Spete contestatie la executare comercial. Sentința 82/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 938/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 82
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
Grefier - -
********************
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 16 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Curtea asupra contestației la executare de față.
La 26 aprilie 2006, SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA (numită în continuare M SA), cu sediul în Municipiul B, jud. B, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Contestația a fost înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Bacău și în cadrul acesteia a fost criticată executarea silită inițiată prin somația de executare comunicată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B în baza biletului la ordin emis de SC SRL A în favoarea SC SA la 8 mai 1996 la S, pentru suma de 230.000 USD.
În motivarea contestației au fost invocate:
1. Excepția privind lipsa unui titlu executoriu valabil aflat în posesia AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și care să justifice cererea de efectuare a plății. Sub acest aspect, contestatoarea a susținut că oricine pretinde că este posesorul unui bilet la ordin trebuie să facă dovada existenței reale a acestui bilet, întrucât acesta nu este un titlu constatator al unei creanțe, el înglobează respectiva creanță, iar aceasta din urmă există numai în măsura în care se poate face dovada clară a existenței biletului la ordin în original. A mai susținut că posesorul biletului la ordin trebuie să justifice o posesie legală printr-un șir neîntrerupt de giruri.
2.Excepția privind lipsa dovezilor referitoare la posesia valabilă a biletului la ordin de către AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Sub acest aspect, contestatoarea a invocat prevederile articolului 18 din legea nr.58/1934 și a susținut că posesia valabilă trebuie să rezulte direct din titlul respectiv, ea neputând fi justificată sau completată cu un alt mijloc de probă.
3.Excepția nulității actelor de executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și decăderea din termenul de prezentare. Sub acest aspect, contestatoarea a invocat în esență nerespectarea dispozițiilor articolului 42 din legea nr.58/1934, susținând că nu s-a făcut dovada privitoare la prezentarea la plată și acest lucru are drept consecință încetarea dreptului de a cere executarea primei din titlu, conform dispozițiilor articolelor 41, 51 alineat 1, 58 alineat 1 litera c și 58 alineatele 2 și 3 din Legea nr.58/1934.
4. Excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin. Contestatoarea a susținut că potrivit prevederilor legale termenul de prescripție a creanțelor este de 3 ani de la data scadenței, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B trebuind să facă dovada întreruperii termenului de prescripție.
5. Excepția inexistenței unei obligații valabile în sarcina M SA decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului Fond al Proprietății Private II M și din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica "avalizat".
Contestatoarea a invocat prevederile articolului 4 din legea nr.58/1991 și prevederile articolului 9 punctul 2 din statut, ca și prevederile articolului 41 din legea nr.31/1990, susținând că în cazul încălcării prevederilor din alineatul 1 societatea nu este obligată față de terți. A susținut de asemenea că și în cazul în care persoanele au semnat biletele la ordin ar fi avut împuternicire din partea reprezentantului legal pentru semnare acest mandat nu este opozabil M SA, deoarece reprezentantului legal trebuia să i se acorde în mod expres această facultate.
A dezvoltat această excepție în raport de lipsa semnăturii reprezentantului legal al societății contestatoare, ca și în raport de lipsa procurii pentru altă persoană care să angajeze în mod valabil societtaea în raport cu terții. A făcut apel la prevederile punctelor 59, 60, 63 - 66 din Normele cadru nr. 6/1995 referitoare la situația în care o altă persoană semnează biletul la ordin în calitate de reprezentant, la obligația de a anexa procura acordată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile articolului 9 din legea nr.58/1934.
6. Excepția privind nulitatea operațiunii de transfer a obligației de plată. Contestatoarea a arătat că Fondul Proprietății Private II Maf ost constituit ca un organ de specialitate a statului în subordinea Parlamentului, având un regim clar de instituție publică ce participa la punerea în aplicare a politicii de privatizare a fostelor întreprinderi de stat. Mai arată contestatoarea că transformarea acestui fond în societate de investiții financiare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 133/1996 nu este de natură să transfere obligațiile asumate de către un organ al statului în obligații ale unei societăți private, obligațiile decurgând din biletele la ordin revenind Statului Român, nu contestatoarei.
7. Excepția privind reaua credință a și ulterior a AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, care au acționat cu știință în paguba debitorului, aspecte ce rezultă din lipsa unui raport fundamental valabil și din încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării operațiunii care a stat la baza emiterii biletului la ordin.
Contestatoarea a susținut că emiterea acestui bilet la ordin nu are o cauză reală și licită, deoarece nu există o operațiune valabilă care să justifice emiterea acestuia.
A mai susținut că intimata a lucrat cu știință în paguba participanților la nextul cambial, întrucât a încălcat normele legale privind acordarea creditelor în valută, respectiv articolul 10 alineat 2 din regulamentul privind operațiunile valutare.
De asemenea, a susținut că avalistului nu i se poate crea o situație mai gravă decât cea a debitorului principal și că biletul la ordin nu poate să aibă alt rol decât pe acela de a garanta restituirea la scadență a unui credit acordat de emitentului, potrivit punctului 40 din Normele cadru intimata fiind obligată să facă verificări suplimentare pentru ca titlu să aibă la bază operațiuni reale.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației, contestația la executare fiind întemeiată în drept pe dispozițiile legii nr.58/1934, pe Normele Cadru nr.6/1995 emis de, pe dispozițiile Codului civil și pe dispozițiile Codului d e procedură civilă.
La 2 iunie 2006 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței sesizate, în raport de dispozițiile articolelor 44 și 45 din OUG nr.51/1998.
A invocat și excepția inadmisibilității prezentei acțiuni în raport de dispozițiile articolului 399 alineat 3 Cod procedură civilă, susținând că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Cu privire la această excepție, a susținut că în situația în care instanța ar considera că sunt incidente prevederile articolului 62 din Legea nr.58/1934 referitoare la condițiile de valabilitate a titlului - bilet la ordin -, trebuie avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 3111/2002 a Judecătoriei Sibiu opoziția cambială formulată de Maf ost respinsă definitiv și irevocabil.
Intimata a formulat apărări punctuale cu privire la excepțiile pe care se întemeiază contestația la executare.
Prin sentința civilă nr. 7739 din 14 septembrie 2006, Judecătoria Bacăua declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prin decizia nr.624 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de contencios Administrativ, s-a luat act de renunțarea recurentei SI. M SA la judecata recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 7739/2006, al Judecătoriei Bacău.
Cauza a fost înregistrată sub același număr unic la 22 aprilie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială.
La 12 iulie 2006 contestatoarea a formulat în fața Judecătoriei Bacău precizări la contestația la executare, precizări care vizează competența materială a judecătoriei, dar care se referă și alte motive de contestație la executare. Astfel, contestatoarea a invocat prevederile articolului 61 din Legea nr.58/1934 susținând că orice executare cambială trebuie să înceapă numai după învestirea biletului la ordin cu formulă executorie. A susținut că în speță această dovadă nu a fost făcută.
Un alt motiv de contestație la executare privește modalitatea în care s-a inițiat executarea cambială, contestatoarea susținând că intimata avea obligația de a face dovada că anterior oricărei executări cambiale a transmis debitoarei o somație întocmită de executorul judecătoresc, somație care să cuprindă transcrierea exactă a tuturor mențiunilor din biletul la ordin a cărui executare se solicită.
În ce privește excepția prescripției obligației decurgând din biletul la ordin, a invocat prevederile articolului 94 din legea nr.58/1934 și a susținut că termenul de prescripție de 3 ani de la data scadenței biletului la ordin este direct aplicabil în cauză, intimata nefăcând dovada întreruperii acestui termen.
În fine, contestatoarea a susținut și că intimata avea obligația de a proceda la executarea silită a obligațiilor cambiale individual pentru fiecare titlu cambial, întrucât obligațiile cambiale sunt autonome.
Prin precizările depuse la dosar prin serviciul registratură al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială la 20 mai 2009, contestatoarea și-a restrâns motivele de contestație la executare la excepția prescripției cambiale a dreptului de executare silită a biletului la ordin, la nulitatea actelor de executare silită efectuate de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B ca urmare a inexistenței hotărârii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie și la nulitatea actelor de executare silită ca urmare a inexistenței somației cambiale.
Prin aceleași precizări s-a arătat că se renunță la cererea de suspendare a executării silite, întrucât executarea silită a avut loc, astfel că suspendarea acesteia a rămas fără obiect.
Față de poziția exprimată de contestatoare prin reprezentant, în sensul că nu înțelege să timbreze cererea de suspendare a executării, în temeiul articolului 20 alineat 3 din Legea nr.146/1997 și al articolului 9 alineat 2 din OG nr.32/1995 Curtea va anula ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite.
În ce privește excepția inadmisibilității invocată de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și susținută în fața Curții, la termenul din 11 iunie 2009 această excepție a fost calificată ca apărare de fond.
Având în vedere restrângerea motivelor de contestație la executare la cele trei indicate prin precizările aflate la fila 6 dosarului Curții, inadmisibilitatea invocată în raport de dispozițiile articolului 399 alineat 3 Cod procedură civilă este apreciată ca neîntemeiată, având în vedere că prin această contestație nu se mai invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci numai motive de nulitate a executării însăși. Pe cale de consecință, Curtea a înlăturat apărările intimatei formulate cu titlu de excepție de inadmisibilitate, ca neîntemeiate.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, contestația la executare este apreciată de C ca întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
O corectă dezlegare a pricinii presupune analiza prioritară a mai multor probleme, prima dintre acestea fiind aceea de a stabili obiectul contestației. Curtea constată că intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a susținut în mod constant împrejurarea că societatea contestatoare nu ar contesta executarea silită, ci doar "comunicarea titlului executoriu". Această susținere este apreciată de C ca neîntemeiată, având în vedere pe de o parte că în contestația introdusă pe rolul Judecătoriei Bacău societatea contestatoare face referire expresă la faptul că obiectul pricinii îl constituie o contestație la executare și că în speță executarea silită a fost inițiată prin somația de plată comunicată de intimată. Prin urmare, contestatoarea a indicat comunicarea titlului executoriu și somația de plată cuprinsă în această comunicare doar pentru a evidenția care sunt actele prin care intimata și-a inițiat executarea silită.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că obiectul pricinii este indiscutabil o contestație la executare având în vedere finalitatea urmărită de parte la promovarea cererii, anume anularea executării silite. Că este vorba despre o executare silită rezultă indubitabil și din împrejurarea că această executare a fost săvârșită, aspect susținut de contestatoare și necontestat de intimată.
problemă care se impune a fi dezlegată vizează obiectul executării. Așa cum rezultă din comunicarea titlului executoriu și din somația finală cuprinsă în această comunicare, văzând și temeiurile de drept indicate în acest înscris, rezultă fără putință de tăgadă că intimata execută o creanță neperformantă care își are izvorul primar în biletul la ordin în valoare de 230.000 USD emis la 8 mai 1996 de către SC SRL în favoarea SA, pretins avalizat de Fondul Proprietății Private II
Este de asemenea indubitabilă împrejurarea că societatea contestatoare este urmărită în considerarea calității sale de avalist, creanța avându-și originea în biletul la ordin sus-menționat. Împrejurarea că executarea silită este începută de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B în regimul special prevăzut de OUG nr. 51/1998 nu schimbă cu nimic sorgintea creanței.
Curtea a înlăturat apărările formulate de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, care a invocat faptul că executarea este pornită în temeiul contractului de cesiune și al convenției de scontare, pe de o parte în considerarea conținutului comunicării titlului executoriu, în care se face referire expresă la biletul la ordin în discuție, precum și în considerarea naturii juridice a contractului de cesiune, care este mijlocul prin care creanța este transmisă, nu constituită.
Curtea a înlăturat apărarea intimatei bazată pe executarea convenției de scontare, având în vedere că în comunicarea titlului executoriu aceasta nu apare, ea neputând fi opusă societății contestatoare ca titlu decât dacă este precizată în comunicare.
Conchizând sub acest aspect, Curtea reține ca dincolo de orice echivoc faptul că suma urmărită prin executarea silită contestată în cauza de față își are originea în biletul la ordin emis de SC SRL în favoarea SC SA.
Această concluzie este semnificativă sub aspectul legii aplicabile, Curtea având a stabili dacă dispozițiile legale incidente sunt cele prevăzute de OUG nr. 51/1998 sau cele prevăzute de legea nr.58/1934.
Această problemă a legii aplicabile în cazul executării silite a unui titlu cambial este implicit dezlegată de decizia IV/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie dată în soluționarea unui recurs în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor articolului 329 alineat 3 teza ultimă Cod procedură civilă.
Curtea apreciază că punerea în aplicare a acestei decizii cu privire la problema de drept dezlegată este obligatorie și în cauza de față având în vedere că aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 4 iunie 2009, deci înainte de soluționarea cauzei de față.
Din analiza acestei decizii Curtea reține că se desprinde concluzia indubitabilă a prevalenței dispozițiilor legii nr. 58/1934 ori de câte ori titlul care se execută este un titlu cambial, în cauza de față titlul fiind un bilet la ordin.
Spre aceeași concluzie a prevalenței dispozițiilor legii nr.58/1934 conduce și analiza dispozițiilor legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Astfel, Curtea constată că atât OUG nr.51/1998, cât și legea nr. 58/1934 sunt legi cu caracter special pe tărâm execuțional, care au în speță un domeniu comun, respectiv executarea unui titlu de credit. Pentru ca dispozițiile din legea nr.58/1934 în materie de executare cambială să fi fost excluse atunci când executarea vizează creanțele neperformante și se face în temeiul OUG nr.51/1998 era nevoie ca acest dispoziții să fie modificate sau abrogate expres prin dispozițiile OUG nr.51/1998, acest din urmă act fiind ulterior legii nr.58/1934. În acest sens sunt prevederile articolului 57 din legea nr.24/2000, care vorbesc despre modificarea prevederilor legii speciale, dispozițiile articolului 62 din legea nr.24/2000 referitoare la abrogarea expresă a acestora, ca și prevederile articolului 61 din același act normativ care dispun că derogarea de la norme speciale edictate anterior trebuie să fie prevăzută expres în actul nou.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că executarea silită pornită de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B trebuia să respecte dispozițiile speciale ale legii nr.58/1934, câtă vreme OUG nr. 51/1998 nu conține, potrivit legii relative la normele de tehnică legislativă, nici o modificare, nici o abrogare și nici o altă derogare de la legea nr.58/1934.
Analizând, așadar, cele trei motive de contestație la executare la care s-a limitat societatea contestatoare și pe care le-a indicat expres în dosarul Curții de apel prin prisma prevederilor Legii nr.58/1934, Curtea apreciază ca întemeiate aceste motive.
În speță a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, întrucât biletul la ordin a fost scadent la 8 mai 1997, iar de la această dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de articolul 106 raportat la articolului 94 alineat 1 din legea nr.58/1934. Prescripția s-a împlinit la 8 mai 2000, dată în raport de care primul act de executare, care este comunicarea titlului executoriu înregistrată sub nr. 10121 din 6 aprilie 2006 în evidențele intimatei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, este săvârșit cu mult după împlinirea termenului de prescripție.
Având în vedere înlăturarea incidenței OUG nr. 51/1998, care prevede în articolul 13 un alt termen de prescripție decât cel reținut de C, având în vedere și faptul că nu s-a dovedit existența unui motiv de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției, Curtea apreciază că executarea silită începută în aceste condiții încalcă prevederile articolului 405 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de contestație la executare, legat de inexistența încheierii prin care s-a dispus învestirea biletului la ordin cu formulă executorie, este întemeiat.
Se rețin pe de o parte dispozițiile deciziei nr.IV/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dispoziții care vizează exact necesitatea învestirii cu formulă executorie a titlului cambial.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că necesitatea învestirii cu formulă executorie a biletului la ordin suspus executării de către intimată, prevăzută de dispozițiile articolului 61 din legea nr.58/1934, trebuia respectată de intimată și pentru că aceasta nu se poate prevala de prevederile articolului 3741Cod procedură civilă.
Aceste din urmă dispoziții legale au fost introduse prin legea nr.459/2006, în vigoare din decembrie 2006, așadar AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nu putea să se prevaleze de acestea întrucât executarea silită a fost începută prin comunicarea făcută anterior introducerii acestor prevederi legale, respectiv la 6 aprilie 2006.
Al treilea motiv, vizând nulitatea actelor de executare pentru lipsa somației cambiale, este apreciat de C ca întemeiat, în raport de dispozițiile articolului 61 din legea nr.58/1934, intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nefăcând dovada că înainte de a proceda la executarea silită a societății contestatoare a somat-o pe aceasta din urmă pentru executare.
Toate aceste considerente au fundamentat concluzia Curții despre temeinicia contestației la executare, contestație care urmează a fi admisă în conformitate cu dispozițiile articolului 399 alineat 1 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile articolului 399 alineat 2 Cod procedură civilă, Curtea va anula formele de executare întreprinse de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI pentru valorificarea biletului la ordin în valoare de 230.000 USD emis la 8 mai 1996 de SC SRL în favoarea SA:
În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe intimată să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Anulează ca netimbrată cererea de suspendare a executării.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA, cu sediul în B,-, Județ B, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în --11 sector 1.
Anulează formele de executare întreprinse de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B prin comunicarea titlurilor executării nr. 10121 din 06.04.2006 în ce privește executarea titlului la ordin în valoare de 230.000 USD, emis la 08 mai 1996 de SC SRL în favoarea SA.
Obligă pe intimată să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată de 199 lei.
Cu drept de recurs în termen de 14 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
20.07.2009
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
