Spete contestatie la executare comercial. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR.863 R

Ședința publică de la 01.06.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Alina Pănescu

-: - -

-: -

GREFIER: TA

======

Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs, formulate de recurentele - SRL, - LEASING SA prin mandatar - SRL și - LEASING ROMANIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.5188 din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - AN REAL BV (), DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, DISTRIGAZ SUD SA, BV, - SA, - EN SRL, - SRL și - SA prin lichidator judiciar CONSUL-

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele - SRL și - LEASING SA, reprezentate de avocat dna., recurenta - LEASING ROMÂNIA SA, reprezentată de avocat dna. și intimatele - AN REAL BV, reprezentată de avocat d-na., - SRL, reprezentată de avocat dl., - SA prin lichidator judiciar, reprezentată de avocat dl., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care se învederează că procedura de citare cu intimata BV, a fost restituită cu mențiunea "destinatar necunoscut la adresa indicată, noul proprietar nu permite afișarea".

Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu au cunoștință de existența unei alte adrese a intimatei, în România.

Curtea verificând constată că intimata BV a fost citată la sediul social ales, atât pentru termenul de astăzi, cât și pentru termenele anterioare când, procedura de citare cu această intimată a fost legal îndeplinită. Întrucât intimata nu a indicat prin petiție la dosar, schimbarea sediului social ales, Curtea apreciază procedura legal îndeplinită cu intimata BV, constatând incidente dispozițiile art.98 proc.civ.

Intimata AN REAL BV depune la dosar înscrisuri respectiv: certificat de grefă privind soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale a dispozitivului încheierii din 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, copia recursului formulat împotriva încheierii din 16.02.2009 și extras din Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.4.900/2008.

Curtea comunică părților prezente copii ale înscrisurilor depuse de intimata AN REAL BV și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se lua cunoștință de respectivele înscrisuri.

La a doua strigare, în ședință publică, recurentele - SRL și - LEASING SA, reprezentate de avocat, au solicitat amânarea cauzei pentru verifica stadiul dosarului în recursul promovat împotriva încheierii din 16.02.2009.

Recurenta - LEASING ROMANIA SA, prin apărător, solicită amânarea cauzei pentru același motiv.

Intimata AN REAL BV, solicită respingerea cererilor de amânare cauzei pentru motivul invocat, arătând că înscrisurile depuse astăzi, sunt înscrisuri aflate la dosarul de fond, publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Curtea deliberând, respinge cererile de amânare a cauzei, formulate de recurente, constatând că înscrisurile depuse la termenul de astăzi, de intimata AN REAL BV sunt atașate și în dosarul de fond, fiind publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității contestațiilor formulate de - SRL și - LEASING SA, invocată de intimata AN REAL BV.

Intimata AN REAL BV, prin apărător, solicită admiterea excepției inadmisibilității contestațiilor formulate de cele două contestatoare care sunt terți în cadrul procedurii insolvenței, iar contestațiile tind la recunoașterea unor drepturi de servitute, situație inadmisibilă în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr.85/2006.

Recurentele, prin apărători, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea excepției inadmisibilității contestațiilor formulate în temeiul art.11 punctul 1 lit. i din Legea nr.85/2006, potrivit cărora judecătorul sindic are atribuții să judece contestația formulată de oricare persoană interesată, împotriva măsurilor luate de administratorul sau lichidatorul judiciar.

Intimata debitoare - SA a solicitat admiterea excepției inadmisibilității contestaților formulate de - SRL și - LEASING SA care nu au calitatea de creditori.

Intimata - SRL a solicitat respingerea excepției, ca nefondată.

Curtea în temeiul art.137 alin.1 proc.civ. urmează a se pronunța cu precădere asupra excepției inadmisibilității contestațiilor formulate de - SRL și - LEASING SA.

Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat.

Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentele - SRL și - LEASING SA, prin apărător, au solicitat admiterea recursurilor, astfel cum au fost formulate și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Recurenta - LEASING SA, prin apărător, a solicitat admiterea recursurilor, astfel cum au fost formulate, având în vedere motivele invocate și atașate în scris, la dosar.

Intimatele - AN REAL BV și - SA, prin apărători, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea cererilor de recurs, menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică; intimata - SA a solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA:

Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:

Prin sentința comercială nr. 5188/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, tardivității, prematurității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active invocate în ceea ce privește punctele 1,3 și 4 din contestațiile formulate de Bis și Romena și Leasing România Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere 1, 3 și 4 din contestațiile Bis, Romena Leasing și Leasing România A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active privind capătul 2 de cerere al acestor contestații. A fost respins capătul 2 de cerere din contestațiile Bis, Romena Leasing și Leasing România și comitetul creditorilor Central European Real BV (), cesionar la Credit Europe Bank și Bank, Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Distrigaz Sud BV, Rama și EN, ca introduse de persoane fără calitate procesuală activă. Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității contestației A fost respinsă ca neîntemeiată contestația în contradictoriu cu debitoarea prin administrator special și lichidator judiciar 99

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 29.07.2008 a fost înregistrată contestația formulată de Bis atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar al Romena Leasing și Leasing România prin care a solicitat: 1) respingerea cererii lichidatorului judiciar de aprobare a vânzării în bloc a activelor întrucât condițiile de vânzare contravin prevederilor legii și încalcă drepturile terților; 2) desființarea hotărârii Adunării Creditorilor din data de 21.07.2008 întrucât este adoptată prin fraudă la lege și încălcarea interesului general, legitim; 3) desființarea tuturor măsurilor luate de către lichidatorul judiciar în vederea vânzării în bloc a bunurilor debitoarei, având în vedere că parte din bunuri, respectiv rețelele de utilități nu îi aparțin în totalitate și refacerea raportului cuprinzând propunerea de vânzare în bloc, cu descrierea situației reale a activelor, inclusiv cu sarcinile care nu sunt cuprinse în registrele de publicitate imobiliară dar care grevează imobilele debitoarei și au fost asumat, acceptate și recunoscute de acestea și cu condiții și termene ferme în sarcina unui viitor cumpărător; 4) desemnarea unui expert care să expertizeze bunurile comune, respectiv rețelele de utilități, cu scopul definirii acestora și a stării lor.

În motivarea contestației s-a arătat că la data de 25.01.2008 a fost deschisă procedura falimentului, urmată de lichidare împotriva, iar la data de 21.07.2008 a fost publicat în Buletinul procedurilor de Insolvență raportul lichidatorului privind modalitățile de vânzare în bloc a bunurilor debitoarei, raport aprobat de Adunarea Creditorilor tot la data de 21.07.2008. Conform raportului, sarcinile care grevează aceste imobile sunt cele cuprinse în registrele de publicitate imobiliară și există un lot în suprafață de 302.000. pentru care nu s-a întocmit documentația cadastrală și care nu este întabulat. Eventualele sarcini care grevează aceste porțiuni de teren nu sunt notate în cartea funciară și nu pot fi opozabile unui eventual cumpărător, cu toate că și-a exprimat acordul scris cu privire la constituirea acestora, atâta vreme cât situația care le-a generat se menține. Totodată rețeaua de utilități tranzitează terenurile cu acordul acesteia. În acest context se impune ca anexa cuprinzând sarcinile care grevează imobilele sale să cuprindă în mod expres toate aceste acorduri, anterioare vânzării, pentru a fi opozabile oricărui dobânditor ulterior. S-a mai precizat la data de 13.08.2008 că neînscrierea sarcinilor care grevează imobilele în cartea funciară se datorează faptului că nu a finalizat documentele cadastrale.

La data de 21.11.2008 s-au invocat o serie de excepții care au fost unite cu fondul cauzei de către instanță. Creditoarea majoritară AN REAL BV a invocat următoarele excepții: 1) tardivitatea primului capăt de cerere; 2) inadmisibilitatea capetelor 1,3 și 4 de cerere; 3) lipsa calității procesuale active privind capetele 2,3 și 4 din cerere. Creditoarea a invocat excepția prematurității acestor contestații.

S-a mai arătat că la data de 10.10.2008 creditoarea a formulat contestație solicitând anularea hotărârilor 3 și 4 ale Adunării creditorilor din 21.07.2008. Cu privire la aceste contestații s-au invocat o serie de excepții: excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către lichidatorul judiciar, deoarece creditoarea nu face parte dintre categoriile arătate de art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85.2006 și excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către creditorul majoritar, precum și excepția inadmisibilității contestației.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, cu privire la contestațiile formulate de Bis, Romena și Leasing România s-a arătat că punctul 2 al acestora vizează desființarea unei hotărâri a adunării creditorilor, fiind o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, dar capetele de cerere 1,3 și 4 nu se încadrează în aceste dispoziții, neexistând o hotărâre a Adunării creditorilor. Ele nu se încadrează nici în dispozițiile art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006, deoarece în cadrul adunării creditorilor din 21.07.2008 lichidatorul judiciar nu a luat nici o măsură, ci a propus Adunării creditorilor vânzarea în bloc a bunurilor debitoarei, lucru pe care adunarea l-a aprobat. S-a arătat că nici punctul 4 al contestației cu privire la desemnarea unui expert nu se încadrează în prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la excepția tardivității punctelor 1, 3 și 4 din contestații, s-a considerat că, ele nu trebuie introduse în termenul de 5 zile prevăzut de art. 21 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu vizează măsuri ale lichidatorului judiciar.

În ceea ce privește excepția prematurității acestor capete de cerere s-a apreciat că este neîntemeiată. Prezenta contestație are ca temei existența unui drept de servitute în favoarea contestatoarelor, drept ce grevează bunurile imobile ale debitoarei. Acestuia îi corespunde corelativ o obligație în sarcina debitoarei, obligație care trebuie cuprinsă și descrisă detaliat în raportul întocmit de lichidatorul judiciar în vederea vânzării. De asemenea, trebuie avut în vedere caracterul imobiliar, accesoriu și perpetuu al dreptului de servitute invocat.

A fost considerată ca fiind neîntemeiată și excepția lipsei de interes, cu motivarea că interesul este justificat de faptul că, deși nu se contestă dreptul de servitute, lichidatorul judiciar nu include în categoria sarcini și obligația corelativă dreptului la servitute și care grevează imobilele ce urmează a fi vândute.

Neîntemeiată a fost considerată și excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarelor în ceea ce privește punctele 1,3 și 4 din contestații. Neputând să fie încadrate în dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, unde se cere expres calitatea de creditor, rezultă, în lipsa unei precizări exprese în legea insolvenței, că aceste contestații pot fi introduse de orice persoană interesată, societățile contestatoare având legitimare procesuală activă de a introduce prezentele contestații.

Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor 1, 3 și 4 din contestații, instanța a arătat că nu este întemeiată. A expus că procedura Legii nr. 85/2006 care este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă și cu dispozițiile constituționale care garantează accesul liber la justiție. În plus, art. 6 in CEDO garantează dreptul la un proces echitabil, iar una din componentele sale este introducerea unei cereri la o instanță independentă și imparțială. Față de aceste prevederi legale, și în lipsa unor prevederi legale exprese în Legea nr. 85/2006 și în Codul d e procedură civilă care să interzică promovarea unor contestații de natura celor care fac obiectul prezentei cauze, s-a considerat că nu pot fi respinse aceste capete de cerere ca inadmisibile.

Asupra fondului contestațiilor Bis, Romena Leasing și Leasing România s-a arătat că, așa cum prevede Legea nr. 85/2006 la art. 116, lichidarea bunurilor din averea unei societăți debitoare se realizează sub controlul judecătorului sindic, iar modalitatea de vânzare este hotărâtă de adunarea creditorilor. Or, în speță, modalitatea de vânzare a bunurilor a fost aprobată de adunarea creditorilor din data de 21.07.2008, respectiv creditorii au hotărât ca vânzarea bunurilor să se facă în bloc, prin negociere directă, către un cumpărător identificat, a cărui ofertă de cumpărare acoperă integral masa credală înscrisă în definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei.

S-a mai arătat că Bis, proprietara unor active vecine cu unele active ale are dreptul de a beneficia de servitute de trecere și pentru utilități, în mod legal, în urma negocierilor cu În acest sens, încă din decembrie 2007 - în insolvență - a acordat prin adresa nr. 676/20.12.2007, acordul provizoriu, la solicitarea Bis, pentru obținerea avizului tehnic de racord de 6 kV la a obiectivului Hala.

Contestatoarea a solicitat înscrierea în cartea funciară a drepturilor de servitute de trecere asupra bunurilor aparținând Prin încheierile nr. -, -, -, -, -, - din data de 19.08.2008 Iar espins cererea de notare în cartea funciară a dreptului de servitute de trecere, arătând că nici în contractul de vânzare-cumpărare prin care contestatoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra activelor și nici în protocoalele menționate nu se creează un drept de servitute, nefiind îndeplinite prevederile art. 575.civ. încheieri împotriva cărora contestatoarea a formulat plângeri. În prezent pe rolul Judecătoriei C se află dosarul nr- având ca obiect acțiunea contestatoarei prin care aceasta solicită constatarea existenței dreptului de servitute pentru trecere și a rețelei electrice asupra unor imobile aparținând și, în funcție de soluția instanței investită cu judecarea acestor cereri ale contestatoarei, urmează a fi efectuate eventualele modificări/rectificări cu privire la aceste servituți.

Instanța a mai reținut că în anexa la raportul lichidatorului judiciar depus la data de 21.07.2008 este prezentată situația sarcinilor care grevează imobilele propuse spre valorificare în bloc, în condițiile art. 117 alin. 2 pct. a din legea insolvenței.

Ca urmare, au fost respinse capetele 1, 3 și 4 din aceste contestații.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active privind capătul 2 de cerere din contestațiile Bis, Romena Leasing și Leasing România, s-a considerat că este întemeiată. Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, anularea unei hotărâri a creditorilor se poate cere doar de către creditori. Or din tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei rezultă că societățile contestatoare n-au calitatea cerută expres de Legea nr. 85/2006, deci nu au legitimare procesuală activă să ceară anularea unei hotărâri a adunării creditorilor.

În consecință, capătul 2 de cerere al acestor contestații a fost respins ca fiind introdus de persoane fără calitate procesuală activă.

Împotriva sentinței comerciale nr. 5188/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au declarat recurs în termen legal recurentele Bis, în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei Romena Leasing și Leasing

În recursul declarat de Bis, în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei Romena Leasing a fost criticată sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate.

Cu privire la situația de fapt, s-a arătat că Romena Leasing este proprietar al imobilelor - teren și construcții situate în Popești-,-, jud. I, având numerele cadastrale 75/7, 75/9 și 75/6, imobile care au aparținut - Institutul de Cercetări pentru Prelucrarea; Bis deține, în calitate de utilizator, în temeiul contractului de leasing nr. 13000IMMF/03.10.2007 imobilele arătate, iar s-a înființat prin cedarea de către a unor active, în baza Decretului nr. 531/1973, a Decretului nr. 112/1977, iar ulterior, în temeiul nr.HG 665/1992, Protocolului nr. 465/OJ/22.04.1993, coroborate cu Protocolul 482/OJ/03.06.1993, proces verbal 483/OJ/03.06.1993 și anexa sa și a nr.HG 834/1991 a devenit proprietar al imobilelor menționate. Ca urmare a constituirii, accesul la întreaga rețea de utilități și ieșirea la drumul public s-a realizat pe rețeaua, devenită comună, respectiv pe aleile acesteia pe care s-a instituit o servitute de trecere. Această servitute rezultă din înscrisurile care atestă drepturile de trecere: Protocol încheiat la data de 28.05.1992 în cadrul Consiliului de Administrație al, Protocol nr. 465/OJ/22.04.1993 încheiat între și -, Protocol nr. 482/OJ/22.04.1993 încheiat între și, Proces verbal e vecinătate nr. 483/OJ/03.06.1993 încheiat între și și anexa sa.

S-a susținut că dreptul de servitute al recurentelor a luat naștere prin efectul legii încă de la data dobândirii dreptului de proprietate de către debitoarea și, fiind vorba despre servitute de trecere consfințită în favoarea lotului înfundat, fără ieșire la drumul public - art. 616-619.civ. servitutea de trecere a rețelelor de utilități - stabilită atât prin Codul civil cât și prin legile speciale care reglementează regimul juridic al furnizorilor de utilități. Înscrisurile care atestă servituțile au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate asupra terenurilor, atât de către (nr. 1396/29.09.1994) cât și de către

S-au invocat următoarele motive de recurs:

1) Încălcarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 85/2006, deoarece lichidatorul judiciar nu realizează o descriere completă a sarcinilor ce grevează bunurile ce urmează a fi vândute. nu trebuie limitate la sarcinile care trebuie înscrise în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât documentați cadastrală pentru imobilele debitoarei nu este finalizată (în prezent, pentru o suprafață de mai bine de 300.000. nu este finalizată documentația cadastrală) și nu sunt întabulate toate imobilele terenuri, inclusiv cele grevate de sarcini și servituți. Trebuie avute în vedere toate sarcinile și servituțile, așa cum reies din registrele de publicitate, cât și din situația de fapt, dar și servituțile create prin lege. Chiar art. 117 din Legea nr. 85/2006 face referire generic la sarcini, fără a se limita doar la sarcinile înscrise în cartea funciară, așa cum art. 118 din lege precizează că bunurile ce urmează a fi înstrăinate trebuie descrise cu toate sarcinile de care sunt grevate. În conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996, întabularea, înscrierea, notarea în cartea funciară nu are efect constitutiv de drepturi, ci are ca scop exclusiv opozabilitatea dreptului față de terți. Aceste prevederi nu trebuie interpretate în sens limitativ că, în lipsa înscrierii în cartea funciară, orice drept referitor la un imobil devine inopozabil terților. Chiar după deschiderea procedurii de insolvență, debitoarea, prin administrator/lichidator judiciar a confirmat prin actele efectuate și acordurile încheiate, dreptul de servitute. Astfel, debitoarea și-a exprimat acordul (avizul tehnic de racord) pentru racordarea la Stația, cu condiția ca, "cablul de alimentare să urmărească traseul existent" - adresele nr. 127/29.02.2008 și nr. 676/20.12.2007, obligându-se să își exprime și acordul final la finalizarea documentației tehnice, prin adresa nr. 126/29.02.2008, debitoarea și-a exprimat acordul pentru cedarea rezervei de putere de 4, obligându-se la refacerea bilanțului energetic, fără să efectueze aceste documentații, și-a exprimat acordul și în ceea ce privește trecerea rețelei de alimentare cu gaze naturale, așa cum reiese din factura nr. 409/26.06.2008. Recurentele au procedat la înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute de trecere asupra lotului 57/17, iar în ceea ce privește celelalte loturi grevate de servitutea de trecere, nu s-a putut proceda la înscrierea în cartea funciară în lipsa întabulării loturilor grevate de servitute.

2) Interpretarea art. 53 din Legea nr. 85/2006 impune ca în raportul lichidatorului să fie incluse toate sarcinile care grevează bunul, sarcini cunoscute, recunoscute și acceptate de către debitoare. Deși acest text arată că imobilele se vând în cadrul lichidării judiciare conform Legii nr. 85/2006 libere de sarcini, el trebuie coroborat cu prevederile Codului civil referitoare la servituți, având în vedere atât caracterul accesoriu și perpetuu al dreptului de servitute cât și legislația prin care se instituie servituți legale. În prezent, în lipsa unei documentații cadastrale, a cărei întocmire este în sarcina exclusivă a debitoarei, terții interesați pot proceda la înscrierea sarcinilor și servituților ce grevează imobilele.

3) Propunerea de vânzare fiind sub condiție pur potestativă, vânzarea este lovită de nulitate absolută. Raportul contestat cuprinde angajamentul asumat de terțul identificat ca posibil cumpărător să rezolve problemele existente cu privire la bunurile aparținând debitoarei. Vânzarea realizată în temeiul unui angajament făcut cu intenția evidentă de a nu se obliga este lovită de nulitate.

Aceste recurente și-au completat motivele de recurs prin cererea depusă prin poștă la data de 19.12.2008, în termen legal. Prin acestea a susținut următoarele:

a) Cu privire la faptul că adunarea creditorilor este cea care hotărăște asupra modalității și condițiilor de vânzare, sub controlul judecătorului sindic, tocmai în considerarea acestui principiu a fost adusă cauza în fața judecătorului sindic pentru a analiza legalitatea celor aprobate de adunarea creditorilor, creditorii neputând hotărî discreționar, în afara legi;

b) Referitor la acordul pentru rețeaua electrică, numai după avizarea de către a documentației tehnice și numai la cererea acesteia este necesar acordul definitiv. În prezent, nefiind finalizată procedura de avizare de către a documentației tehnice, nu sunt în măsură să prezinte acordul definitiv.

c) Cu privire la reținerea judecătorului sindic că raportul lichidatorului conține descrierea sarcinilor, din actele aflate la dosarul cauzei și din susținerile debitoarei, reiese fără dubiu că există sarcini și aspecte în litigiu recunoscute de debitoare și care totuși nu sunt cuprinse în raportul lichidatorului.

În motivarea recursului declarat de Leasing s-a susținut, cu privire la situația de fapt, că la data de 09.07.2008, recurenta a devenit, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2005 încheiat cu Bis, proprietara activului Stație de Încercări. Bis dobândise, la rândul ei, dreptul de proprietate asupra activului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1931/06.112.2007, în calitate de adjudecatar al licitației organizată în data de 07.09.2007, în temeiul Legii nr. 85/2006, pentru lichidarea patrimoniului debitoarei Odată cu preluarea dreptului de proprietate asupra imobilelor au fost dobândite și toate drepturile și obligațiile decurgând din protocoalele și procesele-verbale încheiate între și, prin care se reglementează servitutea de trecere pe terenul și care sunt: protocol încheiat la data de 28.05.1992 în cadrul Consiliului de Administrație al, protocol nr. 465/OJ/22.04.1993 încheiat între și, protocol nr. 482/OJ/03.06.1993 încheiat între și, protocolul anexă la procesul verbal de vecinătate nr. 483-OJ-03.06.1993 încheiat între și

S-a mai susținut că a fost notat în cartea funciară dreptul de servitute asupra lotului 75-17, drum de trecere, notare care s-a efectuat la data de 28.03.2008, însă, deoarece la data notării nu era finalizată documentația cadastrală și nu erau întabulate toate imobilele, astfel că a fost imposibilă orice altă notare asupra acestora. Dreptul de servitute al recurentei a luat naștere prin efectul legii încă de la data dobândirii dreptului de proprietate de către debitoarea ș, fiind vorba despre servitute de trecere consfințită în favoarea lotului înfundat, fără ieșire la drumul public -art. 616-619.civ. servitutea de trecere a rețelelor de utilități - servitute stabilită atât prin Codul civil cât și prin legi speciale ce reglementează regimul juridic al furnizorilor de utilități.

Au fost invocate următoarele motive de recurs:

1) Aplicarea greșită a legii, deoarece lichidatorul, prin măsurile luate, a încălcat prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2006. Raportului lichidatorului apărut în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2935/21.07.2008 îi lipsește una dintre condițiile de legalitate și anume că nu s-a făcut precizarea tuturor sarcinilor de care sunt grevate bunurile aparținând și în mod special a dreptului de servitute a recurentei. nu trebuie limitate la cele înscrise în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât documentația cadastrală pentru imobilele debitoarei nu este finalizată și nu sunt întabulate toate imobilele terenuri. Trebuie avute în vedere toate sarcinile și servituțile, așa cum reies din registrele de publicitate și din situația de fapt. În conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 întabularea, înscrierea, notarea în cartea funciară nu are efect constitutiv de drepturi ci are ca scop exclusiv opozabilitatea dreptului față de terți, iar prevederile legii menționate nu trebuie interpretate limitativ, în sensul că în lipsa înscrierii în cartea funciară orice drept referitor la un bun imobil devine inopozabil terților. Având în vedere că recurenta a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care prezintă în mod detaliat actele în baza cărora este beneficiara dreptului de servitute, acesta este cunoscut părților, deci este opozabil acestora.

2) Față de prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, se impune ca în raportul lichidatorului să fie incluse toate sarcinile care grevează bunul, sarcini cunoscute, recunoscute și acceptate de către debitoare. Deși textul art. 53 din Legea nr. 85/2006 arată că imobilele se vând în cadrul lichidării judiciare conform Legii nr. 85/2006 libere de sarcini, acest text trebuie coroborat cu prevederile Codului civil referitoare la servituți, având în vedere atât caracterul accesoriu și perpetuu al dreptului de servitute, cât și legislația.

3) Raportul contestat cuprinde angajamentul asumat de terțul identificat ca posibil cumpărător să rezolve problemele existente cu privire la bunurile debitoarei. O vânzare realizată în temeiul unui angajament, obligație din punct de vedere juridic, făcută cu intenția de a nu se obliga, este lovită de nulitate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.

Prin cererea de completare a motivelor de recurs înaintate instanței la data de 19.12.2008, în termen legal, recurenta Leasing a invocat și motivul de casare prevăzut de ar. 304 pct. 7.pr.civ. A expus că, deși în prima parte a motivării instanța de judecată reține că dreptul său de servitute exista luând naștere prin efectul legii și că lichidatorul judiciar trebuia să țină cont de el și să-l includă în raport, ulterior a reținut că mai întâi trebuie așteptată soluția instanței de judecată în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei C având ca obiect acțiunea recurentei prin care se solicită constatarea existenței dreptului de servitute pentru trecere și a celui privind rețeaua electrică asupra unor imobile aparținând

Prin întâmpinarea formulată de - societate în faliment, prin lichidator judiciar 99 s-a susținut, în esență, că modificarea, în cursul procedurii, a art. 117 din Legea nr. 85/2006, care constituie temeiul juridic al contestației, prin art. I pct. 17 din nr.OUG 173/2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 792/26.11.2008 are ca efect rămânerea fără obiect a capătului 3 de cerere, deoarece nu se mai prevede ca raportul lichidatorului judiciar să cuprindă și "sarcinile de care, eventual, sunt grevate" bunurile supuse vânzării.

Central European Real BV, în calitate de intimată-creditoare majoritară, a formulat întâmpinare. Aceasta a solicitat respingerea recursurilor, cu motivarea că textul art. 117 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia raportul întocmit în vederea aprobării metodei de vânzare a bunurilor debitoarei va descrie și evalua bunurile care urmează a fi vândute, precizându-se și sarcinile de care, eventual, sunt grevate, se referă la sarcinile înscrise în registrele de publicitate imobiliară, deoarece, față de terți, doar acestea au caracter de opozabilitate.

Prin cererea depusă la dosar la data de 30.03.2009, această creditoare a invocat excepția inadmisibilității contestațiilor formulate de recurentele-contestatoare. Excepția a fost motivată prin susținerea următoarelor argumente:

1) Contestațiile formulate în prezentul dosar nu puteau fi valorificate în cadrul procedurii insolvenței. Față de solicitările contestatoarelor din cadrul contestațiilor și de faptul că pe rolul instanțelor de judecată se află o serie de litigii pentru recunoașterea drepturilor de servitute și înscrierea acestora în cartea funciară, precum și având în vedere calitatea de terți a contestatoarelor față de procedura insolvenței la care este supusă, astfel de cereri pot fi invocate numai în fața instanței de drept comun.

2) Contestația împotriva raportului lichidatorului este inadmisibilă, întrucât judecătorul sindic nu se poate substitui voinței adunării creditorilor și să decidă modalitatea de valorificare a bunurilor debitoarei. Adunarea creditorilor se pronunță asupra cererii lichidatorului referitoare la metoda de vânzare, cuprinsă în raportul întocmit potrivit ar. 117 din Legea nr. 85/2006. Dacă adunarea generală a creditorilor aprobă raportul lichidatorului judiciar cu propunerea privind metoda de vânzare, judecătorul sindic nu mai poate să dispună respingerea acestei propuneri și nici să modifice/desființeze hotărârea adunării generale a creditorilor.

3) Capetele 3 și 4 din contestații trebuie respinse având în vedere că sunt accesorii capătului 2 din acestea și sunt deci inadmisibile. Adunarea generală a creditorilor este singurul organ abilitat să decidă cu privire la modalitatea de vânzare, în funcție de interesele proprii. Pe cale de consecință, actele și faptele întreprinse de lichidatorul judiciar în vederea stabilirii și propunerii modalității de vânzare prevăzute de art. 116 și 117 din Legea insolvenței nu pot fi cenzurate decât de creditori.

Analizând recursurile a căror motivare vizează dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041.pr.civ. și cu precădere excepția inadmisibilității contestațiilor de față, se constată că sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse.

Excepția inadmisibilității contestațiilor nu este întemeiată și urmează, în baza art. 316 coroborat cu art. 298 și art. 137 alin. 1.pr.civ. să fie respinsă.

La data de 21.07.2008 lichidatorul judiciar 99 a depus la dosarul de faliment privind pe debitoarea raportul privind modalitățile de vânzare în bloc a bunurilor debitorului. Prin acesta a identificat și descris bunurile care urmau a fi vândute prin modalitatea vânzării în bloc, le-a evaluat, a arătat sarcinile de care sunt grevate acestea, potrivit datelor din registrele de publicitate imobiliară, a precizat prețul de vânzare minim al acestor bunuri și modalitatea de plată propusă.

Propunerea lichidatorului judiciar referitoare la vânzarea în bloc a bunurilor debitoarei, cu tot ce presupune ea, respectiv identificarea lor, descrierea, precizarea sarcinilor care le grevează, a prețului și a modalităților de vânzare reprezintă o măsură care face parte din atribuția lichidatorului judiciar de vânzare a bunurilor din averea debitorului prevăzută de prevederile prezentei legi la art. 25 lit. i din Legea nr. 25/2006.

Această măsură luată de lichidatorul judiciar poate fi contestată în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 24 coroborate cu cele ale art. 21 din Legea nr. 85/2006. Art. 24 dispune că, în condițiile trecerii debitoarei la faliment și a numirii unui lichidator, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 21 din lege. Art. 21 alin. 2 și 3 prevăd că "debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar" și "contestația trebuie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin.1", adică a raportului pe care administratorul/lichidatorul judiciar îl depune la fiecare termen de continuare a procedurii și care privește modul de îndeplinire a atribuțiilor acestuia.

Față de cele expuse rezultă că formularea prezentelor contestații este admisibilă în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 24 coroborate cu cele ale art. 21 din Legea nr. 85/2006, ele reprezentând contestații la măsurile luate de lichidatorul judiciar.

Nu sunt astfel fondate susținerile intimatei- creditoare invocate în cadrul excepției inadmisibilității contestațiilor. Existența pe rolul instanțelor de judecată a unor litigii cu privire la înscrierea în cartea funciară a unor servituți care pot greva bunurile supuse vânzării nu exclude posibilitatea legală potrivit textelor de lege arătate de a contesta măsurile lichidatorului judiciar. De asemenea dreptul adunării generale a creditorilor de a aproba raportul lichidatorului judiciar cu propunerea de vânzare în bloc a bunurilor debitoarei, drept prevăzut de dispozițiile art. 117 alin. 117 alin. 3 și 4 din Legea nr. 85/2006 nu exclude dreptul persoanelor prevăzute de art. 24 coroborat cu art. 21 din lege de a contesta măsurile lichidatorului judiciar. Capetele 3 și 4 din contestații referitoare la modul de întocmire a raportului lichidatorului cuprinzând propunerea de vânzare în bloc, nu au caracter de accesorialitate față de capătul 2 al contestației prin care se solicită desființarea hotărârii adunării creditorilor din data de 21.07.2008.

Contestațiile sunt deci admisibile în temeiul textelor de lege precizate și, față de data depunerii raportului lichidatorului judiciar, 21.07.2008 și data înaintării prin poștă a contestaților, 28.07.2008, se constată că ele sunt și formulate în cadrul termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la cererile de recurs formulate, se constată că în acestea se invocă aceleași motive de recurs care urmează a fi analizate deodată. Există o diferență în ceea ce privește cererile de completare a motivelor de recurs depuse inițial.

Primul motiv de recurs se referă la nelegalitatea hotărârii atacate, deoarece judecătorul sindic nu a respectat dispozițiile art. 117 din Legea nr. 85/2006 și este întemeiat.

Art. 117 din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la data propunerii de către lichidatorul judiciar a vânzării în bloc a unei părți din bunurile debitoarei dispune că: "în cazul propunerii de vânzare în bloc, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor, un raport în care vor fi indicate, descrise și evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună, precizându-se sarcinile de care, eventual, sunt grevate, însoțit de propuneri vizând modalitățile de vânzare".

Modificarea art.117 din lege adoptată prin nr.OUG 173/2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 792/2008 nu este aplicabilă în cauză, față de principiul neretroactivității legii civile, având în vedere data intrării în vigoare a acesteia, ulterior propunerii făcute de către lichidatorul judiciar.

În raportul întocmit de către lichidatorul judiciar privind modalitatea de vânzare în bloc a bunurilor debitoarei au fost evidențiate numai sarcinile de care sunt grevate imobilele debitoarei și care sunt înscrise în cartea funciară. Nu au fost menționate sarcinile, respectiv servituțile invocate de către contestatoare și dovedite prin înscrisurile arătate de către acestea, dar care, din diferite motive obiective, nu au putut fi înscrise în cartea funciară.

Potrivit art. 576.civ. "servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân".

Contestatoarele au invocat existența aos erie de servituți de trecere, inclusiv a utilităților, pe terenul aparținând Acestea invocă servituți legale potrivit art. 616.civ. și, care sunt, în același timp, constituite prin titlurile enumerate în contestație și în cererile de recurs. Au susținut că nu și-au putut înscrie drepturile de servitute în cartea funciară, în principal datorită faptului că debitoarea nu și-a întocmit documentația cadastrală în vederea înscrierii dreptului de proprietate asupra unor imobile ale sale, printre care și asupra celor cu privire la care se invocă aceste servituți.

Totodată trebuie făcută distincția între constituirea sarcinilor asupra unui imobil, în speță a servituților, și publicitatea acestora prin înscrierea lor în cartea funciară.

Constituirea servituților este reglementată de dispozițiile Codului civil - art. 577.civ. fiind: servituți naturale, care își au originea în situația naturală a imobilelor, servituți legale, care se stabilesc prin lege și servituți stabilite prin fapta omului, care se constituie prin titlu (convenție sau testament), uzucapiune sau prin destinația proprietarului.

Servitutea de trecere este o servitute legală, potrivit art. 616.civ, dar ea poate fi în același timp și o servitute constituită prin titlu, dacă ea a fost stabilită în acest mod.

În speță, se invocă servitutea de trecere, atât ca servitute legală, cât și ca servitute constituită prin titlu, respectiv prin protocoalele și procesele verbale arătate de către recurentele-contestatoare.

Înscrierile în cartea funciară a drepturilor reale referitoare la un imobil, inclusiv a servituților care îl grevează, sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 7/1996 și au ca principal efect dobândirea opozabilității față de terți. Sancțiunea nerealizării publicității prin înscriere în cartea funciară este inopozabilitatea față de terți, fără a afecta însă existența servituții constituite prin vreunul dintre modurile prevăzute de lege.

Referitor la sarcinile care grevează imobilele cu privire la care se face propunerea de vânzare în bloc, dispozițiile art. 117 din Legea nr. 85/2006 nu fac distincție între cele înscrise și cele neînscrise în cartea funciară. Cum legea nu face o asemenea distincție, rezultă că, la întocmirea raportului cu propunerea de vânzare în bloc a unor bunuri ale debitoarei, lichidatorul judiciar trebuie să aibă în vedere toate sarcinile, respectiv, în cauză, toate servituțile constituite asupra imobilelor prin unul din modurile de constituire prevăzute de Codul civil și nu numai cele înscrise în cartea funciară.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că nu este întemeiat. Dispozițiile art. 53 din Legea nr. 85/2006 prevăd că: "bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel ori măsuri asiguratorii".

Din interpretarea acestui text de lege reiese că termenul de "sarcini" din cadrul lui se referă la garanțiile reale, deci instituite asupra bunurilor mobile sau imobile, dar care sunt accesorii unui drept de creanță și garantează îndeplinirea obligației corelative acestui drept. El nu se referă la servituți ca sarcini ale fondului aservit în favoarea fondului dominant, deci sensul termenului de "sarcini" din cadrul acestui articol este diferit de cel al termenului de "sarcini" din cadrul art. 117 din lege.

Ultimul motiv de recurs nu este fondat. Obligația de a evidenția în raportul conținând propunerea de vânzare în bloc sarcinile, adică servituțile care grevează bunurile, aparține lichidatorului judiciar și nu posibilului cumpărător, pentru a se pune problema vreunei eventuale neîndepliniri a obligației legale sau contractuale asumate de acesta.

la motivele de recurs reprezintă de fapt dezvoltări și precizări ale acestor motive, precum și invocarea unui nou motiv referitor la motivarea contradictorie a hotărârii atacate.

Nu se poate reține faptul că sentința atacată ar cuprinde motive contradictorii, având în vedere că motivarea cu privire la respingerea ca neîntemeiate a capetelor 1, 3 și 4 din contestații este clară în sensul hotărârii pronunțate.

Pentru motivele arătate, se constată că recursul este fondat și, în baza art. 312 alin. 1-3.pr.civ. și a art. 315.pr.civ. va fi admis. Va fi casată în parte sentința atacată cu privire la soluționarea capătului 3 al contestațiilor, referitor la servituțile care grevează imobilele propuse spre a fi vândute în bloc și va fi trimisă sub acest aspect cauza spre rejudecare, respectiv pentru evidențierea în propunerea lichidatorului judiciar de vânzare în bloc a bunurilor debitoarei a tuturor servituților care le grevează și nu numai a celor înscrise în cartea funciară. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității contestațiilor.

Admite recursurile formulate de recurentele - SRL, - LEASING SA prin mandatar - SRL și - LEASING ROMANIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.5188 din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - AN REAL BV (), DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, DISTRIGAZ SUD SA, BV, - SA, - EN SRL, - SRL și - SA prin lichidator judiciar CONSUL-

Casează în parte sentința atacată cu privire la soluționarea capătului 3 al contestațiilor referitor la servituțile ce grevează imobilele și trimite sub acest aspect cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 01.06.2009.

PREȘEDINTE: Alina Pănescu R, -R,

GREFIER,

ta

Red. /2 ex/01.07.2009

Președinte:Alina Pănescu
Judecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua Judecăto Alecsandrina

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete contestatie la executare comercial. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Bucuresti