Spete contestatie la executare comercial. Sentința 91/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 981/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 91
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.05.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2009, apoi la 03.06.2009 când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 21.06.2006 sub nr- contestatoarea M SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata utoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva executării silite inițiată prin somația de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de B, în favoarea, în valoare de 900.000 USD, la data de 12.06.2006 și scadent la 12.06.1997.
În motivarea contestației la executare formulată, contestatoarea a invocat excepția privind lipsa unui titlu executoriu valabil aflat în posesia creditoarei, excepția lipsei dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin, excepția nulități actelor de executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și decăderea din termenul de prezentare, excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin,excepția inexistenței unei obligații valabile în sarcina M decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului FPP II M și din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica avalizat, lipsa semnăturii reprezentantului legal al societății contestatoare, lipsa procurii, excepția privind nulitatea operațiunii de transfer a obligației de plată, excepția privind reaua credință a și apoi a AVAS care au acționat cu știință în paguba debitorului, aspecte ce rezultă din lipsa unui raport fundamental valabil și din încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare. Ulterior, contestatoarea a precizat cererea, susținând că în cauză nu există contract de credit, astfel încât nu este vorba despre creanțe neperformante, fiind competentă judecătoria în soluționarea contestației, precum și faptul că biletul la ordin nu a fost învestit cu formulă executorie, astfel încât nu poate fi pus în executare silită, nu s-a respectat procedura specială a executării cambiale, în sensul că nu s-a transmis debitorului cambial o somație întocmită de executorul judecătoresc, și nu s-a respectat principiul executării individuale a obligațiilor cambiale, pentru fiecare titlu cambial în parte. S-a mai învederat, că față de dispozițiile speciale ale art.94 din Legea nr.58/1934, s-a împlinit termenul special de prescripție extinctivă, care curge de la data scadenței.
Intimata AVAS a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale față de dispozițiile OUG nr.51/1998, art.45, iar pe fond, solicitând respingerea contestației ca nefondată sau ca inadmisibilă, având în vedere că se invocă motive relative la valabilitatea biletului la ordin, care țin de opoziția la executare cambială prevăzută de Legea nr.58/1934.
Prin sentința civilă nr. 7742/14.09.2006, Judecătoria Bacăua admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Comercială.
Prin decizia civilă nr. 41/R/2007/12.01.2007, Tribunalul Bacăua respins recursul declarat de M împotriva sentinței de declinare a competenței materiale, iar prin decizia nr.774/R/17.08.2007, Tribunalul Bacău - Secția Civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea M împotriva deciziei nr.41/12.01.2007.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate în susținerea contestației la executare formulată, văzând și dispozițiile art.399 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea a apreciat ca nefondată contestația la executare formulată, pentru următoarele considerente:
Curtea a reținut că primul motiv invocat în susținerea contestației la executare privind excepția lipsei posesiei materiale a titlului executoriu este nefondată, întrucât creditoarea a dovedit în fața instanței că deține în posesia materială înscrisul cambial din care rezultă însăși creanța pusă în executare, depunând la dosarul cauzei copia certificată a biletului la ordin emis de și avalizat de contestatoare, la data de 12.06.1996 (fila 40 din dosarul Judecătoriei Bacău ), creditoarea nefiind obligată să depună titlul cambial în original, decât cel mult pentru confruntare, dacă instanța de judecată apreciază că este necesară o atare procedură.
A fost înlăturat motivul invocat cu privire la excepția lipsei dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin, în speță fiind respectate dispozițiile art.18 din Legea nr.58/1934. Sub acest aspect, Curtea reține că potrivit textului de lege menționat, în ipoteza în care titlul cambial a fost transmis prin gir, ca și în speța de față, creditorul cambial își dovedește calitatea prin proba unui șir neîntrerupt de giruri.
Or, în speță, se reține că titlul cambial a fost transmiso singură dată prin gir, respectiv către creditorul AVAS, neexistând mai multe transmiteri pe această cale a efectului de comerț, fapt dovedit cu înscrisul aflat la filele 49-50 din dosarul Judecătoriei Bacău, astfel încât în speță sunt respectate dispozițiile legii speciale privind dovada posesie valabile a titlului de valoare.
Cât privește excepția prescripției extinctive a obligației de plată a creanței invocată de contestatore, Curtea a reținut că și aceasta este nefondată întrucât potrivit art.13 alin.5 din OUG nr.51/1998, republicată, termenul de prescripție extinctivă de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS este de 7 ani și se calculează de la data actului de cesiune. În speță, Curtea reține că cesiunea creanței de la la AVAS a avut loc în baza contractului de cesiune nr.-/24.06.1999, dată la care creanța constatată prin efectul de comerț nu era prescrisă, astfel încât executarea începută în 2 iunie 2006, s-a făcut înlăuntrul termenului de prescripție extinctivă a executării silite.
Curtea a înlăturat motivul invocat relativ la neinvestirea cu formulă executorie a biletului la ordin pus în executare față de mențiunea expresă de învestire existentă pe copia biletului la ordin de la fila 49 din dosarul Judecătoriei Bacău.
Totodată Curtea a reținut ca nefondată susținerea contestatoarei în sensul că în speță nu există contract de credit astfel încât nu este vorba despre o creanță neperformantă, întrucât art. 2 raportat la art. 3 din OUG nr.51/1998, republicată, definesc noțiunea de titluri care conțin creanțe neperformante, nefiind vorba exclusiv despre contracte de credit cum susține contestatoarea.
Curtea nu a reținut nici motivul invocat de contestatoare relativ la absența somației de executare întocmită de executorul judecătoresc, întrucât în speță au fost respectate dispozițiile legii speciale, respectiv, art. 40-41 din OUG nr.51/1998, republicată, în baza principiului ierarhiei legilor, și a principiuluispecialia generalibus derogant, titlul executoriu comunicându-se direct de către AVAS și punându-se în executare fără nici o altă formalitate, dispoziții speciale ce exclud de la aplicare dispozițiile relative la începerea executării silite cuprinse în Codul d e procedură civilă sau în Legea nr.58/1934.
Reținând aceleași principii aplicabile, respectiv principiului ierarhiei legilor și principiul aplicării normei legale speciale, Curtea a respins și motivul invocat relativ la calcularea termenului de prescripție extinctivă de la scadența biletului la ordin conform art.94 din Legea nr.58/1934, republicată, față de dispozițiile speciale ale art.13 din OUG nr.51/198, republicată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 1169 cod civil raportat la art. 13 din OUG nr. 51/198, republicată, văzând și dispozițiile art.40-41 din aceeași lege și ale art. 18 raportat la art. 94 din Legea nr. 58/1934, Curtea a respins contestația la executare formulată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea M SA, criticile sale vizând nelegalitatea soluției pronunțate cu privire la aspectul investirii cu formulă executorie a biletului la ordin și la termenul de prescripție.
Prin decizia nr. 460 din 17.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat și a trimis cauza spre rejudecare. În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998, ca lege specială, nu puteau deroga de la legea specială a executării cambiale - Legea nr. 58/1934, decât în baza unei dispoziții exprese, fiind menționat că nu pot fi reținute ca incidente în cauză dispozițiile art. 13 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind termenul de prescripției de 7 ani, ci prevederile Legii nr. 58/1934 potrivit cărora acțiunea posesorului biletului la ordin împotriva acceptantului și avalistului se prescrie în termen de 3 ani socotiți de la data scadenței.
S-a mai reținut că este necesară verificarea susținerilor contestatoarei, în raport de prevederile speciale din dreptul cambial, cu privire la învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială sub nr-.
În cadrul rejudecării cauzei, intimata AVAS a depus precizări la întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației, susținând că sunt invocate a serie de vicii ale titlului executoriu, fapt inadmisibil pe calea contestației la executare, contestatoarea având deschisă calea opoziției cambiale. A mai precizat că în măsura în care contestatoarea precizează că cererea sa este o opoziție la executare, invocă excepția tardivității, arătând că cererea nu a fost depusă în termen de 5 zile de la comunicarea somației.
Mai susține că termenul de prescripție de 3 ani nu este împlinit în cauză, motivat de faptul că anterior declanșării executării silite contestate în prezent, a mai fost declanșată o executare silită de către, împotriva căreia s-a formulat opoziție. Soluția pronunțată în opoziția formulată de contestatoare s-a soluționat irevocabil prin decizia nr. 10/23.04.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, opoziția fiind respinsă atât în fond cât și în calea de atac. În consecință, susține că termenul de prescripție a fost întrerupt prin formularea acestei opoziții, termenul de prescripție nefiind împlinit la data declanșării noii executări silite.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, precum și în lumina deciziei de casare, se rețin următoarele: în ce privește inadmisibilitatea contestației la executare, invocată de intimată, se apreciază că această apărare nu mai poate fi utilizată în cadrul rejudecării cauzei, față de faptul că în cursul primei judecări s-a precizat obiectul cererii de chemare în judecată - contestație la executare, acest aspect fiind analizat și în calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție statuând că cererea este o contestație la executare, formulată în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998, în cadrul căreia, însă, devin aplicabile normele speciale din materia dreptului cambial.
Se reține totodată că decizia de casare a evidențiat în mod strict elementele ce trebuie analizate în cadrul rejudecării, respectiv incidența dispozițiilor cambiale în materia prescripției dreptului material la acțiune și în materia investirii biletului la ordin cu formulă executorie. Or, potrivit art. 315 alin. 1.pr.civ. în cazul casării, hotărârile instanței de recurs cu privire la problemele de drept rezolvate sunt obligatorii
În consecință, nu va fi reținută critica intimatei referitoare la inadmisibilitatea contestației, această problemă de drept primind o rezolvare în cursul judecării recursului declarat în primul ciclu procesual, nemaiputând, deci, face obiectul analizei.
S-a mai reținut că intimata a renunțat la susținerea excepției de tardivitate invocată prin completarea la întâmpinare, față de cele afirmate de contestatoare în sensul că a înțeles să formuleze o contestație la executare.
Pe fondul cauzei, în baza art. 315 alin. 1.pr.civ. se va face, cu prioritate, analiza excepției de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată de contestatoare, și reținută de instanța de control judiciar ca necesitând o analiză în raport de prevederile Legii nr. 58/1934.
Sub acest aspect se reține că potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziții ce se aplică și biletului la ordin, neplata la scadență a sumei prevăzute în titlu deschide posesorului acestuia dreptul la acțiunile directe sau executarea nemijlocită a titlului. Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, deși suntem în cadrul unei contestații la executare, formulată în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998, sunt aplicabile prevederile speciale din Legea nr. 58/1934 referitoare la prescrierea dreptului la acțiunile directe ori executarea nemijlocită în termen de 3 ani de la data scadenței.
În speță, biletul la ordin devenea scadent la data de 12.06.1997, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 12.06.2000. Se reține că posesorul inițial al biletului la ordin - SA a pornit o executare silită, fiind emisă somația de executare nr. -.08.1997 (fila 173 din dosarul Judecătoriei Bacău ). Împotriva acestei executări M SA a formulat opoziție, ce a făcut obiectul dosarului nr. 14.077/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 B (fila 175 din dosarul Judecătoriei Bacău ). Soluția pronunțată în acest dosar a fost aceea de respingere a opoziției ca neîntemeiate, soluție menținută în recurs, prin respingerea căii de atac prin decizia nr. 10/23.04.2003 a Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr. 4796/2003. Se reține că în nici un moment nu s-a dispus suspendarea executării pe parcursul soluționării opoziției formulate împotriva executării declanșate de SA. În consecință, chiar dacă era formulată opoziția, în lipsa unei dispoziții exprese a instanței de judecată care să vizeze suspendarea executării aceasta a continuat pe tot parcursul judecării cauzei.
Deci, nu sunt întrunite condițiile unei suspendări a cursului prescripției, executarea continuând, așa cum s-a menționat, pe tot parcursul soluționării opoziției formulate de M SA.
Se mai reține că potrivit art. 18 din Decretul nr. 197/1958, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Or, așa cum s-a reținut, opoziția formulată de M SA împotriva executării silite declanșate de SA a fost respinsă, nefiind, deci, așa cum susține intimata, în prezența unui caz de întrerupere a cursului prescripției, astfel încât va fi înlăturată apărarea intimatei pe acest aspect.
Din actele dosarului nu a rezultat că SA a continuat executarea silită, nefiind probată existența unor acte de executare împotriva M SA, după momentul emiterii somației de executare nr. -.08.1997, astfel încât la momentul începerii noii executări silite de către intimata AVAS, termenul de prescripție de 3 ani era împlinit, prin raportare și la dispozițiile art. 389.pr.civ. care menționează că dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la dat îndeplinirii oricăruia cat de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
În consecință, nu poate fi reținută susținerea intimatei în sensul neîmplinirii termenului de prescripție la momentul declanșării noii executări silite, motivat de faptul că executarea inițială nu a fost suspendată, dar creditorul nu a insistat în continuarea executării, precum și de faptul că opoziția formulată de M SA împotriva acestei prime executări a fost respinsă, neputând constitui motiv de întrerupere a cursului prescripției, astfel cum prevede art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
Față de considerentele reținute și în lumina dispozițiilor legale enunțate în cadrul considerentelor, se apreciază că se impune admiterea contestației, precum și a excepției prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
Pe cale de consecință, se va constata ca fiind prescris dreptul de executare silită al intimatei, urmând a fi anulate actele și formele de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M SA, cu sediul în B,- C, jud. B în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
Admite excepția prescrierii, invocată de contestatoare.
Constată ca fiind prescris dreptul la executare silită în baza biletului la ordin emis la data de 12.06.1996, cesionat intimatei prin contractul de cesiune nr. -/24.06.1999.
Anulează actele și formele de executare.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP
01.07.2009
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
