obligatorii cele stabilite în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești precitate indiferent de propria opinie a completului de judecată.
În atare condiții curtea va analiza cele trei excepții din precizarea contestației la executare prin prisma nr.OUG51/1998, nu a Legii nr.58/1934.
Din această perspectivă, excepția privind lipsa dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin de către și care să justifice executarea silită începută și excepția nulității actelor de executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și decăderea din termenul de prezentare apar inadmisibile pentru considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
În concret, prin invocarea excepției privind lipsa dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin -, nu se reclamă vreun incident procedural și anume că, intimata cu prilejul efectuării actelor de executare îndreptate împotriva contestatoarei ar fi încălcat dispoziții legale aplicabile în speță, respectiv, nr.OUG51/1998 ci, se reclamă o serie de vicii ale titlului executoriu, respectiv, biletul la ordin emis la data de 04.09.1996 de către în favoarea, în sumă de 500.000 USD și avalizat de către Față de această împrejurare devin incidente disp. art.399 (3) pr.civ. și anume că, apărările de fond împotriva acestui titlu executoriu pot fi efectuate pe căile de atac prevăzute de Legea nr.58/1934.
Și invocarea excepției nulității actelor de executare pentru lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și decăderea din termenul de prezentare apare inadmisibilă întrucât aceste cerințe nu sunt reglementate de nr.OUG51/1998 ci, de Legea nr.58/1934.
Cum în speță nu se analizează actele de executare prin prisma contestației la executare, respectiv, opoziția la executare ca și căi de atac reglementate de Legea nr.58/1934, sigur că din perspectiva nr.OUG51/1998 această excepție apare nefondată.
De altfel intimata a devenit titularul dreptului de creanță încorporat în biletul la ordin prin gir și potrivit art.22 din Legea nr.58/1934, girul posterior scadenței produce numai efectele unei cesiuni de creanță.
Deci, în această situație și față de nr.OUG51/1998 intimatei în calitate de giratar după scadența biletului la ordin nu-i incumbă obligația de a face dovada prezentării la plată.
Curtea reține și faptul că în speță nu se aplică Legea nr.58/1934 ca lege specială în materia dreptului cambial ci, altă lege specială în funcție de calitatea intimatei creditoare, respectiv, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și natura creanței, și anume, nr.OUG51/1998.
Or, nr.OUG51/1998 cum s-a mai arătat prevede o altă procedură cu norme specifice inclusiv în privința prescrierii executării obligației de plată chiar dacă izvorăște dintr-un bilet la ordin.
Practic art.13 (5) din nr.OUG51/1998 rep. "termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris."
Creanța preluată de intimată prin cesiune asupra debitorului, rezultă din biletul la ordin în valoare de 500.000 USD emis la 04.09.1996 avalizat de M și cu scadența la 04.09.1997. La data încheierii contractului de cesiune de creanță nr.96123/24.06.1999 termenul de prescripție de 7 ani precitat nu era prescris.
Mai mult, prin protocolul înregistrat la contestatoare sub nr.3395/28.08.2003 și la intimată sub nr.268/29.08.2003, părțile în litigiu au stabilit reglementarea modalității de achitare a obligațiilor de plată pe care M le are față de decurgând din avalizarea mai multor bilete la ordin printre care și cel din cauza de față (vezi 37 și urm. dosar nr-). La art.6 din acest protocol părțile au stabilit o nouă scadență de plată și anume 31.12.2007, dată până la care să se în totalitate toate obligațiile de plată ale M către (în prezent ).
Altfel, intimata era în termen la data încheierii acestui protocol.
Or, somația de plată constând în comunicarea titlurilor executorii cu adresa nr.10121/6.04.2006 primită de contestatoare la 10.04.2006 sub nr.2857 este efectuată în termenul legal de prescripție de 7 ani privind executarea silită în temeiul nr.OUG51/1998.
Concluzionând executarea silită a fost pornită de intimată în temeiul art.34, 40, 41 din nr.OUG51/1998 și nu potrivit art.62 din Legea nr.58/1934.
În speță nu se pune problema unui concurs de legi speciale în materia executării silite aflându-ne într-o executare silită a unei creanțe bancare neperformante preluată la datoria publică internă reglementată exclusiv de nr.OUG51/1998. De asemenea, alegerea modalității de executare silită și a legii aplicabile acesteia aparține intimatei creditoare.
Cum în speță este vorba de o executare silită a unei creanțe bancare neperformante, prescripția unei atare executări silite este cea reglementată de nr.OUG51/1998, respectiv termenul special de prescripție de 7 ani prevăzut de legiuitor în considerarea creditorului care este statul și a caracterului special al creanței și anume, o creanță bancară neperformantă preluată la datoria publică internă.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept curtea în baza art.137 pr.civ. cu referire la.OUG nr.51/1998 admite excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la primele două excepții invocate de contestatoare în precizarea contestației la executare și va respinge aceste excepții ca inadmisibile.
De asemenea, Curtea în baza art.13 (5) din nr.OUG51/1998 va respinge ca nefondată excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin invocată de contestatoare în aceiași precizare a contestației la executare.
PNETRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la primele două excepții invocate de contestatoarea M B, cu sediul în municipiul B,-, județ B, în precizarea contestației la executare în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B,--11, sector 1 și respinge aceste excepții ca inadmisibile.
Respinge ca nefondată excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin invocată de contestatoarea M B, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în aceiași precizare a contestației la executare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2009.
Președinte
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.4 ex.
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea
