Spete contestatie la executare comercial. Decizia 637/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 637/
Ședința publică din data de 15 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 612/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2707/2005 (nr. nou -), în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar SP, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar întâmpinare formulată de lichidatorul debitoarei, la data de 12.09.2008 prin fax-ul instanței și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 612/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2707/2005 (nr. nou -), s-a respins contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, în calitate de lichidator al - SRL, măsuri cuprinse în raportul din 16.04.2008, de respingere a înscrierii sale în tabelul creditorilor societății și a sumei de 2573 lei reprezentând diferențe calculate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală Baf ormulat contestație împotriva măsurilor luate de către lichidatorul judiciar A, în calitate de lichidator al debitoarei - SRL de a respinge înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei și a sumei de 2573 lei reprezentând diferențe calculate potrivit art. II pct. 6 din OG 47/2007. S-a susținut că prin această dispoziție legală, legiuitorul a avut în vedere efectul pe care a vrut să-l producă acest articol, adică se calculează obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii 85/2006 și nu până la intrarea în vigoare a Legii 47/2007, așa cum greșit au interpretat lichidatorii judiciari. S-a mai arătat că potrivit art. 118 alin. 4 din OG 92/2003 republicată, în vigoare în perioada arătată, pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte cât și după deschiderea procedurii de lichidare, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment, și numai pentru obligațiile fiscale năascute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Față de aceste aspecte, Tribunalul Arad, având în vedere prevederile art. 75 alin. 2 din Legea 85/2006, a respins contestația ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Art. II pct. 6 din OG 47/2007 statuează că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligații fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a ordonanței de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea 85/2006 și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Instanța de fond a considerat că din acest text de lege reiese că nu se face referire la creanțele născute anterior intrării în vigoare a Legii 85/2006, ci la creanțe născute anterior intrării în vigoare a OG 47/2007, apreciind că dacă legiuitorul ar fi dorit a se calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii 85/2006, ar fi făcut mențiuni în acest sens în mod expres în conținutul ordonanței mai sus evidențiată.
S-a mai reținut că potrivit art. 41 alin. 1 din Legea 85/2006, articol la care se face referire și în cuprinsul OG 47/2007, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială numită generic accesorie, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Singura excepție este prevăzută de alin. 3 al art. 41 din Legea 85/2006, aplicabilă în situația în care a fost propus un plan de reorganizare și acesta a fost confirmat, ori în situația de față nu a fost propus și confirmat niciun plan de reorganizare, creditoarea contestatoare fiind în eroare asupra derulării procedurii sau interpretează greșit prevederile legale, cu atât mai mult cu cât chiar prevederile art. 122 indice 1 Cod procedură fiscală prevede că, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței, nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței, textul citat fiind în concordanță cu prevederile art. 41 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației creditoarei, respectiv admiterea cererii de completare a declarației de creanță depusă la data de 02.10.2007 la Tribunalul Arad și în consecință înscrierea în tabelul creditorilor și a sumei de 2573 lei, astfel cum a solicitat prin cererea de completare, formulată în temeiul art. II alin. 6 din OG 47/2007, în calitate de creditor al debitoarei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins completarea declarației de creanță, având în vedere că aceasta a fost formulată în temeiul art. II alin. 6 din OG 47/2007, dispoziție legală care reprezintă o repunere în termen a organelor fiscale pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor. Arată că potrivit art. II alin. 6 din OG 47/2007 "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit prevederilor art. 41 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor". Se mai arată că potrivit adresei nr. -/24.09.207 emisă de Direcția Generală Juridică din cadrul ANAF se solicită luarea măsurilor pentru punerea în aplicare a prevederilor art. II alin. 6 din OG 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu precizarea modului de calcul al obligațiilor fiscale accesorii. Potrivit aceleiași adrese, situația din prezentul dosar este prevăzută la pct. 1, având în vedere faptul că în cauză este vorba de creanțe născute anterior deschiderii procedurii. Pentru aceste creanțe se vor calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii 85/2006, deoarece intrarea în faliment a avut loc după intrarea în vigoare a acestei legi, iar potrivit principiului "tempus regit actum", legea nu retroactivează, cu excepția legii penale mai favorabile, iar cum data deschiderii procedurii este 22.06.2005, când era în vigoare Legea 64/1995 republicată, iar obligațiile fiscale accesorii din completarea declarației de creanță au fost calculate până la data de 20.07.2006 - dată la care era în vigoare Legea 64/1995 republicată, consideră că aceasta trebuie aplicată în speță și nu Legea 85/2006.
Creditoarea recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE invocă faptul că art. 1 cod civil prevede că "legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă"; art. 15 alin. 2 din Constituția României prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Arată că dobânzile și penalitățile au fost calculate în temeiul art. 92 alin. 7 din Legea 64/1995 republicată, conform cărora pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după deschiderea procedurii reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere și penalități conform legi speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment. Arată că aceste prevederi se coroborează cu art. 118 alin. 4 Cod procedură fiscală, care stipulează că pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
Creditoarea consideră că în mod nejustificat lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea în tabelul definitiv consolidat a creanței solicitate de această creditoare, atât timp cât art. II alin. 6 din OG 47/2007 instituie obligația de a înscrie creanțele în tabelul creditorilor în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a OG 47/2007, având în vedere că art. 92 alin. 7 din Legea 64/1995 republicată dă posibilitatea la calcularea majorărilor și penalităților până la data deschiderii procedurii falimentului. Se mai susține că deși potrivit art. 45 din Legea 64/1995 republicată, nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, cu excepția cazului în care prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la aceste prevederi, în speță fiind incidente prevederile art. 118 alin. 4 din OG 92/2003 republicată, potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment și numai pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Recurenta menționează că prin derogare de la regula generală, pentru creanțe ce exprimă obligații fiscale, accesoriile respective sunt datorate până la data deschiderii procedurii de faliment, fără a se face distincția între data deschiderii procedurii de faliment potrivit art. 38 din Legea 64/1995 republicată și aceea a intrării în faliment conform art. 107 din același act normativ. Apreciază că prin art. 118 alin. 4 din OG 92/2003 republicată s-a urmărit evitarea aplicării unui tratament diferențiat în ceea ce privește calculul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente creanțelor fiscale, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului, în funcție de instituirea sau nu a unui sechestru în cadrul procedurii de executare silită pentru stingerea acestora, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea 64/1995 republicată, după deschiderea procedurii curg numai dobânzile, majorările sau penalitățile aferente creanțelor garantate.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, art. II pct.6 din nr.OG47/2007 prevede că "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor".
Creditoarea recurentă a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că se calculează majorări de întârziere pentru creanțele bugetare până la intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, adică la data de 20.07.2006, interpretare care, atât în opinia judecătorului sindic, cât și în opinia Curții, este eronată.
În acest sens, Legea nr. 64/1995, aplicabilă în derularea procedurii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, prevedea în art. 45 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Pe de altă parte dispozițiile art. 118 al. 4 din Codul d e procedură fiscală prevedeau, anterior modificărilor aduse prin OG nr. 47/2007 că: "pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere".
În speță, nu s-a făcut această dovadă de către creditoarea recurentă, iar din actele dosarului rezultă de asemenea că debitoarea nu este și nu a fost supusă procedurii reorganizării judiciare prevăzute de Legea nr. 64/1995, ca să poată.
Astfel, art. 118 alin. 4 Cod procedură fiscală este inaplicabil în cauză, întrucât acest text de lege se referea la procedura reorganizării judiciare. Din dispozițiile acestui articol, care folosește sintagma de "reorganizare judiciară", și nicidecum pe aceea de "reorganizare judiciară și faliment", se reține că legiuitorul s-a referit strict la reorganizarea activității debitoarei pe baza unui plan, care în speță nu a avut loc.
Art. 118 alin. 4 Cod procedură fiscală nu derogă de la dreptul comun în materie reglementat de Legea insolvenței, ci reprezintă o reluare a prevederilor art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu nuanțarea că legea fiscală se aplică doar în cazul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale, numai în situația în care a fost propus și confirmat un plan de reorganizare, deci societatea debitoare s-ar afla în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce nu este cazul în speță.
Prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995 arătau în mod expres că nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, după data deschiderii procedurii, fără a distinge după natura creanțelor, respectiv dacă acestea sunt sau nu bugetare.
Rezultă deci că creanța creditorului bugetar constând în majorări de întârziere la debitul inițial, calculate după deschiderea procedurii și până la data intrării debitoarei în faliment, nu poate fi primită de lichidator pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe, motivat de aceea că legea nu permite adăugarea accesoriilor calculate după data deschiderii procedurii, întrucât s-ar încălca caracterele concursual, egalitar și unitar ale procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în prezent Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditorului bugetar, cum că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, care permit calculul accesoriilor creanței până la data intrării în faliment pentru creanțele bugetare, sunt lipsite de temei legal, întrucât aceste prevederi trebuie interpretate în corelație cu prevederile art. 92 al. 7 din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel că aceste accesorii pot fi calculate numai în cazul în care a fost întocmit un plan de reorganizare al debitoarei și acesta a eșuat, debitoarea intrând în faliment.
În condițiile în care participă la procedura colectivă și concursuală prevăzută de Legea insolvenței, toți creditorii, deci inclusiv creditorii bugetari, trebuie să se supună în mod necondiționat prevederilor acestei legi. Acestei proceduri speciale nu îi pot fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor, așa cum este Codul d e procedură fiscală.
Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face ar trebui prevăzută chiar în dispozițiile acelei legi, iar Legea insolvenței, reglementând procedura de executare colectivă, nu face în principiu diferențe de tratament după natura creanțelor înseamnă că sunt aplicabile pentru toți creditorii prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 45 din Legea nr. 64/1995), care interzic calcularea de accesorii la creanțe după data deschiderii procedurii.
Mai mult, potrivit art. 122/1 din Codul d e procedură fiscală (în forma modificată prin OG nr. 47/2007) "pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței", ceea ce constituie un argument în plus pentru interpretarea art. II pct. 6 din OG nr. 47/2007 în sensul necalculării majorărilor de întârziere pentru creanțele bugetare după data deschiderii procedurii insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 612/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2707/2005 (nr. nou -).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./24.09.2008
Dact./25.09.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
