Spete dizolvare firma. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 687/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 282
Ședința publică de la 12 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.13523 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 5 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 12 iunie 2009 când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.13523/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost admisă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL, dispunându-se dizolvarea SC SRL; s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formularea unui nou dosar.
Prin sentința comercială nr.7207/12.05.2009 s-a dispus completarea dispozitivului sentinței mai sus arătată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 4339,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
SC SRL a fost constituită la data de 6.07.1995 de către reclamant împreună cu soția sa, fiecare asociat având o cotă de 50% din capitalul social, ambii având și calitatea de administrator.
Relațiile dintre soți s-au deteriorat și ulterior promovării acțiunii de divorț, starea conflictuală s-a agravat și s-a răsfrânt și asupra activității societății comerciale.
Din probele administrate rezultă în mod evident că divergențele grave apărute între asociați au condus la dispariția elementului subiectiv esențial al contractului de societate - affectio societatis.
Se reține că asociații au puncte de vedere diferite și ireconcibiabile privind participarea la luarea deciziilor și la control asupra activității societății, precum și interese personale divergente, care sunt prioritare în raport cu interesul societar.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, schimbarea sentinței comerciale atacate în sensul respingerii acțiunii de dizolvare.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Se invocă excepția lipsei de interes, arătându-se că reclamantul nu dovedește interesul personal și direct pe care-l urmărește cu promovarea acțiunii în dizolvare.
În opinia apelantei, din probele administrate rezultă că intimatul dorește să preia părțile sociale ale asociatei sale, să își asume răspunderea pentru activitatea firmei și, cu toate acestea, dorește dizolvarea societății.
Se mai invocă excepția prematurității introducerii acțiunii întrucât părțile au pe rol un proces de partaj de bunuri comune, nesoluționat, în care a fost inclusă și această societate comercială.
În opinia recurentei, probele administrate au fost interpretate greșit, instanța neputând ajunge la concluzia că între asociați nu mai există affectio societatis. Întrucât dizolvarea societății înseamnă începutul procedurii de dispariție a acesteia, instanța de fond trebuia să analizeze cu atenție sancțiunea de dizolvare judiciară întemeiată pe acest motiv, deoarece dispariția elementului affectio societatis poate constitui una dintre cauzele necesare, dar nu și suficiente, de paralizie a funcționării societății.
Se mai arată că societatea comercială dispune de mijloacele financiare necesare continuării activității, intimatul având posibilitatea de a se retrage din societate.
La data de 30.04.2009 intimatul formulează întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, solicită respingerea excepțiilor invocate de către recurentă prin cererea de recurs, precum și respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Din oficiu Curtea a pus în discuția părților calificarea căii de atac, iar în temeiul art.84 pr.civ. a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind apel și nu recurs cum în mod greșit ambele părți au susținut.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant a solicitat dizolvarea apelantei pârâte în temeiul art.227 alin.1 lit.e) din Legea nr.31/1990 întrucât există neînțelegeri grave între cei doi asociați, neînțelegeri care împiedică funcționarea societății.
Se invocă de către reclamant faptul că celălalt asociat a hotărât în mod unilateral încetarea activității societății pentru scurte perioade de timp, faptul că acesta, respectiv fosta sa soție, refuză să se prezinte la convocările A, mai susține că este suspectat de sustragerea unor bunuri din patrimoniul societății, precum și de neimplicarea asociatului în activitatea societății.
Conform art.1169 cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.
În speță, reclamantul nu a produs dovezi pertinente și concludente prin care să rezulte existența unor neînțelegeri grave între asociați care împiedică funcționarea societății, probe care să formeze pe deplin convingerea instanței în acest sens.
La dosar au fost depuse o serie de cereri prin care angajați ai societății și-au dat demisia, de asemenea din actele contabile rezultă o cifră de afaceri în scădere privind activitatea societății în anul 2008, față de anii precedenți, însă nu s-au făcut dovezi în sensul că angajații societății au demisionat din cauza neînțelegerilor existente dintre asociați, în sensul că cifra de afaceri a scăzut din aceleași motive, că în general activitatea socială a fost iremediabil afectată de neînțelegerile dintre asociați.
Nici răspunsul asociatei la interogatoriul propus de către reclamant nu face dovada susținerilor acestuia, aceasta răspunzând negativ la majoritatea întrebărilor propuse.
Dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave între asociați este o măsură excepțională, prin prisma consecințelor sale, această măsură fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată care analizează dacă există motive temeinice, dacă într-adevăr există neînțelegeri grave între asociați, astfel încât funcționarea societății este împiedicată.
În speță, intimatul reclamant nu a format pe deplin convingerea instanței cu privire la existența unor neînțelegeri de această natură cu privire la faptul că societatea comercială nu poate funcționa tocmai datorită acestor neînțelegeri.
Excepțiile invocate de către apelantă sunt neîntemeiate, asociatul care formulează o cerere de dizolvare pentru existența unor neînțelegeri grave nu trebuie să justifice un interes, imposibilitatea de funcționare a societății justificând promovarea acțiunii. De asemenea, faptul că între părți există un proces de partaj bunuri-comune în care a fost inclusă și această societate comercială nu conferă caracter prematur cererii, atâta vreme cât acest partaj nu a fost soluționat printr-o hotărâre judecătorească.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii de dizolvare a SC SRL ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.13523 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Schimbă în tot sentința atacată, in sensul că respinge cererea de dizolvare ca nefondată.
Obligă intimatul la plata sumei de 20,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12.06.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 16.06.2009
Tehnored. - 25.06.2009
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
