Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 789/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
Decizia comercială nr. 789
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER: -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în G, str. -. -, nr. 41, - 2,. 8,. 71, împotriva sentinței comerciale nr.1948/02.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în G, str. -. -. 1, - 11,. 24 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă SC SRL - av., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsă fiind recurenta-reclamantă și reprezentantul intimatului
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat și timbrat la valoarea stabilită de instanță și că s-a solicitat judecarea acestuia și în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că se opune recursului declarat de reclamanta, apreciind că acesta vizează doar cheltuielile de judecată, fără a fi motivat în drept sau în fapt.
Solicită a fi avute în vedere disp.art. 274.pr.civ. care prevăd că"partea căzută în pretenții ca fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată"
Față de cele precizate oral cât și pentru cele expuse în scris în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC " " SRL, dizolvarea societății pârâte și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că, prin actul de adjudecare întocmit la data de 23.02.2007, a devenit proprietara imobilului situat în G,- Bis. În baza încheierii nr. 4834 din 23.02.2007, și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Societatea pârâtă a avut sediul social declarat în G,- Bis, în baza unui contract de închiriere valabil până la 1.08.2004. Ca atare, a solicitat să se constate că societatea pârâtă are un sediu fictiv, la care nu mai funcționează din data de 23.02.2007.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, arătând că actul de adjudecare a fost atacat cu contestație la executare.
Totodată, cererea este neîntemeiată, întrucât societatea pârâtă nu se află în nici una din situațiile reglementate de art. 237 din Legea 31/1990 republicată. Astfel, a încheiat contractele de închiriere nr. 6887/2007 și nr. 30062/2008, pentru spațiul din-, iar mențiunea referitoare la noul sediu social a fost înscrisă în registrul comerțului, conform certificatului constatator emis de de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI nr. 28131/2008.
La termenul din 19.06.2008, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată.
TRIBUNALUL GALAȚI, prin sentința nr. 1948/2.07.2008, a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei de obiect a cererii, ca nefondate.
A respins acțiunea în dizolvare societate ca nefondată.
A obligat reclamanta către pârâtă la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta justifică interesul în promovarea acțiunii, întrucât este proprietara imobilului situat în G,- Bis, imobilul în care societatea pârâtă și-a declarat sediul social.
Cât privește excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârâtă, a reținut că este nefondată întrucât obiectul cererii nu constă în schimbarea sediului social, ci dizolvarea societății pârâte.
Pe fondul cauzei, a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 237 alin. 1 lit. c din Legea 31/1990, republicată, întrucât pârâta a făcut dovada că sediul său social este în G, str. - nr. 1, -11,.24. Totodată, activitatea societății nu se desfășoară la sediul social declarat ci la punctul de lucru din- din municipiul G, conform contractelor de închiriere nr. 68871/2007 și nr. 30066/2007.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, la data promovării acțiunii, 7.05.2008, societatea pârâtă figura în registrul comerțului cu sediul la adresa din G,- Bis.
Instanța de fond a ignorat faptul că pârâta pentru sediul social sus-arătat, a avut contractul de închiriere valabil până la data de 1.08.2004, iar până la data promovării acțiunii, a funcționat în condiții de nelegalitate.
Societatea pârâtă și-a schimbat sediul social abia la data de 20.05.2008, deci după promovarea acțiunii.
A mai arătat recurenta că, la data de 23.02.2007, a avut loc vânzarea la licitație a imobilului din G,- Bis, iar la data de 13.05.2007, pârâta și-a ridicat bunurile din acest imobil.
Ca atare, a solicitat admiterea recursului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă și art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea recursului, s-a folosit de proba cu înscrisuri: copia procesului-verbal de predare primire din 13.05.2007 (fila 6) și copia certificatului de înregistrare, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI la data de 22 mai 2008.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată se suportă de partea care a pierdut procesul.
Mai mult, pentru spațiul situat în G,- Bis, societatea pârâtă a avut contract de închiriere valabil până la 30.08.2015.
În combaterea recursului, s-a folosit de proba cu înscrisuri, respectiv copia contractului de închiriere nr. 129/30.08.2005 (filele 17 - 20 dosar recurs).
Recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Pe baza unei analize judicioase a materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Astfel, art. 237 alin. 1 din Legea 31/1990 republicată, reglementează cazurile de dizolvare - sancțiune, ca măsuri punitive care se pot lua de tribunal contra societăților neoperaționale, adică a societăților care nu au organe statutare, nu depun timp îndelungat documentele necesare la registrul comerțului, și-au încetat activitatea sau și-au suspendat această activitate de mai mult de 3 ani, etc.
Nici unul din cazurile prevăzute de lege nu este incident. Astfel, potrivit art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, se poate pronunța dizolvarea societății dacă aceasta nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social.
În speță, societatea pârâtă a avut sediul social declarat și înregistrat în registrul comerțului, în G,- Bis. Cu înscrisul nou depus în recurs (contractul nr. 129/30.08.2005) societatea pârâtă a făcut dovada că acest contract a avut valabilitate până la 30.08.2015 (art. 3 din contract).
Sub acest aspect, împrejurarea că imobilul în discuție a fost înstrăinat, prin vânzare la licitație, la data de 23.02.2007, nu prezintă nici o relevanță. Aceasta, întrucât, potrivit art. 1441 Cod civil, dacă locatorul vinde lucrul închiriat, cumpărătorul este obligat să respecte locațiunea încheiată anterior vânzării, dacă această convenție este constatată prin înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă, cu excepția situației în care desființarea locațiunii din cauza vânzării s-ar fi stipulat prin însuși contractul de locațiune.
În speță, contractul de închiriere depus poate fi apreciat ca având dată certă, de vreme ce a fost perfectat de două societăți comerciale și, prin urmare a fost înregistrat în registrele de corespondență și evidențele contabile ale acestora.
De asemenea, din cuprinsul contractului de locațiune nu rezultă că închirierea se desființează urmare vânzării imobilului închiriat.
de relevanță este și împrejurarea că potrivit procesului-verbal din 13.05.2007, societatea pârâtă a predat noului proprietar spațiul închiriat. Aceasta întrucât, din întregul material probator rezultă că societatea nu desfășoară activitățile prevăzute în actul constitutiv în spațiul destinat sediului social, ci la un punct de lucru.
Față de cele sus arătate, în mod corect a reținut instanța de fond că partea care se află în culpă procesuală, respectiv partea care a căzut în pretenții ( în speță, reclamanta), este obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 3041Cod procedură civilă, va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta-reclamantă, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă în faza recursului, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în G, str. -. -, nr. 41, - 2,. 8,. 71, împotriva sentinței comerciale nr.1948/02.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca fiind nefondat.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1500,00 lei către intimata SC SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Red.
Tehnored:
-2ex./4.12.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
