Spete contestatie la executare comercial. Sentința 89/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.89
Ședința publică de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc la data de 30.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea consecutiv la 07.05.2009, 14.05.2009, 21.05.2009 și 28.05.2009, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 10.02.2006 la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, contestatorul a chemat în judecată intimata Agenția Domeniilor Statului solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea somației cuprinsă în adresa intimatei nr.44615/20.12.2005, să se dispună anularea executării silite începută de intimată precum și întoarcerea executării silite, respectiv obligarea intimatei să restituie creditorului suma de 30.961,71 lei, sumă executată în urma popririi la BRD - Agenția solicitată de intimată prin Ordinul nr.531/01.02.2005 asupra contului contestatorului.
În motivarea contestației la executare s-a arătat că între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent și, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr.84/09.01.2001 având ca obiect o exploatație agricolă aflată în patrimoniul intimatei. La data de 17.09.2002 intimata a semnat un act adițional la contractul menționat, prin care SC Sănătatea SRL a devenit concesionar, preluând drepturile și obligațiile contestatorului.
Intimata a recunoscut această situație, dovada că prin acțiunea în pretenții constituind obiectul dosarului nr.3509/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială a solicitat în baza contractului de concesiune menționat, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, obligarea pârâtei SC Sănătatea SRL la plata unei sume derivând din concesionare, aferentă anilor 2002 - 2003.
În ianuarie 2006 contestatorul a primit somația nr.44615 din 20.12.2005 prin care intimata Agenția Domeniilor Statului îi punea în vedere să achite suma de 142.127,14 lei reprezentând redevența neachitată, penalități și TVA, derivând din contractul de concesiune nr.84/2001, constituind titlu executoriu, anexându-se un tabel de calcul al sumei datorate repartizată pe anii 2001 - 2003. Contestatorul s-a adresat intimatei pentru a nu se trece la executarea sa a unei creanțe care nu îi este opozabilă din moment ce a cesionat în 2002 cu acordul Agenției Domeniilor Statului, drepturile și obligațiile din contractul de concesiune, dar nu a primit nici un răspuns. Totodată contestatorul a recunoscut că pentru o parte din anul 2002, anterioară cesiunii, a rămas dator cu o mică sumă restantă, pe care este de acord să o achite. La data de 08.02.2006 contestatorul a fost anunțat de BRD că pârâta i-a remis ordinul de poprire pentru suma de 142.127,13 lei. Somația este nulă fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu este adevăratul debitor.
Intimata Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată. În raport cu prevederile art.3 din Legea nr.190/2004 contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă sau având ca obiect orice formă de exploatare a acestor terenuri încheiate de Agenția Domeniilor Statului constituie titluri executorii pentru plata redevenței. Agenția Domeniilor Statului a emis somația de plată a sumei datorate de în baza art.1 alin.2 din OUG nr.64/2005, coroborat cu dispozițiile din Cap.VIII și X din OUG nr.51/1998, în raport cu contractul de cesiune nr.84/09.01.2001. Dispozițiile legale prevăzute de OUG nr.64/2005, Legea nr.190/2004 și OUG nr.51/1998 permit Agenției Domeniilor Statului să aleagă între calea executării silite și calea instanței judecătorești pentru a obține plata sumelor datorate și are dreptul de a alege calea executării silite chiar dacă pe rolul instanței s-ar afla un litigiu nesoluționat irevocabil.
Contestatorul a depus la dosar înscrisurile la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată, iar Agenția Domeniilor Statului a răspuns la interogatoriul formulat de contestator.
Prin sentința comercială nr.50 pronunțată la 07.03.2008 în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Prin cererea formulată în cauză la 25.04.2006, contestatorul și-a precizat capătul trei din cerere în sensul dispunerii restabilirii situației anterioare executării silite. De asemenea, sub aspectul motivării cererii contestatorul a arătat că în raport cu prevederile art.454 alin.1 Cod procedură civilă trebuia să fie înștiințat de creditor despre înființarea popririi iar îndreptarea de către Agenția Domeniilor Statului a executării silite împotriva sa conduce la îmbogățirea fără just temei a acesteia.
Prin sentința civilă nr.6668 pronunțată la 25.04.2006 în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale, a declinat judecata cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Prin decizia nr.2611 pronunțată la 22.09.2006 în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială.
Prin cererea formulată la 18.10.2007 contestatorul a precizat că prin cererea formulată la 25.04.2006 nu a avut în vedere schimbarea obiectului capătului 3 din contestația la executare inițială ci doar să indice că reîntoarcerea executării silite se realizează prin restabilirea situației anterioare. De asemenea, prin cererea formulată în cauză la termenul din 09.11.2007 care poate fi apreciată în termen în raport cu înscrisurile la dosar depuse de Agenția Domeniilor Statului, contestatorul a indicat drept motiv de contestație și faptul că creanța pretinsă de intimată nu este certă deoarece somația 44615 din 20.12.2005 se referă la 142.127,14 lei, procesul-verbal de punctaj 23159/19.06.2006 indică 130.445,29 lei iar adresa 61929/16.10.2007 are în vedere o creanță de 143.169,15 lei, din care contestatorul nu a plătit niciodată suma de 99.770,02 lei cum se pretinde. Contestatorul a mai motivat și în sensul că nu a fost înștiințat despre poprire contrar dispozițiilor art.454 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr.227 pronunțată la 23.11.2007 în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis contestația la executare în parte, a anulat somația nr.44615/20.12.2005 și formele de executare împotriva contestatorului, constând în creanță, penalități și TVA calculate după 17.09.2002 când a intervenit actul adițional nr.1/17.09.2002 la contractul de concesiune nr.84/2001, încheiat între părți și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind întoarcerea executării.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs atât contestatorul cât și intimata Agenția Domeniilor Statului.
Prin decizia nr.2810 pronunțată la 09.10.2008 în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru pronunțarea acestei decizii s-a reținut că instanța a cărei hotărâre s-a casat a arătat fără a verifica sau argumenta că suma datorată este aceea indicată prin somația nr.44615/20.12.2005, adică 142.127,14 lei, deși contestatorul a contestat caracterul cert al creanței în raport cu faptul că Agenția Domeniilor Statului a indicat un cuantum diferit al creanței sale. În aceste condiții, raportat la procesul-verbal de punctaj încheiat de părți din care rezultă că Agenția Domeniilor Statului avea de încasat o creanță de 130.445,29 lei și la adresa nr.61929 din 16.10.2007 a intimatei, conform căreia cuantumul sumei datorate era de 143.169,15 lei, rezultă că instanța nu a cercetat fondul litigiului pentru a stabili clar cuantumul corect al creanței contestate. De asemenea, dispozitivul hotărârii nu cuprinde suma pentru care s-a admis contestația și nici pe aceea care ar fi rămas de executat, ceea ce face ca un atare titlu să nu poată fi pus în executare.
În plus, deși contestația a fost formulată și în privința anulării formelor de executare pentru încălcarea dispozițiilor legale referitoare la înființarea popririi, prima instanță nu a examinat cererea și sub acest aspect.
La rejudecarea cauzei contestatorul a invocat, la termenul din 05.02.2009, excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii de lucru judecat, în raport cu sentința comercială nr.294 pronunțată la 27.01.2006 de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Prin încheierea pronunțată în cauză la termenul de la 02.04.2009 Curtea a respins ca neîntemeiate cele două excepții invocate de către contestator, pentru motivele menționate în cuprinsul încheierii respective.
Ambele părți au administrat proba cu înscrisuri încuviințată de instanță.
La cererea instanței, Agenția Domeniilor Statului a depus la dosar adresa nr.-/16.02.2009 cuprinzând calculul debitului datorat în baza contractului nr.84/2001 de către contestatorul, respectiv, de către SC Sănătatea SRL, pentru perioadele de timp în care au fost concesionari.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată întemeiată în parte contestația formulată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.190/2004, contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului, constituie titlu executoriu pentru plata redevenței, la terenurile și modalitățile stabilite în contracte, împotriva concesionarilor.
Un astfel de titlu executoriu este și contractul de concesiune nr.84 încheiat la 09.01.2001 între Agenția Domeniilor Statului, în calitate de concedent și, în calitate de concesionar. Prin actul adițional nr.1 din 17.09.2002 încheiat între Agenția Domeniilor Statului și contractul de concesiune a fost modificat cu privire la mai multe clauze inclusiv aceea prevăzută la capitolul 1 alin.2 în sensul că în ceea ce privește calitatea de concesionar a fost înlocuit cu SC Sănătatea SRL reprezentată de aceeași persoană fizică. Potrivit art.5.1 din contract, redevența, calculată conform art.41, incluzând și TVA, era datorată de concesionar în tranșe trimestriale, în caz de întârziere urmând să se achite TVA precum și penalități, conform art.5.4 din contract. Restanțele în achitarea redevenței au apărut încă din anul 2001, continuând atât în perioada în care calitatea de concesionar a avut-o numitul cât și ulterior încheierii actului adițional nr.1/17.09.2002, când calitatea de concesionar a fost preluată de SC Sănătatea SRL.
Contestatorul a susținut că potrivit actului adițional SC Sănătatea SRL a preluat toate drepturile și obligațiile sale, inclusiv obligația de plată a redevenței restantă pentru perioada 09.01.2001 - 17.09.2002, iar în continuare și-a asumat în nume propriu drepturile și obligațiile contractuale în calitate de concesionar. În consecință, susține contestatorul, nu el are calitatea de debitor referitor la plata redevenței restante începând cu 09.01.2001, ci SC Sănătatea SRL.
Curtea nu reține susținerea contestatorului în sensul că SC Sănătatea SRL ar fi succesorul concesionarului inițial în ceea ce privește obligația acestuia din urmă de plată a redevenței. Din formularea actului adițional nr.1/17.09.2002 nu rezultă că SC Sănătatea SRL ar fi preluat și obligația de plată a redevenței restantă până la data de 17.09.2002 ci doar că a devenit concesionar începând cu acea dată și nici nu s- prevăzut că i se cesionează acestei societăți contractul de concesiune. Prin urmare, în raport cu contractul de concesiune nr.84/09.01.2001, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/17.09.2002, obligația de plată a redevenței restante a rămas în sarcina contestatorului, pentru perioada 09.01.2001 - 17.09.2002, în care a avut calitatea de concesionar, respectiv în sarcina SC Sănătatea SRL, pentru perioada ulterioară datei încheierii actului adițional, când această societate a devenit concesionar.
Urmare a opțiunii Agenției Domeniilor Statului, aceasta a formulat acțiune în pretenții împotriva SC Sănătatea SRL potrivit dreptului comun și a urmărit recuperarea creanței împotriva acesteia și în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva acestei societăți, în ambele cazuri solicitând integral cuantumul redevenței neachitate începând cu data de 09.01.2001 de la societatea respectivă. Cum în cauza de față titlul executoriu îl constituie contractul de concesiune și nu există identitate de părți, Curtea nu a reținut pe cale de excepție autoritatea sau puterea de lucru judecat în raport cu sentința nr.294/27.01.2006 și nu poate reține aceste aspecte nici pe fondul litigiului.
De altfel, din cuprinsul sentinței respective coroborat cu expertiza întocmită în acea cauză nu se poate analiza în concret dacă în sarcina SC Sănătatea SRL s-a stabilit și obligația de plată a redevenței care revenea contestatorului de față.
Nu se mai justifică în concret susținerea contestatorului în sensul că efectuarea executării silite împotriva sa pentru aceeași creanță la plata căreia a fost obligată SC Sănătatea SRL prin sentința menționată ar însemna îmbogățirea fără just temei a intimatei.
Aceasta deoarece în urma închiderii procedurii insolvenței derulată împotriva SC Sănătatea SRL s-a dispus și radierea acestei societăți, ceea ce înseamnă că nu mai există subiectul de drept la care să se raporteze realizarea creanței prin punerea în executare a sentinței respective.
În raport cu întinderea obligației neîndeplinite de plată a redevenței restante revenind fiecăruia dintre concesionarii succesivi în contractul de concesiune se justifică și punerea în executare de către Agenția Domeniilor Statului a titlului executoriu față de fiecare dintre concesionarii respectivi.
În cauză, în ceea ce privește întinderea obligației de plată în sarcina contestatorului, acestuia îi revine plata redevenței restante pentru anul 2001 și primele trei trimestre din anul 20023, până la care se adaugă penalități de întârziere și TVA.
La cererea Curții intimata a depus la dosar, prin adresa nr.-/16.02.2009 - în fapt o reiterare a adresei nr.61929/16.10.2007, calculul debitului rezultat din evidențele sale contabile defalcat pentru perioada în care a fost concesionar contestatorul, respectiv, SC Sănătatea SRL.
Curtea apreciază ca fiind util acest calcul sub aspect probatoriu, în determinarea cuantumului debitului datorat de contestator, în măsura în care aspectele invocate de acesta din urmă prin cererea de la 09.11.2007 în contestarea calculului nu se dovedesc întemeiate, pentru că în această măsură trebuie să se rețină administrarea probei contrare de către contestator. Astfel, din cuprinsul adresei nr.-/16.02.2009 rezultă în primul rând că în raport cu perioada începând cu trimestrul I 2001 până în trimestrul III 2002 contestatorul datora în calitate de concesionar o sumă de 143.169,15 lei (redevență, TVA, penalități) din care 99.770,02 lei s-au achitat, rezultând o diferență rămasă de achitat de 43.399,12 lei. Suma de 143.169,15 lei nu se confundă cu suma de 142.127,14 lei din somația nr.44615/20.12.2005, aceasta din urmă compunându-se potrivit mențiunilor din penultimul paragraf al adresei nr.-/16.02.2009.
Contestatorul mai susține că nu a achitat niciodată intimatei suma de 99.770,02 lei.
Dar, din moment ce suma respectivă este considerată achitată de către intimată, nu constituie nici obiectul executării silite, neincluzându-se în suma de 142.127,14 lei din somația de plată și prin urmare nu se justifică nici vreun interes în promovarea contestației referitor la această sumă.
Pe de altă parte, procesul-verbal de punctaj nr.23159/19.06.2006 indică un sold de 130.445,29 lei cu mențiunea că această sumă mai mică se datorează unei diferențe de 826,28 lei reglată prin nota contabilă, provenind din soldul inițial al anului 2003, în raport cu ordinul de plată nr.1/13.12.2006.
Mențiunile intimatei existente în înscrisurile respective sunt în măsură să conducă la aprecierea caracterului incert al debitului datorat pentru perioada începând cu data de 17.09.2002, în sarcina concesionarului SC Sănătatea SRL din moment ce incertitudinea privește anul 2003, iar nu și în ceea ce privește cuantumul debitului datorat până la încheierea actului adițional la contractul de concesiune.
Potrivit adresei nr.61929/16.10.2007 pentru perioada cuprinsă între trimestrul IV 2002 și până la rezilierea contractului de concesiune intervenită la 07.05.2003 debitul în sarcina SC Sănătatea SRL a fost de 98.728,01 lei. Adăugându-se la aceasta suma de 43.399,12 lei, s-a ajuns în somație la suma de 142.147,14 lei.
Prin urmare, în ceea ce privește executarea silită formulată de Agenția Domeniilor Statului împotriva contestatorului, referitor la somația nr.44615/20.12.2005, ordinul nr.431/01.02.2005 și celelalte acte de executare, acestea sunt valabile sub aspectul sumei de 43.399,12 lei, debit în sarcina contestatorului, dar nu și sub aspectul diferenței de 98.728,01 lei din suma de 142.147,14 lei, care potrivit titlului executoriu constituit de contractul de concesiune revine în sarcina unei alte persoane decât debitorul vizat prin executarea silită, SC Sănătatea SRL și în același timp nici nu are caracter cert.
Emiterea în temeiul art.1 alin.2 din OUG nr.64/2005 coroborat cu dispozițiile Cap.VIII și X din OUG nr.51/1998 a somației de plată nr.44615/20.12.2005 privind comunicarea titlului executoriu este legală în raport cu contestatorul în limita sumei de 43.399,12 lei, iar nu și pentru diferența până la 142.127,14 lei, titlul executoriu neprevăzând solidaritatea între cei doi concesionari succesivi.
La fel și în ceea ce privește faptul că potrivit art.42 din OUG nr.51/1998 după comunicarea titlului executoriu Agenția Domeniilor Statului a dispus prin ordin blocarea prin poprire a contului bancar al contestatorului. În condițiile în care este prevăzută legal comunicarea către debitor a titlului executoriu, act de executare îndeplinit în cauză prin somația a cărei anulare s-a solicitat, dispozițiile speciale menționate nu mai prevăd și comunicarea către debitor a ordinului de blocare a contului. Aceasta pentru că în privința comunicării ar fi redundant și contraproductiv sub aspectul eficienței executării silite, nimic neoprind debitorul să-și transfere banii din contul vizat prin ordin în scopul împiedicării popririi. În plus dispozițiile având caracter special din OUG nr.51/1998 se aplică în mod prioritar față de prevederile art.454 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimata Agenția Domeniilor Statului a susținut în cauză declanșarea executării silite împotriva contestatorului și în raport cu calitatea acestuia de administrator al SC Sănătatea SRL. Or, contractul de concesiune comunicat drept titlu executoriu prin somația nr.44615/20.12.2005, constituie un astfel de titlu în raport cu debitorii concesionari. Faptul că primul concesionar persoană fizică, a deținut ulterior și calitatea de administrator al concesionarului următor, SC Sănătatea SRL nu îl supune pe acesta și în calitate de administrator titlului executoriu respectiv. Pentru a răspunde față de Agenția Domeniilor Statului în calitate de administrator, aceasta trebuie să obțină un titlu executoriu corespunzător în urma formulării unei acțiuni în justiție. Este de reținut însă că susținerile intimatei și ale lichidatorului din procedura insolvenței derulată împotriva SC Sănătatea SRL, referitoare la culpa contestatorului în calitate de administrator nu a fost confirmată prin hotărârea prin care s-a soluționat cererea de atragere a răspunderii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 (sentința nr.4336/14.11.2007 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială), cererea respectivă fiind respinsă ca neîntemeiată. Desigur însă că prevederile art.138 se referă doar la anumite fapte iar dispozițiile art.76 prevede posibilitatea realizării creanței în anumite condiții împotriva asociaților societății debitoare față de care s-a închis procedura.
În ceea ce privește capătul al treilea din cererea de chemare în judecată, privind reîntoarcerea executării silite, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.4041Cod procedură civilă, deoarece potrivit dispozițiilor având caracter special prevăzute de art.82 alin.2 din OUG nr.51/1998 executarea silită derulată în speță continua și pe parcursul soluționării contestațiilor debitorului, acesta având dreptul întoarcerii executării silite numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În raport cu aceste dispoziții cel mai probabil apărătorul contestatorului a învederat că nu mai susține în speță capătul de cerere în discuție, urmând să formuleze cererea în acest sens într-un proces separat, dar din moment ce nu există pentru apărător delegația specială pentru renunțarea la judecata acestui capăt de cerere, sesizarea instanței sub acest aspect s-a menținut, cu consecința respingerii cererii ca neîntemeiate, neprobându-se îndeplinirea cerinței legale a existenței hotărârii judecătorești irevocabile.
În consecință, având în vedere considerentele reținute, Curtea va admite în parte contestația la executare, va anula în parte somația de plată nr.44615 din 20.12.2005, ordinul nr.531 din 01.02.2005 și celelalte acte de executare silită referitor la suma de 98.728,01 lei, reprezentând debit calculat după data de 17.09.2002 la care s-a încheiat actul adițional nr.1 la contractul de concesiune nr.84/2001, va respinge cererea de anulare a actelor de executare referitor la suma de 43.399,1 lei reprezentând debit calculat până la data de 17.09.2002, ca neîntemeiată și va respinge cererea privind întoarcerea executării silite ca neîntemeiată. Totodată în temeiul art.274 Cod procedură civilă Curtea va obliga intimata Agenția Domeniilor Statului la plata către contestator a sumei de 199 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar pentru capetele de cerere proprii contestației la executare, în măsura admiterii cererii de chemare în judecată, mai puțin contravaloarea timbrării cererii de reîntoarcere a executării respinse și pentru repunerea pe rol în urma suspendării judecății de la 05.12.2006, în dispunerea căreia a intervenit și propria culpă a contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul cu domiciliul în B,-,.3,.8, sector 1, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B,-, sector 1.
Anulează în parte somația de plată nr.44615 din 20.12.2005, ordinul nr.531 din 01.02.2005 și celelalte acte de executare silită referitor la suma de 98.728,01 lei, reprezentând debit calculat după data de 17.09.2002 la care s-a încheiat actul adițional nr.1 la contractul de concesiune nr.84/2001.
Respinge cererea de anulare a actelor de executare referitor la suma de 43.399,1 lei, reprezentând debit calculat până la data de 17.09.2002, ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind întoarcerea executării silite,ca neîntemeiată.
Obliga intimata Agenția Domeniilor Statului la plata către contestatorul a sumei de 199 lei cheltuieli de judecată, în măsura dovedirii temeiniciei acestora.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram
