Spete contestatie la executare comercial. Decizia 618/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.618
Ședința publică de la 22.05.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - M SRL împotriva sentinței comerciale nr.4417/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta creditoare prin reprezentant cu delegație depusă la fila 43 dosar și intimata debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 13 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin reprezentant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate apreciind că nu s-au interpretat corect prevederile legii insolvenței. Arată că din procesele verbale existente la dosar rezultă că societatea intimată nu a avut obiecțiuni la efectuarea lucrării. Își întemeiază cererea pe dispozițiile art.304 coroborat cu art. 304 pct.9 Cpc și legea 85/2006. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata debitoare prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică întrucât instanța de fond a reținut corect situația de fapt. Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea insolvenței. Susține că există o hotărâre judecătorească referitoare la această creanță pe care o invocă și în prezenta cauză. Solicită cheltuieli de judecată
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 4417 din 20.11.2007, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis contestația debitorului - SRL și a respins ca nefondată cererea creditorului - - SRL pe care l-a obligat la plata către debitor a sumei de 2.039,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a apreciat că suma reprezentând creanța în cuantum de 36.841 lei menționată de reclamantă, nu întrunește condițiile prevăzute de articolul 3 alineat 1 punctul 6 și punctul 12 din Legea nr.85/2006, fiind contestată de către debitor atât în ceea ce privește existența ei, cât și în ceea ce privește întinderea acesteia, iar susținerile și apărările părților nu pot fi valorificate în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, ci pe calea dreptului comun.
A constatat judecătorul - sindic și că factura fiscală nr. -/18.01.2007 nu poartă semnătura și ștampila debitorului din care să rezulte că a fost acceptată la plată de către debitor în sensul articolului 46 Cod comercial, iar pe de altă parte, debitorul a făcut dovada că deține disponibilități în conturile sale, nefiind în insolvență.
S-a făcut aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat - SRL, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
În esență, recurenta susține că cererea introductivă pe care a formulat-o îndeplinește condițiile cerute de articolul 3 punctul 6 din Legea anr.85/2006, debitoarea încercând să conteste starea de insolvență bazându-se pe un aspect irelevant în raport cu prevederea legală invocată.
Arată recurenta că cererea sa îndeplinește condițiile cerute de articolul 31 din Legea nr.85/2006, respectiv că debitoarea este prezumată în insolvență din cauza încetării plăților mai mult de 30 de zile față de creditoarea reclamantă.
Cu privire la afirmația debitoarei referitoare la faptul că lucrarea nu a fost executată în termenul de finalizare, recurenta arată că în conformitate cu prevederile contractului din articolul 5.2.1. Cumpărătorului/Beneficiarului îi revene responsabilitatea să asigure frontul de lucru, iar în speță, intimata nu a asigurat frontul de lucru corespunzător, fapt ce rezultă din procesele verbale de predare - primire întocmite în zilele 21.11.2006-25.11.2006.
În sprijinul susținerilor sale, recurenta a depus înscrisuri (filele 16-36).
Intimata a depus întâmpinare în combaterea recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat în considerarea faptului că valorificarea creanței nu se poate face prin procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 întrucât s-a contestat debitul și prin urmare creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, fapt reținut și de sentința civilă nr. 4242/18.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 dată în procedura somației de plată inițiată de recurentă.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile întemeiate pe articolul 3 alineat 1 punctul 6 și punctul 12 din Legea nr.85/2006, cu precizarea că îndeplinește și cerințele din articolul 379(3), (4) Cod procedură civilă.
În dezvoltarea răspunsului la întâmpinare, recurenta detaliază clauza contractuală prevăzută de articolul 4.4. articolului 2.5, articolului 5.4., precizând și că lucrarea a fost finalizată la 4.12.2007 însă suplimentările și modificările solicitate s-au finalizat la 22.12.2007, rămânând de refăcut o sticlă specială pentru casieria băncii, dar debitoarea a furnizat la încheierea contractului cotele greșite.
În ce privește invocarea sentinței civile nr. 4242 Judecătoriei Sector 5 de către debitoare, recurenta susține că potrivit articolului 111(1) din OG nr.5/2001 ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat.
Recurenta menționează în conținutul răspunsului la întâmpinare și temeiul de drept al recursului ca fiind articolului 304 punctul 8 și punctul 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Curtea va proceda la gruparea argumentelor aduse de recurentă în sprijinul recursului, pentru a se pronunța printr-un considerent comun.
Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărei creanță împotriva patrimoniului debitorului,este certă, lichidă și exigibilă,de mai mult de 30 de zile.
Creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței,trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silităasupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, în temeiul Codului d e procedură civilă, respectiv conform articolului 379 Cod procedură civilă.
Față de prevederile legii insolvenței și cele ale Codului d e procedură civilă referitoare la caracterul creanțelor, judecătorul - sindic nu poate încuviința administrarea altor probe decât aceea a înscrisurilor, pentru a determina certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanțelor, întrucâtcondițiile creanțelor de a fi certe, lichide și exigibile, trebuie întrunite în momentul depunerii cererii introductive și nu ulterior acestei date.
Or, în cauza de față, debitorul a contestat starea de insolvență probând cu înscrisurile depuse la dosar (filele 97-106 dosar fond) că are fonduri suficiente pentru plata datoriilor și a invocat neîndeplinirea cerințelor privind certitudinea și exigibilitatea datoriilor, susținând pe de o parte că factura emisă de creditor nu a fost acceptată și pe de altă parte că nici creditorul nu și-a îndeplinit obligația asumată în termenul contractual, fapt ce i-a creat în calitate de antreprenor un prejudiciu în sensul că a fost obligată la plata unor servicii suplimentare.
Așadar, nu se poate reține că debitorul se află în imposibilitate de a-și achita datoriile comerciale cu disponibilitățile existente, ci se reține împrejurarea că refuză plata.
În fine, chiar dacă în raport de articolul 46 Cod comercial nu este obligatorie aplicarea ștampilei debitoarei pentru acceptarea facturii, este necesară totuși semnătura de primire care însă nu se regăsește aplicată pe factura fiscală nr. - din 18.01.2007 (fila 7 dosar fond).
În aceste condiții, lipsa semnăturii de primire a facturii, coroborat cu susținerea contestatoarei intimată în sensul că nici creditoarea nu a respectat termenul contractual, duc la concluzia că factura nu a fost acceptată la plată din aceste motive, astfel că, recurenta creditoare deține o creanță discutabilă, care nu îndeplinește cerințele de a fi pusă în executare silită.
De altfel și recurenta susține în recurs că intimata nu a asigurat frontul de lucru corespunzător și condițiile necesare desfășurării lucrării, motiv pentru care s-a depășit termenul stabilit.
Toate divergențele părților privind respectarea contractului, existența și întinderea debitului pot și analizate numi în cadrul unei acțiuni introduse pe calea dreptului comun și nu printr-o cerere întemeiată pe Legea nr.85/2006 care prevede o procedură specială de executare silită colectivă, procedură condiționată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile la data formulării cererii introductive.
Cu aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul - sindic a făcut o corectă aplicare a situației de fapt față de actele dosarului și în raport de dispozițiile legale în materia insolvenței, drept pentru care, constatând că în cauză nu subzistă motive de modificare ale hotărârii atacate conform articolului 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și nici alte motive de modificare sau casare în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, va respinge recursul în temeiul articolului 312(1) Cod procedură civilă, ca nefondat. Se va face aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - M SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4417/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
17.06.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
