Spete contestatie la executare comercial. Decizia 783/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.783
Ședința publică de la 26.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de - SRL prin administrator special și lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4676/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAȚIEI ȘI PĂDURILOR, intimații creditori AVAS, - SRL prin lichidator judiciar I, MINISTERUL APĂRĂRII COMANDAMENTUL M 02296 și intimata debitoare BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta creditoare prin administrator special personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 85 dosar și prin lichidator judiciar reprezentat de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 85 dosar, intimatul FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 54 dosar și intimata debitoare prin lichidator judiciar reprezentat de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 91 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta creditoare prin avocat depune la dosar dovada comunicării motivelor de recurs persoanelor fizice, și societății - SRL.
Curtea, față de înscrisurile depuse la dosar de către recurenta creditoare, apreciază că sunt îndeplinite în întregime obligațiile stabilite în sarcina sa.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere pe rol.
Părțile prezente solicită repunerea cauzei pe rol.
Curtea repune cauza pe rol.
Intimata debitoare prin avocat depune la dosar înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin avocat solicită admiterea recursului respingerea excepției autorității de lucru judecat nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.1201 civ. Susține că a depus declarația de creanță în termen.
Intimatul FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR prin consilier juridic solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare.
Intimata debitoare prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința comercială nr. 4676 din 5 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a admis excepția autorității de lucru judecat și în consecință a respins contestația formulată de creditoarea - SRL la tabelul definitiv al creanțelor. A respins excepția tardivității formulării declarației de creanță de către, dispunând înscrierea acestui creditor în tabelul obligațiilor societății debitoare cu suma de 18.600 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în privința contestației formulată de creditoare la tabelul definitiv al creanțelor că la 19 mai 2004 creditoarea a depus declarație de creanță pentru sumele de 976.6211,68 USD, de 4.847.118,501 lei cu titlu de daune și 184.973.794 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În legătură cu această declarație de creanță, lichidatorul judiciar a invocat excepția tardivității, excepție admisă prin sentința comercială nr.3415 din 15.12.2006. a reținut că la 5 octombrie 2007 aceeași creditoare a formulat contestație la tabelul definitiv consolidat al creanțelor, prin care a solicitat înscrierea sa conform declarației de creanță depusă în dosar la 21.09.2000, motivată de descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, respectiv pe decizia civilă nr.3530 din 16 septembrie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a stabilit în mod irevocabil obligația de plată a debitoarei pentru sumele invocate în declarația de creanță depusă la 19.05.2004, declarație respinsă ca tardivă.
În raport de această situație de fapt, judecătorul - sindic a apreciat că excepția autorității de lucru judecat pe care a invocat-o din oficiu cu privire la creanța ce face obiectul contestației este întemeiată, întrucât sentința comercială nr. 3415/2006 prin care judecătorul - sindic a admis excepția tardivității depunerii declarației de creanță a devenit irevocabilă prin anularea recursului prin decizia comercială nr. 1140 din 25 iunie 2007 Curții de Apel București - Secția a a Comercială, iar potrivit dispozițiilor articolului 1201 cod civil trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.
A reținut că în speță există identitate de părți întrucât prezenta contestație se poartă între aceleiași părți ca și cele în contradictortiu cu care s-a pronunțat sentința comercială nr. 3415/2006. a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este identic întrucât există identitate între pretenția concretă dedusă judecății și dreptul subiectiv care poartă asupra dreptului material, scopul final urmărit de creditoare fiind același în ambele acțiuni, existând identitate de raport juridic între cele două contestații.
În ce privește al treilea element, respectiv cauza, care reprezintă fundamentul pretenției contestate, judecătorul - sindic a reținut că prezenta contestație se întemeiată pe aceleași motive care au stat la baza pronunțării sentinței comerciale nr. 3415/2006, respectiv sentința civilă nr.2186/1999, decizia comercială nr. 177A/2002 și decizia comercială nr.3530/2003.
A apreciat că motivul invocat de creditoare în sensul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, cu referire la decizia comercială nr.3530/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu se constituie într-un înscris nou în sensul articolului 75 din legea insolvenței, întrucât judecătorul - sindic, l-a pronunțarea sentinței comerciale nr. 3415/2006, a avut în vedere toate hotărârile judecătorești la care creditoarea face referire în prezenta contestație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs motivat creditoarea, cauza fiind înregistrată la numărul - din 23.01.2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
În motivarea recursului creditoarea a prezentat parcursul procedurii insolvenței în cauza de față, a făcut istoricul înscrierii la masa credală a creanței sale și a criticat hotărârea de fond prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 8 Cod procedură civilă, susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În esență, societatea creditoare a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 1201 Cod civil, în condițiile în care sentința comercială nr. 3415/2006 vizează declarația de creanță a recurentei creditoare din 19 mai 2004, în timp ce contestația de față se referă la declarația de creanță din 21 septembrie 2000. din această perspectivă, a susținut că obiectul sentinței comerciale nr. 3415/2006 este diferit față de obiectul la care se referă contestația din 5 octombrie 2007, instanța de fond schimbând înțelesul lămurit al actului dedus judecății, pronunțându-se față de declarația de creanță din 19 mai 2004 (care în fapt era o cerere precizatoare), nu față de declarația de creanță din 21 septembrie 2000 la care face referire contestația creditoarei.
A criticat hotărârea și prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond nu a luat în considerare din eroare faptul că la dosar există declarația de creanță a recurentei creditoare din 21 septembrie 2000, în raport cu care declarația de creanță din 19 mai 2004 este o precizare.
A susținut că astfel instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolelor 299, 3041, 312 Cod procedură civilă, ca și pe dispozițiile articolului 75 din lege anr.85/2006.
La 21 martie 2008, intimata FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, formulând apărări în fapt și în drept față de aceștia.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente:
că prevederile articolului 1201 Cod civil, prin care se acordă eficiență juridică principiului res judicata pro veritate habetur, impun pentru existența autorității de lucru judecat multipla identitate de părți, calitate, obiect și cauză, în speță lipsind cerința identității obiectului între cele două tipuri de cerere la care s-a raportat judecătorul - sindic.
Astfel, la fila 30 dosarului Curții de Apel București există declarația de creanță pe care recurenta creditoare a depus-o la 19 mai 2004, care este întemeiată pe dispozițiile articolului 29 din fosta lege nr.65/1995 și care prin sentința comercială nr.3415/2006 a fost soluționată ca declarație de creanță și respinsă în mod irevocabil ca tardiv formulată. Privitor la acest act de procedură, Curtea apreciază ca neîntemeiată critica referitoare la incidența dispozițiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și la nesocotirea unor dovezi administrate în cauză, formulată de recurenta creditoare, având în vedere că prin această critică se încearcă a se repune în discuție o hotărâre judecătorească ce beneficiază de puterea de lucrului judecat, recurenta creditoare tinzând astfel la reanalizarea naturii juridice a declarației de creanță depusă la 19 mai 2004 și pretinsă a fi o precizare a declarației de creanță formulată la 21 septembrie 2000.
În ce privește contestația asupra căreia judecătorul - sindic s-a pronunțat prin hotărârea atacată, Curtea reține că ea nu are nici același obiect și nici nu este întemeiată pe aceeași cauză ca declarația de creanță soluționată prin sentința comercială nr. 3415/2006. Aceasta întrucât, așa cum rezultă chiar din actele dosarului și din considerentele hotărârii atacate, contestația de față este o contestație la tabelul definitiv al creanțelor, nu o declarație de creanță și se întemeiază pe prevederile articolului 75 din legea nr.85/2006, între cele două cereri în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat neexistând așadar nici identitate de obiect, nici identitate de cauză, câtă vreme temeiurile juridice pe care aceste cereri se bazează sunt diferite, iar temeiurile de fapt sunt departe de a fi identice.
Curtea apreciază, examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu prevederile articolului 3041Cod procedură civilă că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 1201 Cod civil, întrucât a plecat de la o premisă greșită: așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, judecătorul - sindic a cenzurat autoritatea de lucru judecat " cu privire la creanța ce face obiectul contestației", excepția trebuind a fi analizată în realitate în raport de cereri nu de creanță.
De asemenea, Curtea apreciază că judecătorul - sindic a reținut în mod greșit și identitatea de cauză, apreciind în mod corect că prin cauză se înțelege fundamentul pretenției afirmate, dar aplicând greșit acest aspect teoretic atunci când a constatat că motivele pe care se sprijină cele două cereri sunt identice, pe de o parte pentru că temeiurile juridice erau diferite, iar pe de altă parte pentru că în contestația la tabelul definitiv al obligațiilor se invocă existența unor înscrisuri noi, iar judecătorul - sindic avea obligația de a verifica dacă înscrisurile la care recurenta creditoare făcea referire se circumscriu celor prevăzute de articolul 75 din legea nr.85/2006.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit și situația de fapt și a făcut și o eronată aplicare a dispozițiilor articolului 1201 Cod civil, caz de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, de aceea va admite recursul, în conformitate cu prevederile articolului 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă.
Având în vedere că soluția instanței de fond vizează excepția autorității de lucru judecat și nu fondul contestației la tabel, în temeiul articolului 312 alineat 5 teza I Cod procedură civilă, Curtea va casa hotărârea atacată în parte, respingând ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat și trimițând spre rejudecare aceleiași instanțe contestația formulată de recurenta creditoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL, prin administrator special și lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4676/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR, MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAȚIEI ȘI PĂDURILOR, intimații creditori AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, - SRL prin lichidator judiciar I, MINISTERUL APĂRĂRII COMANDAMENTUL M 02296 și intimata debitoare BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS.
Casează în parte hotărârea atacată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe contestația formulată de - SRL- în faliment.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./21.07.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
