Spete contestatie la executare comercial. Decizia 962/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 962
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditorii, cu domiciliul în S, str. -, -. 4,. A,. 1, jud. O și O, cu sediul în S, str. -, - jud. O împotriva încheierii nr. 909 din 30 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea, cu sediul în C,-, jud. O, prin lichidator judiciar, cu sediul în C, Calea B, nr. 15B, jud.
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru creditorul recurent, consilier juridic, pentru creditoarea O și consilier juridic, pentru lichidatorul judiciar
Procedura este completă.
Recursul creditorului este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar iar recursul creditoarei O este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta creditorului recurent depune note de ședință privind actualizarea reprezentând drepturi salariale începând cu luna august și până la data plății efective, care se comunică cu reprezentanții părților.
Reprezentantul lichidatorului depune concluzii scrise, ce se comunică cu reprezentanții părților.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor. Reprezentantul creditoarei recurente O, consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației, pentru motivele detaliate în scris. Cu privire la recursul formulat de creditorul arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Reprezentanta creditorului recurent, avocat solicită admiterea recursului, în principal modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii creditorului, luând în considerare sumele arătate în notele scrise, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar, pentru motivele arătate în scris. Cu privire la recursul formulat de creditoarea O arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului formulat de creditoarea O ca nefondat, pentru motivele arătate în concluziile scrise, iar cu privire la recursul formulat de creditorul arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
CURTEA
Constatând că prin încheierea nr. 909 din 30 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a respins contestația formulată de creditoarea O împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar al debitoarei, conform raportului nr. 1.223/11.09.2007, depus la dosarul cauzei la 13 septembrie 2007 precum și cererea petentului de înscriere în tabelul datoriilor debitoarei cu suma de 139.814 lei, urmând ca hotărârea să se comunice lichidatorului judiciar și creditorilor debitoarei, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, prin publicarea în Buletinul procedurilor de Insolvență,
Având în vedere că creditorul, declarând recurs cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, în principal modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii creditorului salariat și, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că:
În fapt, la data de 26.07.2007 a solicitat instanței înscrierea la masa credală a cu suma de 139.814 lei, constituită din 82.155 lei, drepturi salariale cuvenite potrivit contractului individual de muncă nr. 356/2005 și Sentinței civile nr. 1096/26.10.2006, pronunțată în dosarul nr. 2.590/C/2006 al Tribunalului O l t, definitivă și irevocabilă, calculate până la data promovării acțiunii și 57.659 lei, reprezentând obligațiile angajatorului cu titlu de impozit pe venit din salariu și contribuții la asigurările sociale calculate până la data promovării acțiunii, precum și actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale începând cu luna august 2007 până la data plății efective;
Suma pretinsă reprezintă drepturi salariale ca urmare a anulării Deciziei nr. 5.048/18.01.2006, emisă de lichidatorul judiciar, prin care a fost schimbat din funcția de director general al societății, sentința civilă nr. 1.096/26.10.2006 a Tribunalului O l t, fiind definitivă și irevocabilă, dispune repunerea în drepturi, însă lichidatorul nu a înțeles să respecte dispozitivul aceste hotărâri deși prin adresa nr. 5.420 din 3.04.2006 se obligase să emită o decizie de repunere în funcție conform sentinței nr. 12, pronunțată în Camera de Consiliu a Tribunalului O l t, în dosarul nr. 100/F/-, ca urmare a admiterii recursului declarat de și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente și pe cale de consecință a prelungirii demersului său procesual;
La solicitarea sa de înscriere la masa credală, același lichidator judiciar arată că "în urma analizei efectuate a constatat că acestuia i se cuvine suma de 32.641 lei", sumă ce reprezintă salariul de bază și sporurile pe perioada iulie - noiembrie 2006, deoarece în perioada februarie-iunie 2006 petentul s-a aflat în concediu medical iar în ceea ce privește actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale, lichidatorul a invocat dispozițiile art. 41 din Legea insolvenței;
Din economia faptelor prezentate rezultă fără dubiu că lichidatorul cu rea‑credință a forțat schimbarea din funcție a directorului general și ulterior, când decizia sa a fost amendată de instanța de judecată, a refuzat prin tergiversare punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești astfel că s-au încălcat cu perseverență dispozițiile Codului muncii deoarece deși la momentul pronunțării sentințelor menționate societatea nu era dizolvată, lichidatorul nu a vrut să dispună reintegrarea în postul deținut anterior modificării abuzive a contractului individual de muncă;
Pentru întreaga perioadă cât era legal posibilă reîncadrarea în postul deținut de contestatar și nu s-a dispus aceasta, contestatarul are dreptul la plata salariului cuvenit, chiar dacă din cauza stresului major suferit a fost în concediu medical, situația fiind echivalentă cu aceea când după ce s-a dispus nelegal concedierea, angajatul concediat și-a găsit un alt loc de muncă și, cu toate acestea, angajatorul a cărui decizie a fost anulată de instanță are obligația plății drepturilor salariale până la momentul reangajării, respectiv momentul când angajatul solicită încetarea raporturilor de muncă cu acest angajator după reintegrare;
În ceea ce privește dreptul salariatului de a solicita actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale, nu se poate argumenta respingerea cererii pe temeiul dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 85/2006 și este incorect a se aprecia că actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale ar fi de natura unor accesorii precum dobânzile, majorările sau penalitățile de care face vorbire art. 41 din lege;
Din interpretarea art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 277 și urm. din Codul muncii, plata drepturilor salariale, chiar rezultate din aplicarea unei hotărâri judecătorești, se face la termen și în caz contrar neplata acestora poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului iar împrejurarea că societatea angajatoare este în procedura de lichidare nu implică și privarea creditorului, fost salariat de a își fi primit în mod legal și corect drepturile sale salariale.
Având în vedere că și creditoarea O, declarând recurs cu invocarea art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii contestației si anulării vânzărilor efectuate din patrimoniului debitoarei, respectiv a Proceselor-verbale de licitație încheiate cu această ocazie de lichidatorul judiciar C, ca fiind nelegale, cu motivarea că:
Instanța, în speță judecătorul sindic, s-a pronunțat asupra contestației prin aceeași hotărâre prin care a dispus și măsurile ce se vor lua în cadrul dosarului de fond, dar și asupra unei alte contestații formulate de numitul, or, instanța a greșit procedând în acest fel, trebuind ca soluția asupra contestațiilor să fie pronunțată printr-o hotărâre separată într-un dosar anexă, diferit de dosarul de fond unde a dispus măsurile procedurale;
Procedând în acest fel, judecătorul sindic a nesocotit dispozițiile exprese ale Ordinului ministrului justiției nr. 1.692/C din 7 iulie 2006 privind aprobarea formatului Buletinului procedurilor de insolvență și a conținutului-cadru al citațiilor, comunicărilor, hotărârilor judecătorești, convocărilor, notificărilor și al altor acte care se publică în acesta și al dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, comunicare, convocare și notificare, modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1320/ potrivit căruia hotărârile judecătorești pronunțate în procedura insolvenței trebuie să îmbrace un anumit format și să aibă un conținut cadru, care, în cazul său, se poate observa, la o simpla analiza a hotărârii, nu a fost respectat absolut deloc;
Prin contestația formulat împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, creditoarea recurentă a vizat vânzările efectuate de acesta din patrimoniul debitoarei C, vânzări pe care le-a considerat ca fiind nelegale și făcute în defavoarea creditorilor deoarece prețul obținut este mai mic decât cel stabilit prin evaluarea efectuată în cauză;
În mod greșit a fost respinsă contestația împotriva vânzărilor bunurilor mobile și parțial a imobilelor din patrimoniului debitoarei, deoarece aceasta s-a efectuat cu încălcarea flagrantă de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor exprese ale art. 116 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului sindic iar pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piață, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului;
Din analiza vânzărilor efectuate de lichidator se poate reține fără dubii că acesta nu a întreprins toate masurile conferite de lege pentru a realiza o maximizare a averii debitoarei, adjudecarea bunurilor societății făcându-se sub prețul de evaluare;
De asemenea, nelegalitatea vânzării rezultă și din faptul că prețul obținut este neserios, nefiind realizată, astfel, una dintre condițiile esențiale ale validității actului de vânzare-cumpărare, prevăzute expres de art. 1303 din Codul civil în sensul că prețul vânzării trebuie să fie serios, lichidatorul vânzând bunurile societății la un preț derizoriu, neserios, respectiv toate bunurile mobile al căror preț de adjudecare se situează la aproximativ 15% din valoarea de evaluare dar și unele bunuri imobile care au fost adjudecate sub prețul de evaluare.
Văzând că lichidatorul judiciar a formulat concluzii scrise numai cu privire la recursul formulat de creditoarea O, solicitând respingerea acestuia întrucât:
Au fost transmise publicații de vânzare în presa locală, centrală, pe internet, la Buletinul Procedurilor de Insolvență și au fost afișate atât, la sediul debitoarei, cât și la sediul Primăriei C, vânzarea prin licitație publică a activelor debitoarei a fost făcută în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006 pe baza regulamentului de vânzare aprobat de către creditori, valoarea de evaluare a reprezentat o valoare de lichidare sau valoarea de vânzare forțată;
Procentul general de valorificare al bunurilor imobile a fost de 56,29 % din valoarea de evaluare, au fost vândute și active la aproape 200% din valoarea de evaluare iar parte din celelalte ferme au avut imobile afectate de inundații, lucru ce a marcat starea fizica a acestora și a fost invocat de către cumpărători, motivând ofertele acestora;
Procentul obținut din valorificarea bunurilor mobile este de 28,88 % din valoarea de evaluare lichidatorul fiind influențat într-o măsura semnificativă de perioada în care bunurile au stat sub apă și faptul că, deși aspectul exterior al acestora părea corespunzător, subansamblele funcționale (ruginite și gripate) le-au făcut în parte inutilizabile sau pentru punerea lor în funcțiune se impuneau cheltuieli importante. Totodată, trebuie precizat că bunurile mobile au fost reprezentate în principal de utilaje agricole care aveau o vechime de la 28 ani la 17 ani, cu o uzura avansată, ele fiind folosite inclusiv la activitatea existentă la societate până la inundații. Faptul că acestea nu au fost atractive este evidențiat și de numărul M de licitații organizate până la valorificarea lor, bunurile vandabile fiind vândute în primele ședințe de licitație la un preț care depășește 60% din valoarea de evaluare a acestora.
Reținând, referitor la recursul declarat de către creditorul, că potrivit susținerilor făcute în recurs pretențiile sale vizează pe de o parte, drepturile salariale cuvenite potrivit contractului individual de muncă, pentru o perioadă în care a fost schimbat din funcție printr‑o decizie anulată dar în care s‑a aflat și în concediu medical, calculate până la data promovării acțiunii,
Considerând că problema drepturilor respective poate fi pusă numai pe durata existenței postului ce implica dreptul de administrare, respectiv până la data ridicării acestui drept, în condițiile declarării societății în faliment,
Că sub un alt aspect, în perioada concediului medical recurentul putea beneficia numai de plata indemnizației ce trebuie acordată din fondul de asigurări sociale și că nu poate solicita, cu titlu de despăgubiri, pentru acea perioadă, sumele reprezentând drepturile salariale la care ar fi fost îndreptățit numai în cazul în care ar fi fost în măsură a‑și îndeplini atribuțiile de serviciu,
Că în măsura în care împiedicarea îndeplinirii atribuțiilor a avut ca și cauză nu numai îndepărtarea din funcție, ci și boala iar pretinsa relație de cauzalitate dintre incapacitatea de muncă și stresul datorat îndepărtării din funcție nu este dovedită, cumulul indemnizației cu drepturile salariale nu poate fi admis,
Că pe de altă parte, impozitele și contribuțiile aferente drepturilor salariale datorate de angajator reprezintă o obligație a acestuia față de fondurile respective și față de angajat,
Că sub un alt aspect, raportat la dispozițiile cu caracter extensiv ale art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale intră sub incidența acestora,
Considerând, în ce privește recursul declarat de către creditoarea că prima instanță, în mod justificat, s‑a pronunțat printr‑o singură hotărâre asupra contestațiilor cu care a fost investită, luând totodată măsurile ce se impuneau a fi dispuse la termenul de judecată respectiv,
Că modul de redactare al formularelor invocate de recurentă nu este de natură a se impune instanței astfel încât să constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate,
Că pe de altă parte, nefiind precizate demersurile ce ar mai fi putut fi întreprinse pentru maximizarea valorii iar afirmația privind caracterul pretins neserios al prețului vânzării bunurilor mobile și, într‑o măsură neprecizată, al celor imobile nefiind dovedită, în situația în care vânzarea nu se face în mod obligatoriu potrivit evaluărilor ci cu prețul oferit în condițiile reale ale pieții, rezultat în urma unor repetate ședințe de licitație, cererea privind anularea vânzărilor și a proceselor verbale de licitație, ca fiind nelegale nu putea fi admisă,
Că, în consecință, ambele recursuri fiind neîntemeiate, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respinse,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditorul, cu domiciliul în S, str. -, -. 4,. A,. 1, jud. O și O, cu sediul în S, str. -, - jud. O împotriva încheierii nr. 909 din 30 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, privind pe debitoarea, cu sediul în C,-, jud. O, prin lichidator judiciar, cu sediul în C, Calea B, nr. 15B, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./8.12.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
