Spete pretentii comerciale. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.154
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și apelantul-pârât, împotriva sentinței comerciale nr.9876/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9876/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâtul, respectiv capetele a, b, c, e, și în parte capătul f din acțiune și respinge ca nefondat capătul d din acțiune. Astfel a fost obligat pârâtul la plata sumei de 42.689,85 EURO în echivalent în lei la momentul plății și 3.266.682 lei RON către reclamantă.
A mai fost obligat pârâtul la plata sumei de 4.500 RON cheltuieli de judecată, contravaloare expertiză.
În motivarea acestei sentințe după o analiză a motivelor pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare, reținând că nu mai este cazul de administrare probe, ci numai de o interpretare corectă a situației de fapt și a actelor aflate la dosar, instanța învestită cu rejudecarea cauzei a reținut în esență că expertiza efectuată în cauză a stabilit că pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract astfel că s-a apreciat că primele capete de cerere a, b, c și e, sunt admisibile în totalitate. A mai reținut că referitor la clauza 12.1 această obligație a fost respectată, situație în care cumpărătorul-pârât nu datorează penalități; cu privire la art.13.5 și 13.11 din contract ce au fost analizate cu ocazia efectuării expertizei, la obiectivul 3 al acesteia se reține că pârâtul nu a înstrăinat active din patrimoniul societății pe perioada derulării contractului de privatizare nr.38/2003.
Coroborând obligațiile stabilite prin contract la art.12.3 cu anexa 1 la contract, stabilind și faptul că obiectul contractului de închiriere este dreptul de folosință a unei suprafețe de 65 mp de către o altă societate și că spațiul a fost închiriat de SA, judecătorul fondului a stabilit că expertiza a statuat că obiectul acestei închirieri nu a fost clădirea, ci terenul, și avându-se în vedere că prețul stabilit ca plată a fost cel asimilat suprafețelor corespunzătoare de teren care a fost înregistrat în contabilitatea societății, contravaloarea penalităților pentru neîndeplinirea obligațiilor de rambursare a obligațiilor bugetare ale SC SA a fost stabilită la 174,85 EURO.
Se mai reține că deși obligațiile asumate conform punctelor 10.5, 10.10 din contract, nu au fost analizate în cadrul expertizei, acestea nu au fost contestate de pârât care nu a putut dovedi o cauză exoneratoare de răspundere, astfel că acestea s-au reținut a fi datorate.
Se trece apoi la analizarea capătului c din acțiune care se reține a fi întemeiat cu motivarea că a fost stabilit de expertiză că se datorează penalități de întârziere în sumă de 17.400 EURO.
Referitor la capătul e de cerere prin care se solicită penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate în clauza 16.10, după ce se reține că această clauză nu este contestată de pârât, ulterior se revine și se arată că pârâtul invocă faptul că pretențiile reclamantului pentru daune interese nu sunt dovedite și că se recunoaște de către pârât că nu ar fi respectat unele obligații, dar care nu-i sunt imputabile, că a depus toate diligențele pentru îndeplinirea lor, dar nu a reușit să probeze ceea ce susține, astfel că referitor la acest capăt de cerere s-a făcut aplicarea OG nr.25/2002.
În ce privește capătul f de cerere consideră că acesta a fost probat doar în parte, urmând a fi admis numai pentru aspectele dovedite respectiv pentru clauza 12.3 din contract în sumă de 174,85 EURO.
Referitor la capătul d din cerere privind penalitățile pentru neefectuarea investițiilor statuate în clauzele 13.6 și 15.1 se reține că acestea nu sunt datorate pentru motivele stabilite de expertiza efectuată în cauză, care a stabilit că, cumpărătorul nu trebuie să plătească vânzătorului reclamant 10% din valoarea investiției de mediu asumată conform art.13.6 din contract.
S-a reținut că, concluziile expertizei au avut un efect hotărâtor în soluționarea cauzei, înlăturându-se în baza acesteia apărările pârâtului din întâmpinare bazate pe reaua credință a vânzătorului care nu i-a prezentat situația reală a societății, care se afla în faliment, că nu mai desfășura activitate din 31.12.2007 și că bunurile mobile ale acesteia erau deja sechestrate, susțineri pe care pârâtul nu le-a putut dovedi.
În speță s-a făcut și aplicarea art.274 Cod procedură civilă.
Pentru toate cele reținute s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.9876/26.09.2008 a declarat apel pârâtul, dar pe care acesta nu l-a motivat și nici nu l-a timbrat.
Împotriva aceleiași sentințe nr.9876&26.09.2008 a declarat apel și reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond nu a ținut seama de obiectul acțiunii sale constând în daune interese ca urmare a desființării retroactive a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.38/26.09.2003 încheiat cu pârâta ca urmare a operării pactelor comisorii de ultim grad stipulate prin clauzele 10.9, 14.3 și 16.6 din contract, culpa aparținând pârâtei; de asemenea a mai cerut instanței ca în situația în care va rezulta un prejudiciu creat instituției sale, obligarea acesteia la daune interese și la repararea prejudiciului conform art.21 alin.3 din OG nr.25/2002.
Mai precizează că referitor la acest ultim capăt de cerere instanța de fond nu s-a pronunțat, admițând doar în parte cererea sa și omițând să se refere și la capătul de cerere privitor la daune interese în cazul în care pârâtul i-a cauzat un prejudiciu, așa cum prevăd dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.25/2002.
Își motivează amplu cererea de apel pe fiecare capăt al pretențiilor sale cu referire la capetele de cerere așa cum au fost omologate de instanța de fond.
Reține astfel că deși instanța de fond i-a admis în totalitate capetele de cerere b, c, e, și f în parte, a obligat pârâtul doar la plata sumei de 42.689,85 EURO, față de 179.319,85 EURO cum ar însuma în mod corect sumele aferente capetelor de cerere menționate.
În plus instanța de fond a consemnat în mod greșit cuantumul total al daunelor interese admise prin dispozitivul sentinței atacate.
Instanța de fond i-a respins în mod greșit daunele interese menționate la lit.d) întrucât în expertiză s-a reținut că nu s-au făcut înstrăinări de active care să conducă la sancționarea cumpărătorului.
În realitate, conform contractului, daunele interese menționate la litera d) nu se referă la înstrăinarea de bunuri, ci la efectuarea investițiilor pentru care cumpărătorul nu a avut documente justificative.
În plus, în ce privește daunele stabilite de expert și admise în parte de către instanță, consideră că în mod nelegal instanța de fond a cenzurat acest prejudiciu pe motivul că nu este dovedit, de vreme ce prin expertiză s-a dovedit culpa cumpărătorului.
În atare situație nu i-a respectat dreptul său față de dispozițiile art.21 alin.1 și 3 din OG nr.25/2002 potrivit cărora AVAS poate solicita un prejudiciu cuantificat provizoriu, urmând a-l preciza în urma efectuării unei expertize, care în cauză s-a efectuat, dar instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile actului normativ menționat.
Mai arată că întrucât face parte din categoria instituțiilor scutite de plata taxei de timbru, în mod eronat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
astfel admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea în tot a cererii sale privind obligarea pârâtului la plata daunelor stabilite prin raportul de expertiză, capăt de cerere asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
-Referitor la apelul declarat de pârâtulCurtea constată că întrucât apelul nu a fost timbrat și cum față de dispozițiile art.112 Cod procedură civilă primează timbrajul, urmează a analiza apelul sub acest aspect.
Constatând că deși prin citația din 04.03.2009 (pag.21 și 25) Curtea a pus în vedere apelantului să-și timbreze apelul cu suma de 8.555.927,50 lei noi și a timbrului judiciar în sumă de 5 lei noi, apelantul nu a respectat această dispoziție legală, astfel că la termenul de astăzi apelul apare netimbrat.
În atare situație Curtea, constatând că apelantul a încălcat dispozițiile art.20 (1) din Legea nr.146/1997 republicată privind plata taxelor de timbru, potrivit cărora taxele de timbru se plătesc anticipat, precum și ale art.20 (3) din același act normativ care prevăd în mod expres că "neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Făcând și aplicarea dispozițiilor art.9 din OG nr.32/1995, Curtea anulează apelul declarat de apelantul, ca netimbrat.
-Referitor la apelul declarat de AVAS, Curtea reține că AVAS și-a axat acțiunea pe două capete principale daune interese și prejudiciu, având la bază contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.38/26.09.2003 și întemeiată pe dispozițiile OG nr.25/2002.
Primul capăt de cerere a fost defalcat în subdiviziuni a, b, c, d, e - constând în penalități datorate de pârât conform clauzelor contractului mai sus arătat.
Capătul doi de cerere referitor la prejudiciu a fost stabilit de instanța de fond, ca fiind subdiviziunea
Referitor la capetele de cerere a, b, c și e instanța de fond a reținut că acestea au fost admise în totalitate, iar pentru litera f doar în parte reclamantei AVAS admițându-i-se acțiunea pentru sumele cerute cu titlu de penalizări, parte în lei (litera a), restul plătibili în lei la data plății (c).
Admițând pretențiile în EURO Curtea reține că rezultă per total o altă sumă decât cea admisă de instanța de fond, respectiv 179.145 EURO, deși prețul de la litera f (admisă în parte) este stabilit la 174,85 EURO de expert, iar reclamanta și-a precizat pretențiile totale la 17.547,85 EURO (pag.223) ori instanța a admis pentru AVAS doar suma de 42.689,85 EURO.
În plus, în motivarea sentinței (fila 3), deși instanța de fond susține că pretențiile privitoare la capătul de cerere c) "sunt admisibile în totalitate", ceea ce potrivit cererii reclamantei ar însemna ca pârâtul să-i plătească suma de 142.400 lei penalități (fila 1 dosar fond), instanța de fond reține că pârâtul datorează reclamantei doar 17.400 EURO conform expertizei (fila 131).
Nu are însă în vedere faptul că în răspunsul la obiecțiuni expertul la fila 255 arată că pentru nerespectarea clauzei 13.3 (lit.c) se datorează penalități în sumă de 30.200 EURO, revenind asupra sumei de 17.400 EURO, situație pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere. Toate aceste inadvertențe și contradicții Curtea le consideră echivalente cu o nemotivare.
Referitor la capătul de cerere de la litera d - reclamanta a cerut 10.827,4 EURO penalități calculate pentru neefectuarea investițiilor prevăzute în clauzele 13.6 și 15.1 pentru dezvoltare și protecția mediului conform clauzelor prevăzute de art.13.9 și 16.5, instanța motivează respingerea pentru că nu a înstrăinat active, oriexpertiza nu a analizat pretențiile de la litera, respectiv clauza de la pct.12.3 din contract ce are ca obiect de vânzare - active.
De vreme ce instanța și-a argumentat acordarea penalităților în baza expertizei care în realitate nici nu a analizat pretențiile acestui capăt de cerere, aceasta echivalează tot cu o nemotivare.
În plus Curtea reține că instanța de fond nu s-a pronunțat de loc pe capătul doi al cererii privind prejudiciul cauzat de pârât reclamantei, și care a fost reținut de instanța de fond la litera f, pe care l-a admis în parte, dar asupra căruianu s-a pronunțat în nici un fel,nemotivându-.
Față de cele de mai sus Curtea constatând că în motivarea sentinței nu există o coerență în analizarea capetelor de cerere, a motivării în drept, a clauzelor din contract și concluziilor raportului de expertiză. Dimpotrivă există multe contradicții, omisiuni, situații ce echivalează cu o nemotivare, în afara nemotivărilor vădite așa cum s-a reținut mai sus. În atare situație pentru o analiză corectă, temeinică și legală a tuturor capetelor de cerere și a clauzelor contractului încheiat între părți instanța de fond va decide dacă se impune efectuarea unei expertize.
Astfel fiind făcând aplicarea art.297 alin.1 (1) Cod procedură civilă, Curtea admite apelul declarat de reclamanta AVAS.
Desființează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.9876/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât cu domiciliul în B,-,.66,.1,.1, sector 6.
Desființează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Anulează ca netimbrat apelul formulat de pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr.9876/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 14.04.2009
Tehnore. - 23.04.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Alecsandrina Rădulescu
