Spete dizolvare firma. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1199/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.113
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele - SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr.4952/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că recurenta - SRL a depus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea din oficiu invocă excepția nulității recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4952/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului (denumită în continuare ONRC), prin Oficiul Registrului Comerțului I, în contradictoriu cu - SRL și, în consecință s-a dispus dizolvarea societății-pârâte.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a depune situațiile financiare aferente anilor 2005 și 2006 la Registrul Comerțului. Cum potrivit art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990 se va putea pronunța dizolvarea judiciară a societății, în cazul în care societatea nu și-a îndeplinit această obligație ( prevăzută de art. 35 din Legea nr. 82/1991 republicată), Tribunalul, la cererea ONRC prin Oficiul Registrului Comerțului I de pe lângă Tribunalul București, a dispus dizolvarea pârâtei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta cât și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București -Secția a Va Comercială.
Recursul declarat de pârâtă a fost legal timbrat.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că obligația depunerii situației financiare a fost îndeplinită la momentul promovării recursului, astfel că măsura dizolvării societății nu se mai impune.
În motivarea recursului său, recurenta SECTOR 6 B, a susținut că pârâta figurează în evidențele fiscale ale acesteia cu debite în sumă totală de 5.837 lei reprezentând debite neachitate la bugetul statului, dobânzi și penalități de întârziere, conform fișei sintetice totale.
În drept, recurenta SECTOR 6 B invocă dispozițiile art. 299 și urm. din Codul d e procedură civilă și art. 237 alin. 5 din Legea nr.31/1990 republicată.
În dovedirea recursului, recurentele depun înscrisuri noi.
Astfel, la dosar s-au depus dovezi ce atestă depunerea la Oficiul Registrului Comerțului a situațiilor financiare pentru anii 2005 și 2006 (filele 60 și 62).
La data de 2.09.2009 a fost înregistrată la dosarîntâmpinarea formulată de ONRC prin Oficiul Registrului Comerțului I de pe lângă Tribunalul București, prin care aceasta solicită instanței de recurs ca, având în vedere împrejurarea că situațiile financiare pentru anii 2005 și 2006 au fost depuse după dezbaterea fondului, să constate că cererea acesteia a rămas fără obiect, scopul apărării interesului public vizând efectuarea mențiunilor în Registrul Comerțului referitoare la situațiile financiare ale societății, fiind atins.
La termenul de judecată din 18.01.2010, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului declarat de SECTOR 6 B, întrucât prin recursul declarat această recurentă nu a invocat motive de nelegalitate ale hotărârii recurate și, unind excepția cu fondul recursului declarat de pârâtă, a reținut următoarele:
În ce priveșteexcepția nulității recursului:
Recursul, așa cum este acesta reglementat de legislația procesuală actuală, reprezintă aceacale de atac extraordinară, nedevolutivă, comună și, în principiu, nesuspensivă de executare, ce poate fi exercitatănumai pentru motive de nelegalitatea hotărârii atacate.
Astfel, art. 299 alin. 1 din pr. civ. reglementează:"Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului."Textul este situat în Titlul V intitulat" extraordinare de atac"din cadrul Cărții a II a a Codului d e procedură civilă, astfel că asupra caracterului extraordinar al acestei căi de atac, în prezent nu se mai pot propune discuții controversate.
Dispozițiile art. 304 din pr. civ. stabilesc că "Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații,numai pentru motive de nelegalitate: [] "( textul enumerând apoi motivele de recurs, cu privire la care nu ne vom opri aici deoarece nu interesează pentru soluționarea excepției).
Caracterul de cale de atac extraordinară este dat de criteriul condițiilor necesare pentru exercitarea acestei căi de atac. Dacă o cale ordinară de atac poate fi formulată pentru orice motiv pe care se justifică nemulțumirea părții care o exercită, calea extraordinară de atac va putea fi formulată numai pentru motivele expres și limitativ stabilite de lege.
În ce privește recursul, pornind de la dispozițiile enunțate mai sus, este unanim acceptat căacesta nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate(art. 304 alin. 1 din pr. civ.).
Chiar dacă în cauză este vorba de un recurs exercitat în condițiile art. 3041din pr. civ. respectiv împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar acesta nu va fi limitat la motivele enumerate expres de art. 304 pct. 1-9 din pr. civ.aspectele sub care va fi analizată cauza într-un astfel de recurs sunt limitate doar la nelegalitatea hotărârii.Altfel spus, limitarea motivelor de recurs conform art. 3041din pr. civ. nu privește enumerarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1-9, ci priveștecaracterul de motive de nelegalitatea hotărârii.
Acest lucru rezultă din întreaga reglementare actuală a recursului, care este o cale extraordinară de atac, indiferent dacă privește o hotărâre dată în apel sau o hotărâre fără drept de apel, aceasta putând fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate.
Or, din analiza recursului declarat de recurentă nu rezultă că aceasta a înțeles să invoce vreun motiv de nelegalitate, simplelesusțineri de faptîn sensul că societatea dizolvată ar avea datorii la bugetul de stat, neputând fi în nici un caz calificate dreptmotive de nelegalitate.
Motivele de nelegalitate a hotărârii trebuie să îmbrace forma unorcritici aduse acesteia, a unoraspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri de fapt, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurentă, legate de nelegalitatea hotărârii. Simpla afirmare a împrejurării că pârâta societate comercială dizolvată, avea datorii la bugetul de stat, nu cuprinde prin ea însășiconcluzia nelegalității hotărârii, deoarece nelegalitatea trebuie să fie legată de legea aplicabilă ( fie legea procesuală, fie legea substanțială), iar nu de chestiuni de fapt.
Mai mult, recurenta a invocat ca și temei de drept al recursului său, două dispoziții legale, care însă nu înlocuiesc și nici nu cuprind motivarea recursului, în care să fie regăsite critici de nelegalitate.
Art. 299 din pr. civ. enunțat parțial mai sus prevede calea de atac a recursului împotriva hotărârilor menționate în text, ca o chestiune de admisibilitate a acestei căi de atac. Chiar și prin sintagma " art. 299 și următoarele", fără explicații ale unor motive de nelegalitate în însuși cuprinsul cererii de recurs, nu se poate considera că recursul este motivat.
Art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 reglementează:" Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, []",acesta fiind textul special prevăzut în legea societăților comerciale pentru exercitarea căii de atac împotriva hotărârii de dizolvare.
Prin urmare, cele două texte de lege amintite de recurentă ca și temei juridic al cererii de recurs justifică doar posibilitatea exercitării de către aceasta a căii de atac a recursului împotriva hotărârii, problema admisibilității acestui recurs nepunându-se în cauză.
Cu toate acestea, în recursul declaratnu se regăsește nici o critică de nelegalitate a hotărârii,astfel că instanța de recurs va constata nul recursul, conform art. 306 alin. 1 din pr. civ. rap. al art. 304 alin. 1 din pr. civ. pentru lipsa acestor motive de nelegalitate. În același timp, Curtea constată că nu pot fi identificate motive de ordine publică de nelegalitate, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță, conform art. 306 alin. 2 din pr. civ. astfel că excepția nulității recursului declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B va fi admisă.
II. În ce priveșterecursul declarat de pârâtă, Curtea reține următoarele:
Recurenta, deși nu și-a îndeplinit în termenele prevăzute de lege, obligația de a depune situațiile financiare aferente anilor 2005 și 2006, la Registrul Comerțului, obligație prevăzută de art. 28, art. 34 și 35 din Legea nr. 82/1991 republicată, iar art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 30/1991 modificată reglementează pentru instanță,posibilitatea sancționării acesteia cu dizolvarea judiciară, având în vedere că, imediat după pronunțarea hotărârii, de către Tribunal, în primă instanță, aceasta și-a îndeplinit obligația, adică până la pronunțarea printr-o hotărâre irevocabilă, a dizolvării judiciare, Curtea va admite recursul.
Pentru aceasta Curtea are în vedere atât dispozițiile art. 305 din proc. civ. care reglementează posibilitatea administrării de probe noi în recurs, respectiv înscrisuri noi, precum și dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. b) din legea nr. 31/1990 modificată, care stabilesc că". tribunalul va putea pronunța dizolvarea."textul neavând astfel un caracter imperativ, ci unul facultativ ( dispozitiv), concluzia ce se desprinde din conținutul său fiind aceea că legiuitorul nu obligă instanța să pronunțe automat dizolvarea, ci scopul esențial al acestei reglementări este acela de a fi adusă la îndeplinire obligația de înregistrare în Registrul Comerțului a situațiilor financiare ale societății.
Cum aceasta a fost îndeplinită, chiar după pronunțarea hotărârii, în primă instanță, reținând și susținerile intimatei-reclamante din întâmpinarea formulată la cererea de recurs, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 și art. 3041din proc. civ. cu referire la art. 237 alin. 1 lit.b) din Legea nr. 31/1990 modificată, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge cererea de dizolvare a societății pârâte, ca neîntemeiată.
De asemenea, Curtea va dispune și efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului în sensul radierii mențiunii privind dizolvarea societății-pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr.4952/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurenta - SRL.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge cererea de dizolvare a - SRL, ca neîntemeiată.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex. /20.11.2010
Sent. Com. nr.4952/26.03.2009
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
